La
Iaşi, în incinta Muzeului „Mihai Eminescu“ din Parcul Copou, se află o colecţie
interesantă. Laura Terente, muzeograf, ne-a descris ce putem vedea
când vizităm acest muzeu de tradiţie din târgul Iaşiului.
– La etaj se află o expoziţie permanentă; se
numeşte „Istoria teatrului românesc“, pentru că nu vizează numai teatrul ieşean.
La începuturi, când s-a închis Muzeul Teatrului – care nu mai există acum, clădirea
fiind retrocedată –, pentru ca aceste obiecte să nu stea închise undeva şi nevăzute
de public, s-a făcut un compromis. Eminescu a jucat teatru, a scris teatru, a
fost şi rămâne unul din cei mai buni cronicari dramatici ai României.
– De ce
un muzeu al teatrului la Iaşi?
– Ca format, iniţial, în
1875, când s-a deschis, era unic în România. Nu este întâmplător, deoarece la
Iaşi s-a jucat pentru prima dată teatru în limba română. La 1816, de Crăciun,
Gheorghe Asachi traduce „Mirtil şi Chloe“ după Gessnes şi Florian, face
cortina, decoruri şi pune în scenă această mică piesă de teatru în română, nu în
franceză, cum era de aşteptat.
– De ce
nu se juca în limba română?
– Ţăranii erau iobagi, ţiganii
erau robi, boierul, în casă, nu vorbea limba slugii, deci era firesc să avem o
trupă de teatru în limba franceză la Iaşi. Primul teatru românesc a fost înfiinţat
la Iaşi, în 1840. Mihail Sturdza îl angajează pe N. Livaditti să decoreze scena
teatrului, pe care îl numeşte teatru naţional. Printre primii directori au fost
Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi. Păstrăm aici şi
obiecte de la 1850 încoace, care au aparţinut actorului Matei Millo. A
debutat
la Iaşi – părinţii i-au plătit studii de drept la Paris şi el a venit cu
diploma de actor, căci a făcut ce-a vrut; a fost foarte bun prieten cu Vasile
Alecsandri şi pentru el au fost scrise „Chiriţele“, la insistenţele acestuia.
După premiera „Chiriţa în Iaşi“, el pleacă director la teatrul din Bucureşti,
unde rămâne până aproape de sfârşitul vieţii, dar retragerea, în 1895, şi-o
face tot la Iaşi.
– Cât
de vechi sunt costumele?
– Avem costume de la deschiderea noului
teatru, de la reprezentaţia „Fântâna Blanduziei“, din 1 decembrie 1896, costume
purtate de mari actori, cum ar fi Grigore Manolescu, care a jucat pe mari scene
româneşti, dar şi la Viena, costume excepţionale, din brocart, cu fir de argint
aurit, cu accesorii din pietre şi metale preţioase. Distinct este şi un colţ
dedicat lui Teodor T. Burada, cel care a conservat pentru istoria culturală a
Iaşilor o arhivă impresionantă. Avem afişe de pe marile scene europene, obiecte
ale Haricleei Darclée, ale unor mari actriţe ca Agatha Bârsescu, Verona
Cuzinschi, Aglae Pruteanu. Miluţă Gheorghiu a făcut istorie la Iaşi, a jucat
„Chiriţele“ de peste 3.000 de ori, dar şi dramă şi tragedie. Avem foarte multe
stampe de epocă, obiecte personale ale actorilor, obiecte de recuzită. Din
Teatrul Mare de la Copou, există la noi o oglindă din cristal veritabil,
macheta cupolei din bronz, cele două statui din bronz care întâmpină la
intrare, iar în „Casa Pogor“ este ceasul directorului din Teatrul Mare de la
Copou, care rămânea pe biroul acela, indiferent cine intra în funcţie.
