Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Voyeurismul de peste tot

Viața Medicală
Candid STOICA joi, 27 martie 2014
Privite la început cu mefienţă, cu timpul, teatrele sau companiile particulare au proliferat, răspunzând nevoii de a profesa a cohortelor de tineri actori scoşi în serie, pe bandă rulantă, cu sutele, de zecile de facultăţi de teatru de stat şi mai ales particulare. Acum sunt sumedenie, prin mai toate cartierele, împânzind internetul cu afişele spectacolelor lor, cu nume care se vor cât mai originale, făcute anume când să şocheze, când să atragă fiecare un anumit segment de public, folosind în principal texte facile, în care elementul-cheie, fie în titlu, fie în conţinut, să fie aşa-numitul „spectacol“ care în limbaj elevat se numeşte dragoste, iubire. Teatrul Act, Godot Cafe-Teatru, Teatrul „D’AYA“, Teatrul Luni de la Green Hours, Teatrul de pe Lipscani, Teatrul Arca, Teatrul „În Culise“, Teatrul de Sufragerie, Incomod (înfiinţat de mine), Inexistent, Unteatru, Bordello, Mignon, iată numai câteva din denumirile noilor teatre particulare care funcţionează câteodată la foc continuu, în săli improprii, improvizate, altădată sporadic, închiriind sălile unor teatre, în funcţie de înţelegerile sau neînţelegerile dintre participanţi, de sponsorizările obţinute şi mai ales de succesul avut.
Când am înfiinţat, împreună cu Iurie Darie şi Radu Iftimovici, în 1996, primul teatru particular, majoritatea colegilor din generaţia mea, obişnuiţi să fie lefegii la stat, s-au uitat la noi ca la nişte nebuni sau inconştienţi, bănuindu-ne de multe lucruri necurate. Acum, nimeni nu se mai miră când proaspeţi absolvenţi ai unor facultăţi particulare, fără un nume, fără nimic care să le justifice aspiraţiile, decât ambiţia şi pasiunea de a se exhiba, refuzaţi de boşii teatrelor de stat, de legi care să-i promoveze, înfiinţează, în disperare de cauză, asemenea teatre. Scriu asta nu pentru a-i ironiza, ci pentru a arăta că spre deosebire de generaţiile trecute, tinerii de azi au mai multe posibilităţi de a-şi arăta talentul. 
   Într-un loc unde, în mod logic, nu ţi-ai imagina că s-ar putea să fie un teatru, pe o stradă semicentrală, într-un cartier unde există, ca punct de reper, un restaurant cvasicelebru (Izvorul Rece), funcţionează de câţiva ani, prin strădania unor tineri pasionaţi, un teatru care se denumeşte şi particular şi independent – Teatrul de Artă. De fapt, e o asociere a mai multor actori care, după mai multe peregrinări prin alte sedii improvizate, şi-au găsit un acoperământ mai stabil. Teatrul propriu-zis se află într-o casă modestă, trei camere reamenajate, un mic antreu, dependinţe minuscule, pereţi dimprejur şi deasupra acoperiş. De departe ai zice că e un garaj sau o baracă. Şi totuşi, înăuntru sunt 50–60 de fotolii comode şi în faţa lor, pe un spaţiu îngust se joacă teatru. Are ca deviză un citat celebru: „Scopul teatrului dintru-nceputuri şi până acum a fost şi este să-i ţină lumii oglinda-n faţă“ (Hamlet) şi mărturiseşte că se consideră a fi „un teatru aflat în prima linie a ofensivei teatrelor independente, ale cărui spectacole demonstrează că pasiunea, munca serioasă şi talentul asigură performanţa“. Nu putem decât să-i felicităm pentru aceste năzuinţe şi aspiraţii.
   Una din ultimele premiere este spectacolul cu piesa Voyeur, a actorului dramaturg sau dramaturgului actor Garden McKay (1932–2001), puţin cunoscut la noi, de fapt o dramatizare a romanului său „Păpuşarul”, care se ocupă de o specie ciudată de oameni, ce simt o plăcere deosebită de a privi pe gaura cheii viaţa semenilor, în majoritatea lor femei, plăcere care uneori, la unele specimene, plecând de la o simplă masturbare, degenerează până la urmă în crime sordide.
    Piesa, făcută de fapt să şocheze cu orice preţ, prezintă succint două caractere în situaţii destul de bine alese, ce reuşesc să propună un conflict acut, având la bază o situaţie-limită şi dând posibilitatea regizorului Claudiu Istodor şi celor doi tineri interpreţi, Alexandra Ioniţă şi Tudor Aaron Istodor, să-şi arate cu lejeritate personalitatea  şi să-şi  desfăşoare calităţile native. El un tip straniu, misterios, capabil de dedublare şi de experienţe inedite, care nu se fereşte să fie chiar morbid, iar ea o tânără fragilă, aparent dezinhibată, care se pretează jocului propus, dar în ascuns, pe timp ce este supusă la tot felul de încercări sadice, gândeşte cu un curaj nebănuit soluţia finală. Claudiu Istodor decupează corect şi de multe ori inteligent evoluţiile celor două personaje, dovedind reale aptitudini şi un talent psihologic cu totul benefic celor doi interpreţi, pe care îi conduce cu siguranţă pe căi nebătătorite spre finalul abrupt. Protagoniştii au oferit puţinilor spectatori o seară de teatru adevărat, pentru care le mulţumesc şi le urez mult succes în carieră. Deşi bănuieşti din titlu despre ce e vorba, spectacolul este pasionant, tensionat, plin de suspans şi-l urmăreşti cu sufletul la gură, dat fiind că evoluţia personajelor este cât se poate de surprinzătoare, scăpând din schema clasică a unui final fericit.
   În altă ordine de idei, dincolo de spectacolul de teatru, voyeurismul în sine a proliferat  în viaţa modernă. Sigmund Freud, părintele psihanalizei, dar şi C. G. Jung, fondatorul psihologiei analitice, ocupându-se  tangenţial  de această maladie, n-au putut prevedea amploarea pe care o va lua în politică, în calitate de instrument de bază pentru distrugerea adversarilor. Zeci de ziarişti ocazionali, transformaţi peste noapte în voyeuri specializaţi, au ajuns să pândească ceas de ceas, minut cu minut şi să înregistreze viaţa privată a femeilor „celebre“, a întâlnirilor lor de taină cu politicieni cunoscuţi, dar mai ales să redea publicităţii înregistrările scandaloase obţinute cu aparate supersofisticate. Mai grav şi înfricoşător e că există la nivel naţional şi implicit mondial voyeuri care ne vizionează, ne înregistrează din sateliţi viaţa zi de zi, ceas de ceas…

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.