Când înserarea venea devreme, iar frigul îi îndemna pe oameni să își găsească un refugiu călduț pentru marele întuneric al iernii, nu era nimic mai plăcut decât să organizezi o întâlnire în jurul focului, fie că era clacă, șezătoare, fie doar un motiv de a petrece vremea în compania semenilor. Se pare că la nivel intrinsec, inconștient, continuăm și astăzi să perpetuăm aceste obiceiuri, care ne adună și ne ajută să ne apropiem nu doar fizic, ci și spiritual, pentru a împărtăși gânduri și emoții cu ceilalți.
Într-un astfel de spirit, în luna ianuarie au fost organizate, de reprezentanțele Institutului francez din întreaga lume, două seri culturale: cea de-a doua ediție a Nopții lecturii și cea de-a treia a Nopții ideilor. Primul eveniment s-a desfășurat la sediul institutului din bulevardul Dacia – cu lecturi și ateliere organizate sub genericul „Întâlnire cu personaje ieșite din cărți” –, dar și la librăria franceză „Kyralina”. Aici, copiii au avut posibilitatea să petreacă întreaga noapte în mijlocul cărților, să citească împreună, să joace teatru, dar și să fie la rândul lor creatori de texte, într-o atmosferă complet lipsită de constrângeri. În plus, iubitorii de literatură franceză au putut să se bucure la institut de expoziția de carte cu traduceri realizate cu sprijinul ambasadei Franței în România, în cadrul programului „Nicolae Iorga”.
Câteva zile mai târziu, tot la ceas de seară, am fost invitați din nou, cu căldură, pentru o provocare intelectuală care a reflectat pe deplin deviza Institutului francez: Vivre les cultures. A fost, într-adevăr, un moment de întrepătrundere de culturi și de epoci, care i-a pus pe gânduri pe toți participanții.
Evenimentul a avut loc simultan în peste 70 de țării din întreaga lume, pornind de la sloganul „imaginația la putere”. Deloc întâmplător, organizatorii au ales această sintagmă folosită de protestatarii francezi (studenți și muncitori), în timpul manifestațiilor din luna mai 1968, cu jumătate de secol în urmă. Intenția organizatorilor a fost, pe de o parte, să readucă în atenția publicului acel moment al istoriei recente și, pe de altă parte, să descopere în ce măsură – prin dialog, știință, tehnologie, dar și filozofie și artă –, ideea de acum 50 de ani este încă de actualitate.
Evenimentul de la București a oferit oportunitatea experimentării realității virtuale în cadrul mediatecii, dar a inclus și două dezbateri deosebit de interesante. Prima s-a desfășurat în limba română, pornind de la întrebările: „Ce ne rezervă inteligența artificială? Ce schimbări, ce consecințe reies pentru societatea de mâine?”. Discuția a pornit de la o coincidență: lansarea, tot în 1968, a filmului de mare succes „Odiseea spațială 2001”. O parte din ceea ce atunci era subiect de roman SF, între timp face parte din viața noastră. În aceste condiții, unde vom ajunge peste alți 50 de ani? Moderatoarea Corina Negrea, jurnalist de știință la Radio România Cultural, a dialogat despre acest subiect, despre ajutorul, dar și despre potențialele pericole legate de dezvoltarea inteligenței artificiale și a rețelelor neuronale. Discuția i-a inclus pe prof. dr. ing. Adina Florea, decanul Facultății de Automatică și Calculatoare de la Politehnica București, Horia Velicu, director al departamentului de inovație al BRD, și Constantin Vică, lector la Facultatea de Filosofie și cercetător la Centrul de etică aplicată al Universității București.
Din punct de vedere tehnic, lucrurile avansează uneori surprinzător de repede, astfel încât ajungem să discutăm despre autovehicule care funcționează în bună măsură independent, fără intervenția șoferului, care devine un simplu pasager, liber să se ocupe de alte chestiuni pe durata deplasării. Problemele pot să fie însă de ordin etic, moral, dar și juridic, în ipoteza producerii unui accident. A reieșit însă foarte clar în urma discuției că roboții umanoizi pot fi de un real ajutor, atât în mediul profesional – putând lucra fără riscuri în condiții nocive pentru om –, cât și în context personal. Peste ceva timp ar putea exista roboți asistent personal, care să ofere ajutor persoanelor vârstnice sau cu dizabilități pentru activitățile zilnice, sau roboți „conversaționali” – un fel de prieteni virtuali pentru persoanele care suferă de depresie (deși aici ar fi putut fi lansată o dezbatere într-o notă diferită, legată de boala societății care face ca indivizii să fie din ce în ce mai însingurați și mai puțin capabili de a interacționa și de a se apropia sufletește de semeni). Concluzia dezbaterii a fost că, într-adevăr, imaginația este la putere, iar știința și tehnologia o secondează și sprijină. Pe de altă parte, într-un viitor previzibil, nu există pericolul autentic ca mașinile să preia puterea și să ajungă să îi conducă pe oameni.
Cea de-a doua dezbatere ne-a reîntors din viitor înspre trecut, din nou la anul 1968, la Primăvara de la Praga, la invadarea Cehoslovaciei de trupele membrilor Pactului de la Varșovia și la surprinzătoarea luare de poziție a lui Nicolae Ceaușescu împotriva unui ordin de la Moscova.
Diplomatul Andrei Țărnea, comisarul român al Sezonului România – Franța 2019, i-a provocat la discuția despre 1968 în România – „marea neînțelegere” – pe invitații serii: Lidia Bodea – directorul general al editurii Humanitas –, profesorii Andrei Cornea și Mircea Vasilescu, de la Facultatea de Litere, și prof. dr. Ioan Stanomir, de la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. Unii dintre oaspeți au relatat percepția personală a momentului august 1968 și a perioadei următoare, așa cum au trăit-o ei. S-a vorbit despre impresia generală că lucrurile urmau să se schimbe în bine, iar viața românilor avea să fie mai ușoară sub îndrumarea unui șef de stat care dovedea verticalitate și grijă față de poporul său. Astăzi, știm că nu a fost așa. După cum a subliniat prof. dr. Ioan Stanomir, atitudinea lui Ceaușescu poate fi justificată mai degrabă prim prisma amenințării puterii sale personale, exercitată de URSS. Doar această perspectivă l-a făcut să ia atitudine, în ceea ce a arătat din exterior ca o falsă apărare a suveranității României.
În final, este evident că pentru a funcționa bine în prezent este important să înțelegem ce s-a întâmplat în trecut și de ce unele lucruri au fost făcute într-un anumit mod. Astfel, putem să privim în viitor și să ne facem noi planuri pentru timpurile care vin.
