Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Un oaspete şi... mulţi invitaţi

Viața Medicală
Anca FLOREA vineri, 4 iulie 2014
   Numele tenorului italian Marcello Giordani reprezintă, în principiu, o atracţie irezistibilă pe orice afiş al unui teatru liric, poate mai puţin pentru cei care au avut prilejul să-l urmărească, „pe viu“, în spectacole susţinute în străinătate, chiar şi pe mari scene ale lumii. De decenii,  el este, incontestabil, o prezenţă constantă în distribuţii importante, chiar dacă dintotdeauna s-a confruntat cu probleme tehnice serioase, determinând, adesea, ratarea frecventă a acutelor (şi nu numai).
   Publicul bucureştean a avut ocazia să-l descopere anul trecut, în cadrul primei ediţii a Concursului „Grand Prix“, urcând „în premieră“ pe scena Operei Naţionale, într-un demers neaşteptat, propunând aria din „Paiaţe“ de Leoncavallo, înainte de a oferi, ca membru în juriu, premiile sau bursele sale. Încântaţi să audă, în fine, un tenor „adevărat“, spectatorii au remarcat totuşi că vocea s-a fanat sau că manierismele abundă.
   Câteva luni mai târziu, ONB a anunţat că tenorul va reveni pentru a cânta, la început de iunie, în noua producţie cu „Tosca“ de Puccini, apoi că s-a îmbolnăvit, rolul Mario Cavaradossi fiind preluat de un alt solist din Peninsulă, în spectacole de care, sincer, nici nu mai vreau să-mi amintesc. Şi totuşi, chiar în acele zile se vindeau deja bilete pentru concertul pe care Giordani urma să-l susţină doar câteva zile mai târziu, semn că nu mai era bolnav… Dar şi acea „formulă“ a suferit modificări, tenorul preferând să evolueze alături de tinerii care au participat la un master-class desfăşurat timp de trei zile. Dezamăgiţi de maniera în care a cântat anul trecut sau poate privind ca pe o eschivă modalitatea de a include în concertul său numeroşi solişti, evitând astfel să se implice într-un program mai amplu, melomanii au cam renunţat, astfel încât sala Operei a fost plină doar la parter, unde oricum erau mulţi invitaţi, care asigurau ocuparea locurilor centrale.
   Amplasată pe scenă, orchestra ONB, cu Iurie Florea la pupitru, a atacat Preludiul (nicidecum uvertura, cum este notat în programul de sală) la opera „Carmen“ de Bizet, apoi Giordani a apărut zâmbitor, precizând că a selectat nouă dintre cei 14 cursanţi pentru a cânta în concert, oferind-le însă tuturor câte o diplomă, admirând totodată farmecul tinerelor şi eleganţa rochiilor pe care le purtau. Cum şi pe ce criterii i-a ales pe „fericiţii“ care, în parte, au păşit astfel pentru prima oară, pe scena Operei, nu prea am înţeles. Cert este că soprana Mădălina Stan a optat pentru aria Rosinei din „Bărbierul din Sevilla“, poate pentru că i-a facilitat excesul de ornamente, coloraturi şi supraacute dar… cam atât; mezzosoprana Emanuela Pascu a preferat, de aseme­nea, o arie dificilă, dar de bravură dintr-o altă operă rossiniană – „Cenerentola“ –, însă registrul grav a „trădat-o“ fără milă; soprana Marta Sandu a cântat onest aria Micaelei din „Carmen“; mezzosoprana Maria Jinga a fost ovaţionată în „Habanera“ din aceeaşi partitură; baritonul constănţean Cătălin Ţoropoc a interpretat, cu glas generos şi frazare îngrijită, aria din „Evgheni Oneghin“ de Ceaikovski; soprana Andreea Novac a convins că… nu oricine poate cânta în public, parcurgând modest o arie a lui Liu din „Turandot“ de Puccini; dar soprana Karina Flores (despre care bănuim doar că a sosit la invitaţia maestrului, lansată deja într-o carieră internaţio­nală promiţătoare) a fost revelaţia serii, glasul spinto amplu, bogat, condus cu siguranţă şi încărcat expresiv, cu acut strălucitor şi egalitate de registre, detaşându-se fără îndoială, pe bună dreptate entuziast aplaudată în pagini verdiene – aria din „Forţa destinului“ şi, în compania lui Marcello Giordani, în duetul din „Bal mascat“. Protagonistul a făcut eforturi vizibile pentru a depăşi dificultăţile scriiturii solicitante, ca şi în duetul din „Carmen“ alături de soprana Irina Baianţ sau în cel din „Tosca“ (actul I, duet care în niciun caz nu se numeşte… „Mario, Mario“, aşa cum este menţionat în program), convingându-ne că (probabil) nu ar fi făcut faţă unui spectacol integral cu acea operă. Parteneră i-a fost soprana Iulia Isaev, notată în distribuţiile viitoarei stagiuni în rolul Floria Tosca, acurateţea interpretării sale, frazarea şi fineţea cântului fiind unanim apeciate, chiar dacă glasul său liric nu este potrivit pentru rolul respectiv. L-am ascultat pe oaspete şi în aria din actul III al operei pucciniene, precum şi în cele din „Arlesiana“ de Giordano, din nou „Paiaţe“, încheind „triumfal“ cu Turandot. Publicul a aplaudat, strigând chiar „Bravo“, reacţie invariabilă la auzul celebrei arii, indiferent cine o cântă. Şi cum nu se poate să lipsească „Brindisi“ din Traviata, toţi soliştii incluşi în concert s-au regăsit pe scenă, reuşind sau nu să rezolve îndrăgita secvenţă verdiană, însoţită de zâmbete şi permutări cam stânjenite prin faţa orchestrei. Aceasta a acompaniat întreg programul cu conştiinciozitate, dar fără relief, condusă de dirijorul care, nu ştiu de ce, nu a renunţat nicio clipă la batista albă ţinută în mână la vedere – poate în amintirea batistei lui Pavarotti.
   Unii au aplaudat, bucuroşi că îl văd în realitate pe Marcello Giordani, alţii au plecat dezamăgiţi, iar ONB a „bifat“, la finalul stagiunii, un concert care s-a dorit a fi eveniment, dar a rămas doar o bună intenţie. Ediţia a doua a Concursului „Grand Prix“ va avea loc, la primele etape, în foaierul Operei, dar finala şi gala laureaţilor se vor desfăşura la Sala Radio, ciudăţenie de neînţeles. Motivaţia a fost intrarea scenei în reparaţii, deşi nu cred că se va lucra sâmbătă, 28 şi duminică, 29 iunie. Vom vedea.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.