Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Piesă cu îndreptar american

Viața Medicală
Candid STOICA luni, 15 decembrie 2014
   Deşi Festivalul naţional de teatru s-a terminat cam de multişor, ecourile lui mai dăinuie prin mintea şi sufletele celor împătimiţi de teatru, în pofida scandalurilor politice furnizate din plin de corupţia clasei politice, întreţinute la foc continuu şi chiar amplificate de multiplele canale de ştiri şi de fiţuicile de scandal. Cu ocazia Festivalului naţional de teatru, publicul bucureştean, extrăgându-se din faţa televizoarelor, a avut ocazia să admire câteva excelente spectacole ale colectivelor teatrelor din ţară. De unele dintre ele m-am ocupat într-un articol precedent. Voi încerca să mă ocup mai pe larg în rândurile ce urmează de spectacolul Teatrului Naţional din Iaşi, cu piesa Acasă, în miezul verii a scriitorului american Tracy Letts (titlul original: „August: Osage county“). În paranteză fie spus, titlul românesc e total inadecvat şi de fapt nu spune mai nimic.
Spectacolul ieşean regizat de Claudiu Goga a constituit o reală surpriză, dovedind că scena ieşeană, sub conducerea regizorului Cristian Hagiculea, merge pe un drum ascendent sănătos, interesant, deşi cam eteroclit, oferind spectatorilor o diversitate de titluri, de la piesa amintită, la Pălăria florentină (regizat de Silviu Purcărete, prezentat la festivalul din anul trecut şi comentat de mine), la Proştii sub clar de lună, Tartuffe (în regia lui Vlad Masaci), Femeia mării (regizor: Radu Afrim), Golem (spectacol de Alexandru Hausvater), Iaşii în carnaval, Zeul măcelului, la Umbre în lumina neamului, Pana de automobil, Cum am devenit stupid.
Am citat selectiv de pe site-ul oficial al teatrului pentru a arăta că, totuşi, piesa românească de actu­alitate, adevărata menire a teatrelor naţio­nale, ca şi a majorităţii teatrelor din ţară, este în continuare o necunoscută, iar autorii autohtoni stau încă la coadă.
Piesa „Acasă, în miezul verii“, ieşită vizibil din pulpana textelor lui Eugene O’Neill şi Arthur Miller, scrisă de un actor, omagiată cu un premiu Pulitzer, adusă la rampă de teatrul ieşean, cata­logată de critică drept o „comedie neagră“, este, în ultimă instanţă, o radio­grafie acidă a unei familii tipice americane care se reuneşte, cu ocazia unui eveni­ment nefericit, dând la iveală violenţe şi conflicte dureroase, surprinzătoare, ţinute mult timp ascunse.
 Dacă piesa nu ne conduce decât foarte rar spre conflicte iremediabile, ireconciliabile, spre sfâşieri lăuntrice abisale, în schimb, spectacolul lui Claudiu Goga reuşeşte, paradoxal, conjugând conflictele destul de minore dintre membrii familiei, o potenţare maximă. Iar asta, cu ajutorul unei echipe de actori excelente, bine sudate, în care fiecare interpret, bine ales, îşi are, cum se spune, felia lui.
   Având mai tot timpul ca îndreptar filmul american realizat în 2013, cu Meryl Streep şi Julia Roberts, pe care, după decorul semnat de Ştefan Caragiu, regizorul şi echipa de actori ieşeni sigur l-au vizionat, ei reuşesc un tur de forţă remarcabil. Portretizează şi potenţează original viaţa eroilor pe care îi înfăţişează, cu mijloace simple, dar adecvate, şi cu un simţ remarcabil al portretului.
   În rolul dispărutului Beverly Weston, cel care generează suita de eveni­mente scenice ale piesei, Ioan Cocieru este foarte scurt (un monolog şi o singură scenă la începutul spectacolului), dar se achită conştiincios de personajul cu suflet complex. Mihaela Arsenescu Werner joacă dificilul rol al lui Violet Weston, soţia dispărutului, iar Delia Deleanu (Barbara, fiica mai mare a cuplului Weston, care se decide să preia conducerea clanului), oferă o scenă de intens dramatism. Dar şi ceilalţi actori – componenţi ai familiei, ca Ion Puşcaşu, Ioana Corban, Haruna Condurache şi Petronela Georgescu, portretizează puternic, distinct, cu aplomb, personaje deosebite ca structură sufletească. Cu acelaşi profesionalism îşi creionează personajele Tatiana Ionesi, Teodor Corban, precum şi Cosmin Maxim, pe  parcursul a trei ore de spectacol, fiecare dezvăluindu-şi pregnant, în multiple scene, atât biografia, cât şi caracterul. Şi Diana Chirilă, în micul rol al menajerei angajate de Beverly înainte de dispariţia sa, sau Doru Atanasiu, în rolul unui modest şerif, reuşesc să portretizeze, cu pregnanţă şi acurateţe, două siluete adevărate. Mânuiţi abil de regizor, toţi actorii, fără excepţie, desfăşoară un joc subtil, plin de nuanţe şi de tonuri adecvate, realizând în final tipuri credibile.
Dacă la început conflictul se lasă aşteptat, multiplicându-se în diverse scene explicative, el este potenţat la maximum la sfârşitul primei părţi a spectacolului, constituind unul din momentele de vârf ale sale şi, de fapt, marea realizare a regizorului, în lunga scenă a mesei tradiţionale care se face de obicei după întoarcerea membrilor familiei de la cimitir. Momentul, i-aş spune antologic, este bine scris şi excelent realizat atât de regizor, cât şi de toţi înterpreţii. Dar ce păcat că după momentul amintit, tensiunea şi interesul pentru tot ce se mai întâmplă scade spre cote de plictiseală, piesa lungindu-se poate nepermis de mult, dând uneori iluzia posibilei transformări ulterioare într-un serial cu episoade paralele, de tipul „Tânăr şi neliniştit“, care încă mai dăinuie pe unele canale tv până şi astăzi.
Mai trebuie amintit că unul din factorii care contribuie la succesul spectacolului este şi decorul, o secţiune verticală a unei somptuoase vile, pe trei niveluri, solid construit, conceput de excelentul scenograf Ştefan Caragiu.
Multe, multe felicitări atât regizorului, cât şi echipei de valoroşi interpreţi, care prin jocul lor modern şi prin atmosfera creată au dat impresia că teatrul ieşean se află pe un drum fericit.

 

 

 

P. S. Am trimis acum câteva luni pe adresa teatrului o piesă de-a mea şi nici până acum n-am primit un răspuns dacă cineva din teatru a luat cunoştinţă de ea. Să fie birocraţie, să fie dezinteres?

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.