Se apreciază că până în 2020, TDM vor deveni prima cauză de incapacitate de muncă sau de deces. Principalele simptome sunt cele ce reprezintă domeniile în care se manifestă şi din ale căror iniţiale, întru memorizare, s-a constituit acronimul SICECAPS. E vorba de: somn, interes, culpabilitate, energie, concentraţie, apetit, psihomotricitate, sinucidere. Diagnosticul – care, cel puţin în prima fază, ar trebui pus de medicul de familie – este greu de stabilit, deoarece pacienţii aceştia acuză multiple suferinţe funcţionale ce disimulează depresia. Sau, pur şi simplu, refuză „eticheta“ psihică a diagnosticului. Totuşi, la cel mai mic semn evocator detectat, medicul de familie poate pune o simplă întrebare (gen: „în ultimele luni, aţi avut vreun sentiment de tristeţe sau o pierdere a interesului pentru activitatea dv.?“) care, amorsând dialogul, ar duce la stabilirea diagnosticului. În ajutorul MF există chestionare ce pot fi utilizate în cadrul examinării pacientului, cum este acel „Patient Health Questionnaire“ realizat în Marea Britanie, care are 9 teme (PHQ9) şi e foarte simplu de utilizat. Mai elaborat este însă „Quick Inventory of Depressive Symptomatology“ (QIDS), care are 16 teme de discuţie. Ambele există şi în versiune franceză. În ce priveşte farmacoterapia depresiei, se atrage atenţia că doza activă cea mai ridicată nu e întotdeauna şi cea mai productivă, iar durata de administrare a medicamentului este un element capital şi trebuie să fie de minimum trei săptămâni (unii autori preconizează trei luni, pentru a se putea pronunţa corect asupra eficacităţii tratamentului). Totodată, bolnavul trebuie prevenit să nu se aştepte la un efect rapid, ba chiar că s-ar putea ca tratamentul să fie întrerupt din cauza unor efecte secundare indezirabile. De asemenea, dacă, în pofida duratei adecvate şi a dozei suficiente, rezultatul nu arată o ameliorare de peste 30%, trebuie avută în vedere trecerea la un alt medicament. În cazul unui eşec al tratamentului (răspuns insuficient la două lunii de medicaţie), în cazurile complexe în care echilibrul bio-psiho-social este grav perturbat, dacă riscul suicidar pare ridicat sau dacă e vorba de o depresie cu simptome psihotice, MF trebuie să recomande pacientul unui psihiatru care poate să iniţieze un alt tratament sau să propună o psihoterapie mai elaborată. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.