În acest context, editorialistul apreciază rolul medicului pediatru ca fiind de „maximă importanţă“. Este important, fără îndoială, dar cum să şi-l joace el pe scena României de azi, cea cu o populaţie sărăcită, cu o dotare desuetă a clinicilor şi a secţiilor de pediatrie, cu un învăţământ ridiculizat prin salariile mizerabile ale profesorilor şi o pregătire în Pediatrie a medicului de prim-contact însuşită cam după ureche. Regretăm şi acum insuccesul demersului nostru publicistic din anii ’90, când ceream a nu se desfiinţa Facultatea de Pediatrie, „decidenţii“ de atunci imitând şi în acest caz Occidentul, date fiind condiţiile economicosociale ale acelei perioade, dar şi cele ale celei care a urmat, precum şi nivelul precar de educaţie generală şi sanitară al majorităţii populaţiei României, pe care noi le cunoşteam de „pe teren“, dar „baştanii“ – nu. Şi oare nu am avut dreptate? (...)

Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.