Din numărul 9
al revistei Fântâna
din Kos –
revista literară a Societății Medicilor Scriitori și Publiciști
din România, cititorii află cum funcționează „mintea care
vindecă” și mintea „care se vindecă”, după textul Cristinei
Sima, rămânându-le doar să stabilească o perfectă armonie între
mintea stânga și cea dreaptă, fiind deopotrivă raționali și
liber visători. Visele sunt descrise, din perspectivă științifică,
de nu mai puțin de patru autori: Radu Negoescu, Mirela Bănățeanu,
Cristian Bălan, Doina Nițulescu.
O invitație de nerefuzat ne face
Mihail Mihailide prin omagierea umbrei înalte din chirurgia
otorinolaringologică – Traian Nasta (1882–1958), urmaș al
profesorului Thoma Ionescu. De asemenea, prezintă o fotografie
ilustrându-i pe Păstorel și Pallady, pe versoul căreia stă
scrisă o epigramă: „Au cine poate azi să știe bine,/Cam ce o să
se spună în viitor:/Că eu sunt cu Pallady Teodor,/Că Teodor
Pallady e cu mine”. Pentru aceste scânteieri de spirit a fost
trimis Păstorel în închisoare.
Gianfranco Brini – medic, scriitor,
jurnalist, delegat din partea Italiei în raporturile cu „Union
Mondiale des Écrivains Médecins” (din care face parte și SMSPR)
prezintă gestul medicului Anton Pavlovici Cehov, care, știind că
se apropie sfârșitul, îi cere medicului său o cupă de șampanie.
Pentru ce va fi închinat el? Pentru viață, veșnicie, medicină
sau literatură? Interpretarea rămâne la latitudinea cititorului.
În următoarele
pagini ale revistei putem citi o poezie japoneză a
medicului-poet-haijin Jules Cohn Botea,
teoretician avizat al fenomenului haiku, artist fotograf care scrie
cu văzul și cântă din fărâme. Poezia de inspirație niponă a
lui Jules Cohn Botea are încărcătură de soare prins într-un vas
cu pereții de apă, ducându-ne cu gândul la Vasile Voiculescu.
Urmează un grupaj de poezii semnate
de Răzvan Mare, Mihai Ghiur, Laurențiu Bogdan și Alessandro Zanon
(în traducerea lui Mihai Cezar Popescu). În încheiere, vedem
portrete la minut și poeme semnate de Ioan Paul. „Fântâna din
Kos” are apă limpezitoare pentru toți cei care își oglindesc în
ea chipul de o zi spre a se regăsi mai luminoși cu un gând, un
zâmbet, o nouă cunoaștere.
