Într-o perioadă în care teatrele sunt „pe aripile vântului” schimbărilor la nivel de conducere, a venit rândul Teatrului Mic să plece în băjenie cu producţiile „gândite” pentru sala din strada Constantin Mille (în renovare). Și astfel, Sala Atelier a Teatrului Naţional găzduiește spectacolul Bigamul... după 20 de ani (Prins în plasă), una dintre cele mai cunoscute comedii ale unui maestru american al genului bulevardier – Ray Cooney.

Pe numele ei original „Run for Your Wife”, scrisă în 1983, piesa poate reprezenta o lecţie pentru orice dramaturg care abordează genul – alertă, scrisă cu nerv, cu o relativă economie de personaje, cu un decor unic, cu schimbări de situaţie, fără „balast” psihologic. Una peste alta, o capodoperă.

După cum ne-o sugerează și titlul, spectacolul este un remake al unui succes pe care teatrul l-a cunoscut la începutul secolului, atunci într-o distribuţie care îi reunea, printre alţii, pe Dan Condurache, Mihai Dinvale sau Dana Dembinski-Medeleanu. Și, categoric, numai o reţetă de succes a putut face în așa fel încât o instituţie care, altminteri, a evitat „bulevardul” (de altfel, spectacolul este sigurul reprezentant al genului în repertoriul curent) să revină la propunerea făcută publicului acum atâta vreme. Iar sala umplută până la refuz, ca și hohotele de râs și aplauzele de la finalul reprezentaţiei au dat dreptate în privinţa acestei strategii repertoriale.

Tot tacâmul genului bulevardier

Într-un decor inteligent (scenografia: Ioana Pashca) și ajutat de o mișcare scenică perfect adaptată, spectacolul a adus în faţa publicului viaţa dublă a șoferului de taxi John Smith (Claudiu Istodor), soţul lui Mary (Simona Mihăescu) și al Barbarei (Ana Bart), care trec una pe lângă cealaltă, fără a se vedea, într-un spaţiu suprapus asemenea vieţii soţului lor. Liniștea și fericirea celor două cămine este însă pulverizată atunci când cele două progenituri rezultate din căsniciile lui John – Gavin (Rareș Florin Stoica) și Vicki (Claudia Prec) – își intersectează, la rându-le, destinele, în spaţiul virtual al internetului.

Idila care se înfiripă îi provoacă însă dureri de cap tatălui lor, pus în faţa perspectivei de a face faţă reunirii – și coliziunii – celor două familii. Asemenea multor reţete de gen, personajul principal este ajutat de un prieten (Stanley Gardner, în interpretarea lui Vlad Corbeanu). Acesta are mai mult decât un rol de martor, făcând cu greu faţă situaţiei, într-un efort deseori sabotat de un tată senil, dar înnebunitor de activ (Viorel Cojanu).

În rest... cam asta e! Se intră pe o ușă, se iese pe altă, prin scenă mai trec și mumii, cadavre, soţiile sar pe geam, sunt pipăite de tatăl cel ramolit... ce mai?, tot tacâmul genului bulevardier. Și, deși finalul nici nu prea mai contează, nebunia din scenă fiind importantă în contextul spectacolului, nu am să vă destăinui cum o scoate la capăt în cele din urmă nefericitul bigam.

Vă voi spune însă că, sub bagheta regizorală a însuși directorului Gelu Colceag, jocul trupei este unul compact. Spectacolul se joacă în mare măsură „din meserie”, actorii apăsând precis clapele „instrumentului” aflat în sală, iar dialogul dintre scenă și stal funcţionează exact pe durata celor două ore. Ore, așadar, petrecute „la bulivar”, cum s-ar potrivi spus în teatrul care poartă numele lui Nenea Iancu.