Dora Petrilă dovedeşte de ceva timp o vigoare şi o
diligenţă deosebite în a ne dărui cu cadenţa unei arme bine reglate cărţi-document. Îngeri în infern, cea mai recentă lucrare care-i poartă
semnătura, nu face excepţie. Pornind de la modul în care unii medici cad în păcatul
de a-şi ucide pacienţii, fie din proprie iniţiativă, fie ademeniţi sau şantajaţi
să accepte complicitatea la crimă, Dora Petrilă îşi asumă, cu pregătirea omului
de ştiinţă, dar şi cu tenacitate şi pasiune, rolul complex şi riscant de a
acuza numeroase fapte criminale petrecute în lumea medicală, mai ales în
secolul XX. Volumul aduce în prim-plan victimele medicilor iadului,
nominalizând şi factorii responsabili: agenţii secrete, guverne, şefi de stat.
Cartea pledează pentru sancţionarea celor vinovaţi de atentat la viaţa omului
inocent şi lansează un apel la solidaritatea celor cu diplomă de medic, dar şi
a celorlalţi care ajung să fie responsabili de vieţile umane, pentru a opri
diseminarea răului.
În ceea ce mă priveşte,
cunoşteam câte ceva despre activitatea „ştiinţifică“ a medicilor nazişti şi
japonezi din timpul celui de-al doilea Război Mondial din cărţi ca „Fabrica morţii“
de exemplu, de Ota Krauss şi Erich Kulka, „Am fost medic la Auschwitz“ de
Miklos Nyiszli şi „Medicul SS şi copiii“ de Gunther Schwarberg. Ştiam că,
pentru medicii criminali din lagărele morţii din Manciuria, viaţa anumitor
persoane considerate de „rasă inferioară“ – evreii, ţiganii, chinezii – era
tratată cu cel mai înspăimântător dispreţ, ceea ce a dus la sute de mii, dacă
nu milioane de victime. Recitirea ororilor medicilor nazişti, însă, te
impresionează întotdeauna, la fel ca şi tentativa lor de a eluda pedeapsa,
invocând „ordinul de sus“. Există totuşi o consolare (fie ea anemică) la aceste
acte de cruzime: alţi medici, care au lucrat în condiţii de teroare, riscându-şi
viaţa, au tratat şi salvat un mare număr de prizonieri de război şi deţinuţi
din lagăr, după cum reiese din cartea „Medicii imposibilului“ de Christian
Bernadac.
Înainte de decembrie
1989, am aflat, la început pe calea undelor interzise, apoi „cu voie de la stăpânire“,
şi despre crimele lui Lenin – şi mai ales ale lui Stalin – crime comise, de
fapt, de un întreg sistem sovietic pus „ştiinţific“ în acţiune, pe baza unei
ideologii deformate despre om şi societate. După dezmembrarea Uniunii Sovietice
şi liberalizarea informaţiilor a apărut un bogat material documentar despre
sistemul concentraţionar stalinist descris cu mare precizie de Dora Petrilă în
volumul său recent publicat. Este vorba despre „Laboratorul de otrăvuri“ sau Kamera, înfiinţat în 1921 la ordinul lui
Lenin, situat în clădirea Lubianka, sediul CEKA, apoi al NKVD şi KGB. Acest
odios „Laborator“ avea un scop precis: să-i ucidă cât mai ştiinţific pe
indezirabili şi, dacă se poate, fără urmă. În 1990, procuratura ex-sovietică a
stabilit că aici au fost ucişi oameni cărora li se pusese post-mortem falsul
diagnostic de „moarte naturală“. Aşa au fost ucişi Maxim Gorki şi fiul său. Pe
baza numeroaselor documente studiate, Dora Petrilă ne atenţionează că „acest
Laborator încă practică otrăvirea, adresându-se de data aceasta celor care se
opun regimului Putin“. Şi cum ştiinţa evoluează, „Laboratorul“ foloseşte, astăzi,
pe lângă metodele vechi şi metode noi de omucidere a indezirabililor, printre
care ingineria genetică.
Sunt numeroase
dovezile care atestă faptul că forţele comuniste conducătoare, în strânsă
colaborare cu KGB-ul, au forţat sistemul medical să accepte apărarea orânduirii
de stat sovietice, îndeosebi după anii ’70, prin uneltele psihiatriei, ceea ce
nu a fost câtuşi de puţin o misiune pe care s-o încredinţezi medicilor. Cu
voie sau „lămuriţi tovărăşeşte“, anumiţi psihiatri sovietici au făcut jocul
poliţiei politice, punând diagnostice abuzive de schizofrenie sau paranoia
tuturor celor indicaţi de KGB, care se încăpăţânau să nu vadă frumuseţea
traiului din spaţiul sovietic.
Crimele medicale din
timpul comunismului sau al celui de-al Doilea Război Mondial sunt incluse în
capitole substanţiale, extrem de interesante, care ne dezvăluie acte cumplite
înfăptuite de experimentatorii din diferite lagăre, dar şi de apărătorii
regimului comunist sovietic.
În capitolele următoare,
Dora Petrilă ne informează despre acte grave efectuate de medicii americani pe
propriul teritoriu sau în ţările vecine, acte criminale de care se fac vinovaţi
guvernul SUA, CIA şi chiar armata americană. De exemplu, din capitolul „ştiinţă
fără conştiinţă în SUA“, aflăm că în 1932, pe teritoriul Statelor Unite a fost
demarat un experiment odios pe 600 de persoane de culoare, experiment care urmărea
să vadă evoluţia sifilisului fără tratament. Studiul a continuat chiar şi după
apariţia penicilinei, fiind oprit abia în 1972, ca urmare a unor sesizări din
presă. Mai erau în viaţă numai 72 din victime. Totuşi, arată autoarea, acest
studiu a avut şi o consecinţă civilizată: constituirea unei comisii naţionale
pentru „Protecţia omului şi comportament decent în biocercetare“, care a impus
şi obligativitatea introducerii consimţământului informat pe întreg
teritoriul SUA. Experimentele americane au fost numeroase, cartea informându-ne
şi despre abominabilele injecţii cu celule canceroase vii administrate
prizonierilor din închisoarea de stat din Ohio. Pe scurt, cum menţionează
autoarea: „În Statele Unite au existat nenumărate experienţe imorale şi
ilegale, fără consimţământul informat al subiectului expus testului“.
Cartea Dorei Petrilă
are un conţinut bogat în informaţii privind spionajul medical, notate pe un ton
alert, adesea pasional, putând fi privită şi ca o comunicare ştiinţifică despre
activitatea medicală imorală şi criminală a unor medici şi state. Subiecţii pe
care s-au răsfrânt acţiunile criminale de cercetare au fost indezirabilii
puterii, prizonierii de război şi deţinuţii din lagăre, persoane nevinovate căzute
în malaxorul crimei. Aceştia sunt „îngerii“ din volum. Factorii responsabili de
atrocităţi au fost întotdeauna cei care deţineau puterea, indiferent de ideologia
lor (nazistă, comunistă, rasistă). Concluzia este una singură: omenirea nu
poate tolera nici cercetarea criminală, nici spionajul medical, nici grupurile
de interese financiare vădit antimedicale.
