Dacă, în anii trecuţi, Orchestra medicilor
ne invita la concertul tradiţional de Sărbători în 27 decembrie, de această dată
a optat pentru 22 decembrie. A făcut-o pentru a omagia cei 24 de ani împliniţi
de la neuitatul moment din 1989, cum, de altfel, a explicat, în deschiderea
programului, dr. Mircea Penescu – de
o viaţă concertmaistru al ansamblului, dar şi preşedintele Fundaţiei „Medicina şi
Muzica“, sub egida căreia s-a derulat acea seară specială, ca de obicei în
colaborare cu Filarmonica „George Enescu“. Pe scena Ateneului, cu Iosif Ion
Prunner la pupitru, orchestra a propus un mozaic muzical atractiv. Au fost
abordate partituri îndrăgite din repertoriul curent, cu numeroşi solişti, o
parte aplaudaţi adesea în compania medicilor-instrumentişti, alţii apărând acum
pentru prima oară într-un asemenea context, cu surprize şi intervenţii neaşteptate.
Marcând bicentenarul naşterii celor doi
compozitori aniversaţi în întreaga lume (Wagner şi Verdi), Orchestra a „atacat“
cu aplomb Preludiul din opera Lohengrin (actul III),
apoi uvertura la Forţa destinului,
acompaniind totodată un tânăr bariton extrem de promiţător. Alexandru Chiriac,
căci despre el este vorba, în ultima arie a Marchizului de Posa din opera Don Carlo, a etalat un glas amplu,
calitativ şi bine condus, cu intenţii expresive subliniate, în ciuda lipsei
sale de experienţă. Mezzosoprana Oana Andra a reluat aria din Bărbierul din Sevilla, jucându-se cu
„borderiile“ şi licenţele specific rossiniene, mult apreciate de spectatorii
care invadau sala, stând şi în picioare şi pe scări. Apoi, soprana Silvia Micu
a susţinut cu acurateţe şi curaj aria din Rusalka de Dvor˘ák şi, după Dans ungar nr. 5 de Brahms, ansamblul a acompaniat un pianist la debut pe
podiumul Ateneului – Alexandru Penescu – într-o celebră secvenţă lirică, nemenţionată
în programul de sală, deci o surpriză. El a fost urmat de experimentata pianistă
Carmina Sârbu în Rondo KV 382 de Mozart, tratat cu vigoare şi
virtuozitate tehnică, poate mai puţin cu transparenţă filigranată.
Prima parte a serii s-a încheiat cu Iarna din ciclul Anotimpurile de Vivaldi, în care violonistul Eugen
Sârbu, aflat din nou pe scena românească după mulţi ani, a dorit să-şi
reliefeze virtuozitatea şi sunetul viorii Stradivarius pe care cântă, răspunzând
aplauzelor nu doar cu un bis – Dimineaţa
după nuntă de Ion Voicu (deşi,
prin tradiţie, într-un program cu mulţi solişti, nimeni nu bisează) – dar şi cu
un discurs foarte personal. Lucrurile au luat o cu totul altă turnură şi prin
invitarea naistului Gheorghe Zamfir pe scenă, acesta povestindu-ne
că a venit
de la spa, că în anii ’80 sau ’90 a dedicat concerte lui Dumnezeu, că a fost în
turneu prin Europa etc., ceea ce oricum nu avea vreo legătură cu seara
Orchestrei medicilor, dar să spunem că a fost o „pată de culoare“ ce a surprins
pe toată lumea, prelungind cu mult „cronometrajul“ iniţial, pe lângă faptul că
s-a creat o breşă în curgerea muzicală firească.
După pauză, am ascultat cu plăcere celebre
creaţii de Strauss – Vals imperial, Polca
Trisch-Trasch sau aria Adelei
(actul I) din opereta Liliacul,
soprana Irina Baianţ, foarte promovată în ultima vreme, rezolvând agreabil
dificila scriitură, mizând în special pe interpretare, cântând însă, nefiresc,
prima strofă în limba germană, iar a doua în română. După aria din opera Turandot de Puccini, susţinută şi de această dată de tenorul Adrian
Dumitru, cu date naturale remarcabile, a venit rândul lucrărilor dedicate Crăciunului.
Orchestra a reluat Christmas Festival de Anderson, apoi Suita de Crăciun de
Russel, în care s-a regăsit şi grupul vocal „Bucharest Singers“ (de fapt, opt
foarte buni componenţi ai coralei „Vox Medicalis“). Corul mediciniştilor „Vox
medicalis“, condus de studentul Tudor Ionescu, a încântat apoi publicul cu
câteva colinde româneşti.
Finalul a readus muzica straussiană, prin
valsul Dunărea albastră, precum şi
nelipsitul bis Marşul Radetzky, spre
bucuria celor aproape o mie de spectatori care, mai bine de trei ore, au
asistat la un concert aparte (din multe puncte de vedere) dar extrem de plăcut şi
apreciat. Efortul deosebit al Orchestrei medicilor „Ermil Nichifor“ a fost răsplătit
din plin, cei de pe scenă şi cei din sală trăind acea stare de bine pe care o
aduce, în apropierea Crăciunului, un concert cu muzică bună şi o interpretare
pe măsură.
