Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Schimonoseală la Teatrul Mic

Viața Medicală
Candid STOICA vineri, 1 aprilie 2016
     După deschiderea cortinei, fumul dens năvălește în sala Teatrului Mic. Prin fum zărim cu greutate niște personaje care duc în afara scenei un porc pe care l-au înjunghiat. Apoi, alte trei personaje vin spre public, înarmate cu cuțite de carmangerie pline de sânge. Dintre acestea, vom descoperi mai târziu, unul singur e al lui Caragiale: Iordache. Altul este măcelar, iar ultimul milițian.
     În timpul schimbărilor scenice evoluează doi dansatori, bărbat și femeie de statură mică. Apoi, apare un personaj ce poate fi Iordache, care începe să cânte, în stil țigănesc, o manea. Îmi scapă înțelesurile ascunse ale spectacolului regizat de Dragoș Galgoțiu (care este și semnatarul decorului).
     În actul doi, pe scenă ni se arată un colț de stradă cu barul din primul act și o bancă rudimentară, iar în fundal se zărește o cameră frigorifică. Din când în când, apar în spațiu dansatori fantomatici având capetele diverselor animale și cei doi dansatori de statură mică. Mai apoi, apar costumate bizar personajele din piesa lui nenea Iancu. Crăcănel, care îl urmărește pe Pampon, apare cu capul băgat într-un panou de fotograf de pe vremuri. În locul unde trebuia să fie capul unui personaj desenat, era o gaură în care Crăcănel și-a introdus capul, spunând plin de furie și obidă: „Eu sunt bibicul, nene Iancule, nu mai poftești?“ La un moment dat se întâlnește cu Pampon, în aceeași ipostază, în spatele altui panou de același gen și se încaieră, fugărindu-se reciproc.
     Sunt scene absurde, lipsite de o logică elementară, ca aceea în care Crăcănel se face că bea bere dintr-o halbă goală, servit de un chelner care nu e altul decât măcelarul din primul act. La finalul piesei, când Crăcănel, probabil cuprins subit de o nebunie atroce, îi împușcă pe toți, după care se împușcă pe el însuși.
     Înainte de a cădea cortina, printre proaspetele cadavre evoluează iar cuplul de dansatori mici. Atunci am realizat că s-ar putea să fiu, de fapt, în fața unui spectacol de groază. Aceasta ar fi explicat multe, dar nu era specificat nicăieri în foaia volantă care ne-a fost prezentată ca program de sală.
     Lăsând deoparte considerațiile care se pot face în legătură cu translarea unei opere literare într-un gen cu totul opus intențiilor scriitorului, ce se poate spune despre interpreți? Se observă ușor că ei se străduiesc sincer, cu succes, în două direcții: să satisfacă cât de cât cerințele regizorului și să joace de fapt, în ultimă instanță, personajele din piesa D’ale Carnavalului a lui I. L. Caragiale. Astfel, în multe situații din piesă, Ovidiu Niculescu acoperă foarte bine rolul lui Iordache, cu excepția anumitor pasaje în care sare peste cal începând să cânte în țigănește. Doru Ana are exact statura unui convigător pampon. În ciuda costumului neadecvat, Vitalie Bantaș spune textul candidatului destul de convins, jucând naivitatea personajului credibil. Andreia Grămoșteanu o înfățișează bine, cu aplomb dar cam sec, pe Didina Mazu, Radu Gheorghe e un posibil Crăcănel pe linia Birlic, deși uneori exagerează ticurile personajului, dar Adriana Șchiopu a găsit o latură originală a celebrei republicane din Ploiești, Mița Baston, deși la un moment dat beția pe care o sugerează începe să obosească atât interpreta, cât și spectatorii. Cristian Iacob, distribuit în rolul lui Nae Girimea, face o adevărată creație în rolul respectiv, poate chiar imortalizându-l, dovedind că este un mare actor. În niciun spectacol de teatru n-am văzut un actor mai bine distribuit, mai exact, mai cu haz.
     În instituțiile teatrale, care par amorțite în ultimul timp, și împietrite în proiecte absolut placide cu piese aiuristice culese din peisajul marginal al literaturilor țărilor europene, cu manageri îmbătrâniți în posturi de ani de zile, și-a făcut loc ideea de a „completa“ piesele unui mare dramaturg. Cu alte cuvinte, de a le face „praf“, fie actualizându-le (ca celebrul spectacol realizat cu ani în urmă de Alexandru Tocilescu la Naționalul bucureștean), fie stâlcindu-le, aplicând peste ele formule care nu li se potrivesc de nicio manieră. Pot da și câteva exemple, cu „O noapte furtunoasă“ de la Naționalul din Iași (regizor Alexandru Dabija) sau de la Teatrul Nottara (regizor Alexandru Mâzgăreanu).
     Astfel de spectacole, după părerea mea, sunt adevărate pericole pentru noile generații de elevi, care pot recepționa piesele respective într-o formă străină de cea în care ele au fost concepute inițial, falsificându-le ideile și mesajul. Această modalitate de a arăta într-o altă lumină o operă literară consacrată este o idee nefastă, care încă nu a fost sancționată drastic de critica de specialitate. Din contră, a fost apreciată cu entuziasm. După „O noapte furtunoasă“ și „O scrisoare pierdută“ (regizor Horațiu Mălăele) a venit și rândul piesei „D’ale carnavalului“ să fie schimonosită într-o montare absolut năucitoare la Teatrul Mic, în viziunea scenică a lui Dragoș Galgoțiu. Sunt curios ce vor reuși să facă din „Năpasta“!

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.