O notă suplimentară şi originală este dată şi de problema căreia i se dedică izolatele genetice. În condiţiile în care noţiunea nu a intrat, din păcate, în cultura generală medicală şi cu atât mai puţin în limbajul medical obişnuit, credem că se impun câteva precizări semantice pe care autorul le clarifică decent, profesionist. Termenul şi-a făcut apariţia în urmă cu aproape un secol, fiind introdus de Wahlund în 1928, care l-a definit ca „o populaţie al cărei efectiv rămâne restrâns de-a lungul generaţiilor şi care schimbă un număr redus de indivizi cu alte populaţii“. Hanhart (în 1961) defineşte izolatul ca „un grup de indivizi cu un număr de strămoşi comuni mai mare decât populaţia generală; numărul mare de strămoşi comuni se explică prin consangvinizarea repetată în cursul generaţiilor“. În sfârşit, Sutter (1964) consideră izolatul ca „o populaţie în interiorul căreia fiecare individ are posibilitatea de a-şi alege un soţ“. (...)

Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.