După sistemul „gură-la-ureche“ şi după presa
scrisă, au intrat în slujba Măriei Sale Informaţia – electronicele: radioul şi
televiziunea. Iar acum, iată, se afirmă, tot mai impetuos, Prâslea cel voinic,
internetul. Dacă televiziunea, graţie imaginii şi evoluţiei tehnicii, pe lângă
capacitatea ei uimitoare de a informa (imaginea e „credibilă“ şi când minte),
este considerată concomitent „raiul dezinformării“, internetul este, sub acest
aspect, mai mult decât atât, afirmă Vladimir Volkoff, în al său „Tratat de
dezinformare“: este însuşi lăcaşul zeilor, Olimpul dezinformării. Doar că nu
orice stângăcie, nu orice dovadă de necunoaştere este dezinformare.
Dezinformarea (opiniei publice), ca şi intoxicarea (factorilor de decizie), ca şi
calomnia sau bârfa (între „persoane de încredere“, prieteni sau cunoscuţi), ca
să-şi merite numele, toate acestea cer profesionişti. Informezi sau converteşti
pentru o cauză (nobilă sau dimpotrivă)? Răspuns parţial ipocrit: informezi. Dar
noi, acum, nu pe teritoriile informării şi dezinformării ne aflăm, ci pe cele
ale amatorismului cu pretenţii.
Un prim exemplu. Oră de seară. Pe ecran ni
se prezintă o încăpere cu mobilier străvechi, cu penumbre, cotloane, unde ne-am
aştepta să existe şi niscai păianjeni, deşi sigur nu vom vedea aşa ceva,
ceainice aparent coclite, plus vitralii la fereşti... Decor de Harry Potter.
Dar, surpriză, din acest decor se aude o voce frumoasă, feminină, rostire
rotundă, limba română corectă, cu întrebări puse ezitant, totuşi, bâlbâit pe
alocuri, cu precipitări semidocte, etalarea unor cunoştinţe pe care „vocea“ nu
le prea posedă şi care cad în răspăr, chiar dacă uneori sunt bombastic
elogiatoare. Un peisaj audio-video aducând, ciudat, a magazie de vechituri. Când
planul se lărgeşte, peisajul învie ca prin farmec. Ca invitat al Deliei Budeanu
(„vocea“), eminentul prof. dr. Vladimir Beliş şi medicina sa legală dau tonul şi
măsura inserţiei în real, ca o ciupitură de trezire, ori ca o palmă de control
după un vis urât. Profesorul Beliş acceptă provocarea cu întrebările zăpăcite,
pentru că dânsul le reformulează şi răspunde normal, cu o toleranţă absolută la
erori, pe un ton demn, calm, surâzător, corect şi briant de parcă totul ar fi
fost ok. Atitudinea invitatului aruncă un văl magic peste abordările gazdei,
care se transformă, încep să devină interesante, digerabile, cu nişte găselniţe
căutate, artistic şi savant avangardiste. Gazda nu e de meserie, dar face
eforturi să pară. A fost cândva o crainică excelentă, dar acum depinde mult de
lumina invitaţilor.
Al
doilea caz. Mi-era dor de „Doctor B1“, mai precis de şarmul Carlei Giaca, de
modul firesc, amuzant şi consistent în care ştia să conducă discuţiile despre sănătate
cu invitaţi dezinvolţi, pe care îi bine dispunea, făcându-i să spună lucruri
de-a dreptul fascinante. Dar, surpriză: în locul ei, un tânăr cu ochelari şi
exprimare banală punea întrebări seci, precise, celor doi medici care se ocupau
de obezitate şi lui Bodo – un fost supraponderal. Ezitanţi, medicii răspundeau
aproape la fel de inexpresiv ca moderatorul, cu nodul în gât al unor elevi sau
studenţi la examen. Termeni tehnici, lista suferinţelor provocate de obezitate,
succesul lui Bodo, care „a învăţat abecedarul unei diete alimentare sănătoase“
(dar l-a învăţat cam pe dinafară, pentru că, după ce a slăbit, în patru luni,
30 de kilograme, le-a pus repede la loc, ajungând la peste 116). A reluat
abecedarul (la 6 aprilie se vor împlini trei luni de la reluare) şi deja a slăbit
23 de kilograme, chiar dacă acum are „un stil de viaţă absolut normal“: muşchiuleţ
de porc foarte slab (există aşa ceva?), drob de pui cu verdeaţă, musaca, mici şi
bere (dar nu în exces), fără grăsimi, fără dulciuri, fără pâine. Soţia şi
prietenii din formaţie ţin şi ei dieta. Moderatorul vrea să ştie în ce stadiu
vin pacienţii la doamna doctor. Dânsa îi spune că vin „în toate stadiile“. Când
trebuie să meargă obezul la chirurg? Chirurgul din studio răspunde ocolit:
numai când nutriţionistul eşuează. Moderatorul vrea amănunte despre dietele
promovate în presă: de şoc, disociate, hidrice... Nu află prea multe, dar, cu
dieta doamnei doctor din studio („Nu intru în amănunte“, se fereşte aceasta),
un primar de sector din Bucureşti ar fi slăbit deja 70 kilograme. Asta da veste
bună! Am profitat de pauza de publicitate şi am trecut, hoţeşte, pe alt post.
