Ziua europeană a limbilor,
sărbătorită de 15 ani la 26 septembrie, este un eveniment menit să
atragă atenția asupra bogăției lingvistice a continentului,
precum și importanței descoperirii și punerii sale în valoare. În
acest an, evenimentul a fost găzduit în curtea Muzeului Național
al Țăranului Român, un spațiu generos și încărcat de simboluri
ce țin de rădăcinile și de esența noastră ca popor, inclusiv de
limba pe care o vorbim.
Pornind de la îndemnul „Nu crede
ce se spune, vino și învață“, membrii rețelei de institute
culturale EUNIC România și-au propus la această ediție să ne
ajute să aflăm dacă etichetele stereotipe puse diferitelor popoare
sunt într-adevăr reale, justificate de comportamentul oamenilor,
sau sunt prejudecăți înrădăcinate în gândirea celorlalți.
Numeroșii participanți, atât cei foarte tineri, cât și cei
vârstnici, au fost provocați să se implice în activitățile și
jocurile educative concepute de fiecare dintre institutele și
centrele culturale organizatoare. Evenimentul a fost conceput ca o
plimbare imaginară prin Europa, participanții primind ștampile din
partea fiecărei țări, iar la sfârșitul parcursului
cultural-lingvistic, o dată adunate toate ștampilele, au primit un
premiu cu ajutorul căruia puteau să aprofundeze cunoștințele
despre limbile bătrânului continent.
O prezență
specială a avut anul acesta Centrul Ceh, ale cărui activități au
fost centrate în jurul unui volum publicat de editura Curtea Veche
în 2015 – „Dicționar român-ceh de cuvinte similare“. Cu
ajutorul acestuia, publicul a putut să descopere asemănări
surprinzătoare cu o limbă față de care în mod obișnuit nu ne
considerăm foarte apropiați.
Și cum o parte importantă a
vocabularului se învârte în jurul noțiunilor legate de mâncare
și alimente, aceste cuvinte fiind totodată printre primele pe care
oricine le învață, de la sărbătoarea lingvistică nu puteau
lipsi exemplificările culinare ale țărilor prezente la eveniment.
Atelierele gastronomice au oferit celor interesați posibilitatea de
a exersa prepararea câtorva produse tipice. Acestea au fost prezente
apoi și în programul Institutului francez, al Institutului
Cervantes și al Institutului Goethe, care au organizat, fiecare la
sediul propriu, câte o zi a porților deschise înainte de începerea
oficială a noului semestru de cursuri. În cazul francezilor,
momentul a fost de altfel integrat în „Sărbătoarea gastronomiei“
– ediția a treia – eveniment organizat după ce, în anul 2011,
bucătăria din Hexagon a fost inclusă în patrimoniul imaterial
UNESCO, ca o recunoaștere a locului său în definirea identității
franceze.
Sub genericul „Știi cine este
Goethe?“, institutul care poartă numele marelui scriitor german a
sărbătorit cinci ani de existență a platformei online „Fokus pe
germană“, invitând publicul larg să se familiarizeze cu aspecte
legate de cultura și limba acestei țări. Jocurile de creativitate
(scriere de poezie, crearea unei coperte sau rescrierea unor povești
clasice), conversația prin jocuri de rol, atelierele lingvistice și
culinare, precum și proiecțiile de film de la sfârșitul zilei,
toate au fost concepute pentru a ne apropia de o mare cultură fără
de care existența noastră de azi ar fi, evident, mult mai săracă.
La Cervantes, activitățile pentru
copii și adulți s-au desfășurat concomitent, fiind un prilej de
distracție și învățare deopotrivă. Spațiile institutului au
fost animate de cursuri demonstrative, ateliere de conversație și
traducere literară, compunere de desene și povești folosind
termeni în spaniolă, precum și de nelipsitul popas culinar.
Publicul a fost numeros, reconfirmând interesul pe care îl suscită
cultura hispanică la noi.
Și pentru că
la 12 octombrie se sărbătorește an de an Ziua hispanității,
echipa de la Cervantes și-a răsfățat și de această dată
publicul fidel cu o surpriză – un concert inedit găzduit de
Ateneul Român, susținut de cantautoarea Carmen París, acompaniată
la pian de Diego Ebbeler și la instrumente de percuție de Jorge
Tejerina. Elementul deosebit al acestui spectacol a ținut de stilul
muzical abordat de artistă, care și-a început cariera valorificând
un gen tradițional din regiunea sa: jota
aragonesa,
pe care ulterior l-a îngemănat cu alte ritmuri, în special din
America Latină, dar și cu jazzul. Cu mult umor și talent
actoricesc, muziciana ne-a istorisit povestea fiecărei piese și a
situației care o inspirase, îndemnând spectatorii să i se alăture
pentru a ține ritmul sau chiar pentru a dansa și aducând multă
veselie și căldură sufletească într-o seară rece și ploioasă
de toamnă bucureșteană.
