Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  Evenimente  »  Diverse

ROMURO 2014, cea mai bogată participare din ultimele două decenii

Viața Medicală
Dr. Maria DRAGOTĂ joi, 12 iunie 2014

Asociaţia Română de Urologie a organizat recent congresul cu numărul 30. Cele mai interesante problematici dezbătute în cadrul reuniunii, precum şi dificultăţile cu care se confruntă urologii de la noi, relevate de prof. dr. Dan Mischianu, preşedintele congresului, fac subiectul relatării semnate de dr. Maria Dragotă.

400 de medici au venit la cel de-al XXX-lea congres al Asociaţiei Române de Urologie (ARU), desfăşurat la Bucureşti sub egida Asociaţiei Europene de Urologie (EAU) în colaborare cu Şcoala Europeană de Urologie (ESU). Reuniunea a debutat cu o conferinţă de presă, la care au participat acad. Ioanel Sinescu, preşedintele ARU şi rectorul UMF „Carol Davila“ Bucureşti, prof. dr. Dan Mischianu, preşedintele congresului, prof. dr. Dorel Săndesc, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii şi prof. dr. Mihnea Cosmin Costoiu, ministru delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică.

 
 

Tradiţie onorată

 

   Acad. Ioanel Sinescu a subliniat evoluţia ARU de-a lungul timpului. Societatea Română de Urologie a fost înfiinţată în 1909, a patra din lume, după cele din Franţa (1907), Italia şi Belgia (1908). Integrarea sa juridică în cadrul EAU a avut loc în 2005 (a doua asociaţie naţională, după Italia). A urmat o sesiune de iatroistorie urologică, în care au fost evocate personalităţi ale specialităţii precum prof. dr. Nicolae Hortolomei, profesorul Valentin Neagu, academicianul Eugen Proca sau profesorul Theodor Burghele.
   Au avut loc şi două lansări de carte: volumul „Povestindu-mi viaţa“, de dr. Alfred Mertl, urolog din Ploieşti, şi „Prezentări de cazuri urologice pentru examene şi concursuri“, realizat de colectivul Clinicii de urologie din Târgu Mureş, coordonat de conf. dr. Orsolya Martha.

 

Noutăţi urologice

 

   În cadrul conferinţelor state of the art, prof. dr. Ioan Ioiart a adus cele mai noi informaţii privind patologia inflamatorie a prostatei. Conf. dr. Gabriel Gluck a discutat despre tumori non-uroteliale ale vezicii urinare, iar prof. dr. Gheorghe Bumbu, despre tratamentul prolapsului avansat al organelor pelvine prin fixarea apexului vaginal la ligamentele sacro-spinoase. Prof. dr. Petrişor Geavlete a definit noi frontiere în endourologie, descriind tehnologia PlasmaButton. Despre o afecţiune subestimată – lichenul scleros – a vorbit dr. Gheorghe Gîngu.
   În sesiunea despre litiază, colectivul Centrului de chirurgie urologică şi transplant renal de la Institutul Clinic Fundeni a adus argumente din experienţa proprie privind prevenţia durerii cu naproxen în extragerea cateterelor ureterale autostatice şi terapia cu alfa-blocante în sindromul cateterului ureteral. Colectivul Clinicii de urologie de la Spitalul de Urgenţă „Sf. Ioan“ din Bucureşti a expus avantajele utilizării de rutină a tecii de acces ureteral în cursul ureteroscopiei flexibile pentru tratamentul litiazei, a prezentat abordul ureteroscopic retrograd în litiaza ureterală impactată, precum şi experienţa în tratamentul expulziv (cu antiinflamatorii, antialgice şi alfa-blocanţi) în colica renală. Tratamentul cu desmopresină în colica renală a fost tema abordată de dr. Pricop C. şi colab., din Iaşi. Rezultatele încurajatoare i-au determinat pe autori să concluzioneze că desmopresina – a cărei utilizare e postulată pe principiul scăderii presiunii din sistemul caliceal prin inhibarea diurezei – poate reprezenta un adjuvant în colica renală, scăzând semnificativ durerea la 30 de minute, precum şi medicaţia suplimentară.
   În sesiunea dedicată cancerului de prostată, auditoriul a fost informat despre o metodă de diagnostic anatomopatologic ultrarapid (DAU) în acest tip de neoplasm (C. Farcaş, Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila“). Colectivul clinicii de specialitate din Cluj-Napoca a împărtăşit experienţa după 2.100 de proceduri de puncţie biopsie prostatică ecoghidată şi a prezentat o metodă nouă pentru evaluarea preoperatorie a pacienţilor cu cancer de prostată: IRM multiparametric. Prin oferirea unor informaţii abundente – localizarea tumorii, extensia extracapsulară, invazia bandeletelor neuro-vaculare, lungimea uretrei membranoase –, această metodă imagistică devine Acad. Ioanel Sinescu, în cadrul discuţiilor pe marginea unui caz clinic dificilimportantă nu doar în evaluarea preoperatorie, ci şi în planningul chirurgical. De asemenea, s-a discutat despre evaluarea imagistică metabolică – PET-CT cu colină – ce are o acurateţe înaltă şi permite monitorizarea oncologică fidelă a patologiei urooncologice, precum şi asistarea deciziilor terapeutice de linie doi şi trei. Un alt subiect a fost adenocarcinomul ductal prostatic – caracteristici anatomopatologice şi implicaţii oncologice după prostatectomia radicală robotică. Un colectiv de autori de la Spitalul Clinic „Prof. dr. Th. Burghele“ Bucureşti a studiat calitatea vieţii la pacienţii diagnosticaţi cu cancer de prostată.
   În ceea ce priveşte urologia funcţională şi reconstructivă, cei prezenţi au aflat despre o nouă provocare în chirurgia prolapsului genital la femeie – sistemul de fixare a ţesuturilor – ce oferă rezultate bune pentru incontinenţa urinară de efort şi prolapsul uterovaginal, fiind o metodă valabilă pentru reconstrucţia ligamentară pelvică (Brătilă P.C. şi colab., Bucureşti). Colectivul de la Spitalul „Prof. dr. Th. Burghele“ a expus experienţa în pieloplastia laparoscopică, iar cel de la Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila“ – utilizarea metodei în sindromul de joncţiune pielo-ureterală. Deşi literatura descrie rezultate clinice similare indiferent de abordul retro- sau transperitoneal, specialiştii bucureşteni înclină balanţa în favoarea abordului transperitoneal, în special datorită confortului intraoperator crescut, ce reduce timpul intervenţiei şi creşte calitatea suturii laparoscopice.
   Afecţiunilor uretrei şi ale penisului le-a fost dedicată o sesiune în care colectivul de urologi de la clinica din Arad a discutat despre prevalenţa disfuncţiei erectile la pacienţii cu accident vascular cerebral; cei mai importanţi factori de risc au fost fumatul şi obezitatea, iar comorbidităţile cel mai frecvent întâlnite – hipercolesterolemia, hipertensiunea arterială şi diabetul zaharat. Colectivul Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila“ a subliniat rolul actual al biopsiei testiculare în tratamentul infertilităţii de cauză masculină – este metoda de elecţie utilizată în recoltarea spermatozoizilor în cazurile de infertilitate masculină neexplicată. Au mai fost prezentate: metode urologice paliative în tumorile genitale feminine – nefrostomia unilaterală, montarea de stent ureteral (Cristina Ghib Para şi colab., Arad); exereza multiviscerală în tumorile renale (R. Couţi şi colab., Cluj) ş.a.

 

Cazuri şi cursuri

 

   De mare interes printre participanţi s-au bucurat sesiunile video, cu exemplificări de cazuri rezolvate prin laparascopie, chirurgie urologică deschisă sau endourologie şi robotică.
   Laparoscopia reprezintă o alternativă sigură din punct de vedere funcţional şi oncologic în abordul unei game variate de malignităţi urologice, fiind considerată standardul de aur în anumite situaţii, precum nefrectomia radicală. Timpii operatori urmează aceleaşi principii oncologice ca şi în cazul abordului clasic, dar impedimentele de ordin tehnic specifice chirurgiei minim invazive pot duce la creşterea gradului de dificultate a intervenţiilor; ele oferă, în schimb, reducerea morbidităţii postoperatorii. M. Hogea şi colab. au analizat parametrii operatori şi au evaluat impactul sistemului video 3D în experienţa Institutului Oncologic „Prof. dr. I. Chiricuţă“ Cluj-Napoca; de asemenea, acelaşi colectiv a analizat curba de învăţare în nefrectomia radicală laparoscopică, particularităţile şi avantajele laparoscopiei în nefrectomia parţială. Abordul ureteroscopic retrograd este o metodă eficientă de diagnostic şi tratament a patologiei de cale urinară superioară, siguranţa metodei este foarte bună, majoritatea complicaţiilor fiind minore.
   În sesiunea de endourologie şi robotică a fost prezent colectivul condus de prof. dr. Ioan Coman (Cluj), cu o serie de filme privind cistectomia radicală robotică – tehnica operatorie, rezultate perioperatorii şi histopatologice –, nerve sparing anterograd şi retrograd în prostatectomia radicală asistată robotic, nefrectomia parţială asistată robotic cu robotul DaVinci SI. În ceea ce priveşte controlul carcinomului prostatic după HIFU (high intensity focused ultrasound) prin prostatectomie laparoscopică asistată robotic, tehnica de disecţie şi izolare a blocului prostato-veziculo-diferenţial este mult mai dificilă decât abordul primar. Utilizarea chirurgiei robotice creşte siguranţa în exereza piesei, prin disecţia magnificată şi minuţioasă şi astfel se evită apariţia marginilor de rezecţie pozitive.
    În cadrul reuniunii, participanţii au beneficiat de cursul organizat de Şcoala Europeană de Urologie, ce a abordat tratamentul minim invaziv al calculilor renali. Prof. asoc. dr. Evanghelos Liatsikos (Univer­sitatea din Patras, Grecia) şi dr. Cesare Marco Scoffone (Spitalul Cottolengo, Torino, Italia) au discutat despre neurolitotriţia percutanată şi chirurgia renală percutanată. Au fost descrise indicaţiile, tehnicile, posibilele complicaţii. Prelegerile teoretice au fost urmate de discuţii interactive pe marginea unor cazuri clinice, prezentate de specialişti români.
   Nu au lipsit nici simpozioanele firmelor farmaceutice, pe teme de actualitate, precum: viaţa sexuală, noi perspective în terapia cancerului de prostată rezistent la castrare – rolul abirateronei înainte de chimioterapie, ejacularea precoce, rolul tratamentului hormonal adjuvant la prostatectomia radicală, anticiparea prognos­ticului în cancerul de prostată, tratamentul modern al vezicii hiperactive.
   Concomitent cu congresul ARU a avut loc al IX-lea congres al Societăţii Asistenţilor Medicali din Urologie, precedat de un curs dedicat acestora.

 

Urologul prietenos şi polivalent

 

   Despre cele mai importante subiecte dezbătute la ROMURO 2014 şi despre provocările practicii urologice în ţara noastă, am discutat cu prof. dr. Dan Mischianu, preşedintele Congresului.

   Cum arată bilanţul Congresului din acest an?
   – Au fost prezenţi la lucrări aproape 400 de medici, foarte mulţi tineri, din întreaga ţară. Am organizat nouă sesiuni de postere moderate şi trei sesiuni de prezentări video. Faţă de anii anteriori, în care cu greu ajungeam la o sută de lucrări, acum au fost 130, aşadar este cea mai bogată şi mai variată participare ştiinţifică pe care am avut-o în ultimii 25 de ani.
   – În ce au constat sesiunile video?
   – Au fost 31 de filme de câte şapte minute fiecare, înregistrări ale intervenţiilor chirurgicale, care au prezentat experienţa unor colective consacrate cum sunt cele de la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan“ din Bucureşti, condus de prof. dr. Petrişor Geavlete, sau de la Spitalul Municipal din Cluj-Napoca, avându-l în frunte pe prof. dr. Ioan Coman, pe teme de urologie laparoscopică sau endourologie joasă şi înaltă.

 

Progrese în diagnostic şi terapie

 

    – Ce noutăţi au fost prezentate la această reuniune?
    – Tratamentul cu desmopresină în colica renală – rezultate ale colectivului condus de conf. dr. C. Pricop de la Iaşi – constituie o noutate în abordarea acestei afecţiuni. De asemenea, tratamentul vezicii hiperactive cu mirabegron, un agonist beta3-adrenergic, ce acţionează prin relaxarea musculaturii vezicii urinare, prezentat acum pentru prima oară la noi.
   – Ce progrese se conturează în urologie în materie de diagnostic şi tratament?
   – Urologia este o specialitate chirurgicală pură, dar care nu-şi permite să nu aibă un diagnostic bine documentat şi cu o topografie clară. Nu poţi să deschizi un bolnav şi să-l operezi pentru un presupus calcul juxtavezical iar acesta să fie intrarenal, căci calea de abord este diferită. Eu, fiind şi chirurg generalist, şi urolog, deci cu o formaţie bivalentă, pot să apreciez că – spre deosebire de chirurgul abdominal –Filmul unei intervenţii laparoscopice de nefrectomie radicalăurologul trebuie să dispună de un diagnostic foarte precis topografic. Al doilea aspect de remarcat este că urologia îşi reduce pe zi ce trece invazivitatea metodelor terapeutice: au luat amploare chirurgia laparoscopică şi chirurgia robotică; în ţările cu potenţial financiar remarcabil, acestea aproape au devenit standard, în detrimentul chirurgiei clasice, deschise. Merită amintită laparoscopia single port, laparoscopia 3D, microlaparoscopia. S-au dez­voltat metode terapeutice noi: embolizările, radio­abla­ţia, crioterapia, tratamentul cu ultrasunete. Dar aceasta nu înseamnă că un urolog trebuie să uite să opereze clasic, pentru că nu toate metodele pot fi aplicate oriunde şi întotdeauna; uneori poţi să greşeşti, dar atunci trebuie să ştii să corectezi ceea ce ai greşit. Observăm dezvoltarea, în ritm accelerat, a unor noi molecule pentru tratamentul diferitelor afecţiuni urologice, a căror rezolvare era în urmă cu două-trei decenii strict chirurgicală, cel mai elocvent exemplu fiind simptomatologia de tract urinar inferior. A evoluat spectaculos terapia afecţiunilor urooncologice – terapii moleculare, imunologice –, dar şi evaluarea prognosticului acestora prin teste genetice.
   – Când estimaţi că aceste metode vor putea fi practicate de rutină şi la noi?
   – Ele sunt introduse, dar încă nu pe scară largă; în 1990, doar în trei spitale din România se făcea, spre exemplu, chirurgie endoscopică a aparatul urinar inferior, chirurgie prostatică; în momentul de faţă nu cred că mai există în ţară secţii chirurgicale în care să nu se practice această metodă; au trecut 25 de ani şi, în prezent, chirurgia robotică se practică în două centre: Bucureşti şi Cluj-Napoca. Avansăm, dar cu paşi mici. Vom vedea ce ne rezervă viitorul.
   În cadrul congresului s-a desfăşurat şi un curs postuniversitar. Cine au fost beneficiarii?
   – Avem o colaborare de aproape un deceniu şi jumătate cu European School of Urology, iar la congresele noastre sunt invitaţi, de fiecare dată, lectori consacraţi pe o anumită problematică, pentru a susţine cursuri. Acum au venit doi foarte buni endoscopişti – prof. asoc. dr. Evanghelos Liatsikos, din Patras, şi dr. Cesare Scoffone, de la Torino, care au tratat detaliat litotriţia extracorporală şi uretroscopia retrogradă în patologia litiazică a ureterului şi a rinichiului. Aceste cursuri se adresează mai ales urologilor în formare, rezidenţilor. După ce lectorii au susţinut prelegerile, au prezentat cazuri din patologia respectivă.

 

Să ne cunoaştem înaintaşii

 

   – Ce ne puteţi spune despre sesiunea de iatroistorie?  
  – S-a bucurat de succes. Avem un urolog senior, prof. dr. Ion Tode, la Constanţa, în vârstă de 75 de ani, pasionat de aceste subiecte, ca şi mine, fapt ce a făcut ca în 2009, când urologia românească a împlinit 100 de ani de la înfiinţare, să impulsionăm colectivele din ţară şi să scriem „Istoria urologiei româneşti“. La prima ediţie, câteva colective nu reuşiseră să trimită la timp materialul, aşa că doi ani mai târziu am Prezentare de caz, în cadrul cursului susţinut de prof. asoc. dr. Evanghelos Liatsikos şi dr. Cesare Marco Scoffonerevenit cu ediţia a doua, în care apar ca noutăţi istoria urologiei din Basarabia, Târgu Mureş, Sibiu şi Craiova. Numai cunoscând bine trecutul, şi scanând prezentul, putem previziona viitorul. Anul acesta se împlinesc 25 de ani de la decesul profesorului Valentin Neagu şi un deceniu de când ne-a părăsit academicianul Eugen Proca, aşa că am socotit că acum e cel mai bun prilej să-i readucem în memoria colegilor, mulţi dintre ei discipoli ai lor. Au fost prezenţi şi membri ai familiilor lor şi am lansat medalii comemorative.
   – Ce cărţi au fost lansate?
   – Trei volume. Primul cuprinde povestea vieţii şi activităţii profesionale a doctorului Alfred Mertl, urolog senior, octogenar, de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, scrisă cu multă aplecare către detalii şi un umor fin. A doua carte este semnată de conf. dr. Orsolya Martha şi prezintă cazuri clinice urologice, utile pentru examene, colectivul UMF din Târgu Mureş „recidivând“, pentru că o carte asemănătoare a scos şi prof. dr. Constantin Copotoiu, „Chirurgie generală – cazuri clinice pentru studenţi şi rezidenţi“. Eu, de acum urolog matur, le am pe masa de lucru şiSesiunile video au constituit unul din punctele de interes ale congresului nu ezit să le consult la nevoie. Apoi am avut bucuria să lansez o carte pe care am şi recenzat-o în „Viaţa medicală“ – şi anume „Uroginecologie. Tehnici de reconstrucţie a planşeului pelvin“, scrisă de prof. dr. Gheorghe Bumbu şi dr. Adrian Gh. Bumbu, de la Oradea.
   – În program au fost incluse şi o sesiune de lucrări şi un curs pentru asistenţii medicali.
   – De vreo zece ani avem astfel de cursuri. Anul acesta, el a fost susţinut de prof. dr. Petrişor Geavlete pe tema „Tehnica îngrijirii bolnavului urologic“ şi a fost urmat de o sesiune de comunicări a asistenţilor medicali. Am luat hotărârea ca la anul să organizăm două cursuri, deoarece participanţii le-au apreciat utilitatea.

 

Lipsuri materiale şi de personal

 

   – Urologia numără nu mai puţin de 13 subspecialităţi, printre care chirurgia urologică laparoscopică, urooncologia, uroginecologia, urologia funcţională, andrologia etc. Este nevoie de cursuri suplimentare pentru ca un urolog să le practice?
   – Sunt câţiva urologi dedicaţi, de exemplu prof. dr. Gheorghe Bumbu de la Oradea face astfel de cursuri pentru a-i specializa pe tinerii urologi în uroginecologie; în urma acestor cursuri primeşti o diplomă şi eşti atestat ca atare. Cunosc un urolog la Iaşi şi unul la Bucureşti a căror activitate se referă în proporţie de 80% la litotriţie extracorporală, dar asta nu înseamnă că ei nu pot efectua o operaţie deschisă pentru tumoră renală. Cred în urologul prietenos – sintagma îi aparţine americanului Jack Lapides – care să coopereze cu colegi de alte specialităţi, pentru a diagnostica şi trata competent toţi bolnavii care i se încredinţează – şi polivalent, îndemânatic, care să ştie să facă din toate; cu cât faci mai des ceva, ajungi să faci mai bine, dar aceasta înseamnă în acelaşi timp şi o anumită limitare.
   – Cu ce greutăţi se confruntă urologii de la noi?  
   – Limitările sunt cel mai adesea cauzate de lipsurile materiale. La congres era o discuţie în sesiunea de postere în care s-au prezentat stenturile uretrale migrate sau calcificate ori montarea stenturilor uterale dublu J printr-o intervenţie simplă sau complicată. Urologii seniori au ridicat problema indicaţiilor forţate de introducere a acestor stenturi; uneori, trebuie să recunoaştem, se face abuz de indicaţie. Sunt perioade din an în care nu mai avem stenturi în spital şi durează până achiziţionăm altele. Practic, în asemenea situaţii, trebuie să îndrumăm pacienţii să-şi cumpere stentul. Uneori nu mai funcţionează un aparat de litotriţie extracorporală, durează până se repară, căci nu există serviciu de mentenanţă. Ce nu mai merge bine de la un timp? S-a produs o fractură între sistemul prespitalicesc şi cel spitalicesc. Pacienţii ajung la unităţile de primiri urgenţe, iar mulţi sunt internaţi şi atunci când afecţiunea nu necesită internare; ne trezim cu ei în secţie, cu foaia de observaţie făcută, convinşi că sunt grav bolnavi! De exemplu, nu toate colicile au indicaţie de internare, ci doar cele febrile sau hiperalgice. Un alt punct nevralgic este educaţia medicală a pacienţilor, care lasă mult de dorit. Foarte mulţi ajung la medic în faze avansate ale bolii, când sunt mult mai dificil de tratat.
   – Există destui urologi în ţară?
   – Dacă în 1990 erau vreo 120 de specialişti, acum sunt 542, ceea ce este important; din păcate nu le putem asigura tuturor un loc de muncă şi ajungem în situaţia în care îi pierdem. Eu am avut cazul unui tânăr asistent universitar, un foarte bun laparoscopist – a învăţat aici şi pe urmă în Marea Britanie – căruia n-am putut să-i asigur un loc de muncă, în sensul că era asistent universitar, angajatul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, dar n-avea integrare clinică; ajungând medic primar şi doctor în medicină, dorea un loc stabil de muncă. A plecat în Marea Britanie. A fost o pierdere pentru mine, pentru clinică, pentru urologia românească. De ce să opereze cu un salariu lunar de 2.500 de lei când în Marea Britanie primeşte 5.000 de lire pe lună? Sunt judeţe în care nu există niciun specialist. Urologia e o meserie de echipă, nu aceea a unui „lup singuratic“.
   – S-a discutat, la prezentările de caz, şi despre lipsa endoscoapelor flexibile în unele clinici din ţară. Cum limitează această lipsă rezolvarea anumitor cazuri?
   – Un uretroscop flexibil este o bijuterie, care are şi un cost, care are şi o viaţă – dar cu el ajungi până în calicele superior sau inferior şi rezolvi calculul localizat acolo. În ţările civilizate un uretroscop flexibil este folosit la 25–30, maximum 50 de proceduri, după care se casează şi imediat ţi se aduce altul nou. Şi noi avem în clinică uretroscoape flexibile, cumpărate prin 2002–2004; doar unul mai funcţionează bine şi deocamdată nu sunt bani pentru altele noi. Sunt puţine spitalele care au. În Bucureşti au toate cele patru clinici de urologie, dar în ţară nu.
   – Cum aţi caracteriza, pe scurt, congresul din acest an?
   – Util, generos şi interesant. Participanţii au plecat cu informaţii noi, care sigur îi vor ajuta în practica de zi cu zi. Am acceptat toate lucrările înscrise, astfel că fiecare colectiv a avut şansa să-şi împărtăşească experienţa colegilor din întreaga ţară. Acum, când mă pregătesc să devin sexagenar, constat că avem foarte mulţi specialişti tineri şi energici, dornici să facă performanţă în domeniu. Sunt convins că urologia românească rămâne pe mâini bune când generaţia mea nu va mai profesa.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.