Bucureştiul
devine din ce în ce mai des, în ultima perioadă, locul unde se întâlnesc cei
mai cunoscuţi specialişti din lume, din diferite domenii ale practicii
medicale, pentru a dezbate şi a se pune la curent cu toate progresele şi
descoperirile recente. Acesta este şi cazul celui de-al 23-lea Congres Mondial
al Asociaţiei Internaţionale a Chirurgilor, Gastroenterologilor şi Oncologilor
(IASGO), care urmează să aibă loc în această toamnă, în perioada 18–21
septembrie, la Palatul Parlamentului. Despre interesanta agendă a manifestării,
în anul aniversării unei jumătăţi de veac de la primul transplant hepatic şi
despre dificultăţile organizării la noi a unei reuniuni ştiinţifice mondiale ne
vorbeşte prof. dr. Irinel Popescu,
preşedintele congresului IASGO, într-un interviu acordat în exclusivitate
pentru „Viaţa medicală“ – partener media principal al reuniunii.
– După o serie de peregrinări în Asia şi în
nordul Africii, congresul mondial IASGO revine în Europa, la cea de-a 23-a ediţie,
care va avea loc la Bucureşti. Ce semnificaţie are acest fapt, în condiţiile în
care prestigioasa manifestare va fi pentru a doua oară în ţara noastră?
– Nu este foarte obişnuit ca acest congres să
se desfăşoare în acelaşi loc la un interval relativ scurt, de numai şase ani.
Motivaţia principală a revenirii la noi a fost succesul congresului din 2007,
pe care toată lumea l-a apreciat. Pe noi ne bucură acest lucru, dar în acelaşi
timp ne şi obligă, mai ales că, în condiţiile actuale de criză economică, este
din ce în ce mai greu să organizezi un astfel de eveniment. În plus, nivelul
foarte ridicat pe care l-a avut congresul din 2007 ne creează şi mai mari
obligaţii. Sper să reuşim să ne ridicăm la înălţimea acestor exigenţe, pentru că,
aşa cum aţi remarcat şi dv., este foarte onorant ca o manifestare de această
anvergură să aibă loc de două ori la Bucureşti, la un interval nu foarte mare
de timp, dar, repet ideea, în acelaşi timp obligă foarte mult.
– Care
vor fi punctele de maxim interes de pe agenda congresului?
– Partea ştiinţifică este, bineînţeles, cea
mai importantă. Primul dintre punctele de maxim interes la care m-aş referi
este transplantul de ficat. Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la realizarea
primului transplant de ficat din lume, de către Thomas Starzl, în 1963 la
Denver (SUA). Profesorul Jan Lerut de la Spitalul „St. Luc“ din Bruxelles va
susţine o conferinţă intitulată „50 de ani de transplant hepatic. Moştenirea
lui Thomas Starzl“, la care Thomas Starzl ne-a promis fie o înregistrare video,
fie o pagină scrisă, în care să ne spună câteva cuvinte despre începuturile –
eroice, aş zice – ale acestui procedeu. La Congres vor participa câţiva dintre
pionierii transplantului hepatic la nivel mondial, oameni care constituie
istoria vie a acestei operaţii şi care, la rândul lor, au adus contribuţii esenţiale.
Profesorul Cristoph Broelsch, cel care a introdus transplantul de ficat de la părinte
la copil, deci transplantul de la donator adult în viaţă la copii, profesorul
Masatoshi Makuuchi, preşedintele IASGO, cel care a introdus transplantul de
ficat de la adult la adult, deci tot cu donator în viaţă, şi profesorul Henri
Bismuth, cel care a introdus transplantul cu ficat redus şi a avut contribuţii
importante în transplantul cu ficat împărţit, precum şi în alte tipuri de
transplant. De asemenea, deşi profesorul Sung Gyu Lee nu va putea să participe
personal, va fi prezent cineva din clinica sa, cunoscută pentru numărul mare de
transplanturi de la donatori în viaţă şi mai ales pentru introducerea
transplantului dual, acela care foloseşte două fragmente de ficat de la doi
donatori în viaţă pentru un singur primitor adult. În acest context, al unui
parcurs istoric remarcabil, şi care, pentru noi, de o manieră emoţionantă,
reuneşte chiar pe câţiva dintre actorii acestei istorii trăite, vor fi
prezentate şi experienţe de transplant inclusiv de la Spitalul Fundeni, care,
în realitate, reprezintă moştenirea pionierilor pe care i-am amintit şi care,
în zilele noastre, încearcă să reproducă câte ceva din ceea ce au făcut aceştia.
În afara transplantului hepatic, un alt punct forte va fi oncologia digestivă,
pentru că aceasta este tema tradiţională a congresului. Vor fi abordate
majoritatea tipurilor de cancere digestive, cu toate noutăţile incluse în ele.
Aş menţiona în mod special cele două tipuri principale de cancere ale
ficatului, carcinomul hepatocelular şi colangiocarcinomul, precum şi cancerul
de esofag, de stomac, colorectal etc. Un accent important se va pune pe
ultimele descoperiri din ştiinţele fundamentale, de la care sperăm foarte mult
pentru îmbunătăţirea prognosticului acestor cancere. Aş vrea să menţionez că,
la deschidere, conferinţa inaugurală va fi susţinută, ca şi data trecută de
altfel, de profesorul Victor Velculescu, de la Spitalul „Johns Hopkins“ din
Baltimore, figură remarcabilă a cercetării ştiinţifice internaţionale, unul
dintre acei români despre care am spus întotdeauna că are potenţial de premiul
Nobel, un om cu contribuţii originale în studiul genomului, profilat pe
oncogenomică, deci pe cercetări care încearcă să descifreze originea
cancerului la nivel genomic. Vor fi, de asemenea, prezentate şi ultimele
progrese chirurgicale şi se va pune accentul mai ales pe tratamentul
multidisciplinar al unor tipuri de cancer. Dacă aş lua numai exemplul
hepatocarcinomului, în momentul de faţă acesta poate beneficia de rezecţie
hepatică, de transplant hepatic, de chimioembolizare sub diverse forme,
inclusiv ultimul tip de chimioembolizare selectivă, introdus şi în ţara noastră,
de distrugere prin radiofrecvenţă şi de chimioterapie cu sorafenib. Astfel,
abordarea multidisciplinară, pornind de la bazele genetice ale originii
cancerului şi ajungând la tratamentul complex şi multidisciplinar din ziua de
astăzi, va constitui maniera predominantă în cadrul acestui congres. În sfârşit,
dar nu în ultimul rând, vor fi prezente tehnologiile avansate, cu componentă
în special chirurgicală. Chirurgia miniinvazivă de astăzi, laparoscopică, sub
toate formele ei, incluzând chirurgia printru-un singur orificiu, ultimele
achiziţii în materie de abord laparoscopic al tumorilor digestive, terminând cu
robotica, aceasta din urmă fiind prezentată la ediţia din 2007 a congresului ca
o noutate, şi având în spate în momentul de faţă o experienţă deosebit de bogată
în multe centre, inclusiv cel de la Fundeni. Congresul va fi însoţit de o
expoziţie la care vor fi prezentate ultimele noutăţi în tehnologie, începând cu
tehnologia de laborator şi de ştiinţe fundamentale, mergând până la tehnologia
de sală de operaţii. Va fi, de asemenea, însoţit de evenimente sociale pe care
sperăm noi că participanţii le vor aprecia. Deschiderea este organizată de Primăria
Municipiului Bucureşti şi va fi prezentat noul Bucureşti, cu centrul lui
istoric reabilitat, cu locuri pe care sper ca participanţii de peste hotare, al
căror număr se estimează că va fi în jur de cinci-şase sute, din toată lumea,
din peste 60 de ţări, să le viziteze cu plăcere, şi sper că în cele trei zile
se vor simţi bine la Bucureşti, aşa cum s-a întâmplat şi data trecută.
– Vor
exista şi prezentări tehnice ale aparatelor şi dispozitivelor utilizate în
chirurgia robotică?
– Robotul Da Vinci aproape sigur va fi
prezent şi de această dată şi, după cum spuneam, între timp s-a acumulat multă
experienţă în spate. Aşa cum s-a remarcat foarte des în ultimul timp, e un
sistem sau o unealtă chirurgicală de mare fineţe şi de foarte mare ajutor
chirurgului, care nu a reuşit însă să surmonteze handicapul major cu care a
plecat din start, şi anume costurile foarte, foarte mari. În aceste condiţii,
se caută în continuare soluţii, pentru a putea beneficia de avantajele
chirurgiei robotice, într-o lume aflată în plină criză economică şi care îşi pune
din ce în ce mai mult problema modului de cheltuire a resurselor.
– În
programul manifestării sunt incluse şi cursuri precongres, precum şi demonstraţii
chirurgicale în direct. Cui se adresează acestea şi la ce zonă de patologie se
referă?
– Cursurile precongres sunt trei, unul
dintre ele este chiar de chirurgie robotică, organizat de firma Intuitive, şi îşi propune să promoveze
acest tip de chirurgie; al doilea este de chirurgie bariatrică, organizat de
dr. Cătălin Copăescu, ale cărui rezultate remarcabile în domeniu se cunosc, şi
care pune accent foarte mult, pe de o parte, pe abordul miniinvaziv, pe de altă
parte, pe procedeele chirurgicale moderne de tratament al obezităţii, în al
treilea rând, pe integrarea lor într-o viziune metabolică complexă asupra
pacientului, în care să includă un anume regim igieno-dietetic şi un anume mod
de urmărire a pacientului, în aşa fel încât la distanţă rezultatele să fie
complete şi de durată cât mai lungă; în sfârşit, al treilea curs este de
endoscopie digestivă şi ecoendoscopie, organizat de profesorii Cristian Gherghe
şi Adrian Săftoiu, la care se vor prezenta metode de imagistică endoscopică
avansată, în care se ştie că s-au făcut progrese semnificative, până la punctul
la care se poate deja vorbi de o evaluare chiar histologică a tumorilor, cu
ajutorul acestor metode, şi de o rezolvare pe cale endoscopică a multor leziuni
pe care altădată eram obligaţi să le abordăm chirurgical.
– Ce
provocări tehnice şi logistice a pus pentru dv., în calitate de preşedinte al
congresului, organizarea acestei manifestări la Bucureşti?
– În
primul rând, trebuie menţionat faptul că, din păcate, nici acum Bucureştiul nu
posedă un centru de congrese, iar pentru cei care de acum încolo vor organiza
manifestări ştiinţifice la acest nivel, acest lucru constituie un handicap
major. Cele mai multe oraşe din lume în care se organizează congrese beneficiază
de un asemenea centru cu toate facilităţile necesare. Noi vom organiza
congresul la Palatul Parlamentului, ceea ce are un avantaj, şi anume că mulţi
dintre participanţi chiar îşi doresc să vadă, unii chiar pentru a doua oară,
această clădire impresionantă. Dezavantajul este însă că Palatul Parlamentului
nu a fost conceput pe post de centru de congrese şi din păcate acest lucru creează
şi destule
impedimente. Un al doilea obstacol, mai bine-zis a doua problemă,
este finanţarea, care, în condiţiile crizei economice, este din ce în ce mai
greu de obţinut, şi aceasta reprezintă un obstacol major, deoarece vorbitorii
foarte importanţi vin de la distanţe mari şi sunt obişnuiţi cu facilităţi
multiple atunci când se deplasează pentru o asemenea manifestare. Totuşi, cu
ajutorul unei echipe entuziaste şi cu ajutorul multora din firmele locale, care
consideră că România trebuie să fie bine reprezentată şi să fie o gazdă bună
pentru savanţi de asemenea anvergură, până la urmă sunt convins că aceste
obstacole vor fi depăşite. Nu în ultimul rând, aş spune că nici partea ştiinţifică
nu a fost uşor de organizat, pentru că am primit foarte multe propuneri de lucrări
şi a trebuit să facem o selecţie riguroasă a lor, pentru a le introduce în
programul prezentărilor orale doar pe acelea despre care suntem siguri că vor
stârni interesul participanţilor, până la punctul în care aşteptăm ca sălile să
fie pline de dimineaţă până seara, trecând pe cele mai puţin interesante sau pe
cele care prezintă lucruri foarte noi la sesiunea de postere, care va fi la
rândul său bine reprezentată, şi, în sfârşit, respingându-le pe acelea a căror
valoare ştiinţifică nu se ridica la înălţimea unei astfel de manifestări.
– Cea de-a 23-a ediţie a Congresului Mondial
IASGO urmează să aibă şi girul Academiei de Ştiinţe Medicale din România, al cărei
preşedinte sunteţi. Ce alte proiecte de anvergură aveţi în desfăşurare, în această
calitate?
–
Sigur că există un program de manifestări ştiinţifice. În momentul de faţă,
Academia de Ştiinţe Medicale are o conducere colectivă, în care responsabilităţile
sunt distribuite. Aş spune că, de exemplu, cercetarea ştiinţifică este coordonată
de profesorul Eduard Apetrei, iar manifestările ştiinţifice ale Academiei sunt
coordonate de profesorul Radu Deac. Există un calendar bogat, pe care îl
organizăm fie singuri, ca instituţie cu multe responsabilităţi în domeniul
cercetării medicale şi în domeniul medicinii academice în general, dar şi în
parteneriat, fie cu Colegiul Medicilor, fie cu unele dintre universităţi. Deci
este un amplu calendar de manifestări în care este implicată Academia de Ştiinţe
Medicale, şi care, prin prezenţa ei, doreşte să dea girul ştiinţific acelora
care merită acest lucru, să valideze rezultatele care merită a fi validate, să
contribuie ca atare în mod activ la progresul ştiinţei medicale româneşti.
– În încheiere, un mesaj pentru toţi specialiştii
interesaţi de patologia abdominală oncologică.
– Mesajul
este că îi invităm să participe la această manifestare, care sunt convins că va
întruni exigenţele lor, sunt convins că vor avea multe de învăţat, iar simplul
fapt că vor dobândi idei foarte clare despre standardul actual în oncologia
digestivă, în transplantul de ficat, în alte afecţiuni cu care se confruntă
direct, în viaţa lor profesională, înseamnă, după mine, un mare câştig. În
acelaşi timp, vor avea ocazia să închege sau să reînchege prietenii cu
participanţii de peste hotare, care, de fiecare dată când au fost în România,
s-au simţit foarte bine, au fost şi sunt în continuare dispuşi să stabilească
aici, la noi, colaborări, care pe termen lung să producă rezultate şi la noi în
ţară.
