Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  Evenimente  »  Diverse

Vaccinarea împotriva miturilor

Viața Medicală
Dr. Mariana MINEA vineri, 26 septembrie 2014
   O întâlnire a medicilor de familie este mai mult decât a medicilor de familie. Cel puţin aşa s-a întâmplat la conferinţa naţională Medicina de familie, piatra de temelie a medicinii moderne – actualităţi şi perspective, care a avut loc recent la Neptun. Organizatorii – Asociaţia Medicilor de Familie „Tomis“ Constanţa, sub patronajul Societăţii Naţionale de Medicina Familiei (SNMF), şi Facultatea de Medicină a Universităţii „Ovidius“ – au stabilit o agendă a lucrărilor care să acopere cât mai mult din patologia cu care se confruntă primii furnizori de servicii medicale, lucrările fiind susţinute de medici de familie şi de alte specialităţi.
   Rolul de coordonator al medicului de familie în gestionarea problemelor de sănătate ale pacientului a fost subliniat în fiecare zi a conferinţei, reprezentanţi ai diverselor specialităţi punctând aspecte şi noutăţi pe care medicul de familie trebuie să le aibă în vedere când gestionează un caz. Prezentările lor s-au completat cu cele ale medicilor de familie, problemele cu care se confruntă aceştia fiind prezentate din perspective variate. Astfel, dr. Irinel Raluca Parepa, medic specialist cardiolog şi cadru didactic la Facultatea de Medicină a Universităţii „Ovidius“ Constanţa, a vorbit despre actualităţi în boala arterială periferică şi despre diferenţierea inhibitorilor de enzimă de conversie în ceea ce priveşte eficienţa, toleranţa şi protecţia organelor-ţintă. Prof. dr. Coriolan Ulmeanu, de la UMF „Carol Davila“ Bucureşti, a prezentat soluţii moderne în pediatrie şi abordarea tratamentului dietetic al alergiei la proteinele din laptele de vacă, precum şi un protocol pentru medicii de familie privind abordarea practică a urgenţelor toxicologice în etapa prespital. Conf. dr. Sanda Jurja, medic primar oftalmolog (Constanţa), a susţinut o prezentare despre glaucom, a doua cauză de cecitate la nivel mondial. Pacienţii sunt deseori diagnosticaţi târziu, în momentul scăderii acuităţii vizuale. Singura şi cea mai acceptată metodă de conservare a funcţiei oculare rămâne tratamentul de scădere a presiunii intraoculare, care încetineşte progresia bolii. Managementul individualizat este esenţial şi în cadrul acestuia se impune efectuarea a cel puţin trei câmpuri vizuale pe an, a atras atenţia medicul oftalmolog.

 

Poliartrita – eroziuni în cinci ani

 

   O prezentare pe tema poliartritei reumatoide (PR) a venit de la conf. dr. Ileana Claudia Mihailov, medic internist şi reumatolog, care a subliniat importanţa stabilirii precoce a diagnosticului şi iniţierea tratamentului în stadiile precoce, în fereastra de oportunitate, pentru a opri progresia bolii spre forme dizabilitante; aceasta mai ales că PR se numără printre puţinele boli care beneficiază de terapii ţintite, care îi pot opri evoluţia. Poliartrita reumatoidă scade calitatea vieţii şi productivitatea. Medicul şi pacientul trebuie să aibă în vedere nu doar prevenirea dizabilităţii, ci şi a bolii cardiovasculare, ştiut fiind că boala autoimună constituie un factor de risc la fel de important ca diabetul zaharat în apariţia patologiei cardiovasculare. La origine stă inflamaţia cronică necontrolată, ce afectează vasele sanguine independent de prezenţa colesterolului. De aceea, rolul medicului de familie este important, pentru a surprinde primele simptome. Un alt aspect subliniat a fost că o treime din pacienţi prezintă forme de artrită care nu corespund tabloului clasic de poliartrită reumatoidă, ci sugerează o artrită nediferenţiată. După un an, 40% din aceştia rămân cu o formă de artrită nediferenţiată, iar dintre ei, 37% dezvoltă, în timp, poliartrită reumatoidă. Trei sferturi din cazurile de PR dezvoltă eroziuni în primii cinci ani de la debutul bolii, iar apariţia eroziunilor osoase, observabile la ecografie sau la IRM, înseamnă deja stadiul II de boală, cu o evoluţie prealabilă de unu–doi ani. Diagnosticul de poliartrită reumatoidă se stabileşte pe baza mai multor criterii, unul fiind valoarea titrului anticorpilor antipeptid ciclic citrulinat, specifici bolii.
   Managementul PR trebuie să vizeze nu doar remisiunea clinică, deci tratamentul simptomatologic, asigurat de antiinflamatoarele nesteroidiene, ci şi oprirea progresiei eroziunilor osoase. AINS nu modifică gradul de progresie a bolii şi nu împiedică apariţia eroziunilor structurale, de aceea sunt necesare medicamentele antireumatice care modifică evoluţia bolii, cu acţiune imunosupresoare moderată şi nespecifică. Tratamentul trebuie individualizat de medicul specialist, care va pune în balanţă avantajele şi riscurile de apariţie a unor reacţii adverse. De exemplu, tratamentele biologice de ultimă generaţie (inhibitorii de TNF) pot obţine remisiunea bolii, modelând răspunsul inflamator şi imun, însă predispun la infecţii care pot fi de la minore la foarte severe, inclusiv activarea sau reactivarea infecţiei tuberculoase ori reactivarea sau agravarea infecţiei cronice cu virusul hepatitic B. De asemenea, nu este de neglijat rolul terapiilor biologice în apariţia cancerului, din cauza implicării sistemului imunitar în protecţia antitumorală.

 

Pacientul cu mai multe feţe

 

   În prezentarea „Pacientul cu mai multe feţe – plan integrat de management de caz“, dr. Marina Pîrcălabu, medic primar medicină de familie, formator de MF, s-a referit la pacienţii cronici şi la conceptul de management de caz clinic. Este o responsabilitate pe care actualul pachet de bază o atribuie medicului de familie, considerat cel mai potrivit să realizeze un plan de management pentru pacientul cronic, să îl monitorizeze şi evalueze. Conform statisticilor CNAS citate, în 2013, medicii de familie au avut în cazuistică: 50% pacienţi cronici, 24% acuţi (o parte din ei reprezentând acutizări ale cronicilor), 15% subacuţi, 4% examene de bilanţ pentru pacienţi cu vârste de peste 18 ani, 3% vizite la domiciliu. S-a discutat despre etapele elaborării unui plan de management de caz şi despre faptul că această postură îi consolidează medicului de familie poziţia în sistem, performanţa însemnând inclusiv pacienţi controlaţi şi mulţumiţi.
   Relaţia medic nefrolog–medic de familie în monitorizarea pacientului cu boală renală cronică a fost subiectul lucrării susţinute de conf. dr. Liliana Tuţă, din Constanţa, vicepreşedinta Societăţii Române de Nefrologie. Universitarul constănţean a prezentat algoritmul de evaluare a gradului de risc renal în funcţie de rata filtrării glomerulare şi de albuminurie şi a insistat asupra particularizării atitudinii terapeutice la bolnavii renali. De asemenea, a atras atenţia asupra pacienţilor vârstnici, bine echilibraţi, eventual cu o proteinurie mică, ce se pot decompensa când primesc inhibitori de enzimă de conversie, antiinflamatoare nesteroidiene, gentamicină sau alt antibiotic care afectează rinichiul.
   Dr. Mihaela Udrescu, medic primar MF din Bucureşti şi formator MF, le-a recomandat celor prezenţi să utilizeze peakflowmetrul, un instrument necostisitor, util, mai ales medicilor din rural, în depistarea crizelor de astm bronşic.

 

Parteneriat necesar

 

   Subiectul sensibil al vaccinării a fost dezbătut  într-o manieră interesantă şi utilă. Medicii care au condus prezentarea, Gindrovel Dumitra şi Cristina Barbu, din grupul de vaccinologie al SNMF, au subliniat nevoia informării corecte a părinţilor şi a combaterii, cu argumente, a miturilor privind pericolele imunizării. Ei au oferit răspunsuri la posibilele întrebări despre vaccinarea HPV. Comparativ cu alte discursuri ale specialiştilor, am observat o binevenită abordare firească, concretă, cu noţiuni clare şi utile părinţilor. În România, vaccinul HPV se oferă gratuit, prin lege, dar la cererea părinţilor, iar medicii de familie pot strânge astfel de cereri de la persoanele înscrise pe listele lor, pe care să le depună la direcţia de sănătate publică, au subliniat reprezentanţii SNMF. Alt aspect analizat a vizat categoriile de risc – propunerile de administrare a vaccinului HPV numai la persoanele cu un risc crescut de contaminare ignoră faptul că este foarte greu de cuantificat acest risc „mai mare“ şi sunt dificil de selectat persoanele mai expuse; tocmai de aceea este benefică vaccinarea în masă.
   Rolul medicului de familie este esenţial în vaccinare, România fiind în continuare ţara cu cea mai mare mortalitate prin cancer de col uterin, a completat şi dr. Dan Vişinescu, medic primar oncolog. Vaccinarea HPV a fost punctul de plecare al campaniei antivaccinare şi ar fi utilă o colaborare între medicii de familie şi specialiştii oncologi sau, după caz, infecţionişti, pentru o informare corectă a părinţilor, din mai multe surse de încredere, au subliniat reprezentanţii SNMF. Dintre rezultatele anormale ale examenelor Papanicolau, cel mai frecvent asociat cu prezenţa infecţiei HPV s-a dovedit a fi ASCUS (celule scuamoase atipice cu semnificaţie nedeterminată), le-a spus dr. Dan Vişinescu medicilor prezenţi.
   O altă temă abordată a fost cancerul de sân. Oncologul a prezentat algoritmul de screening pentru depistarea bolii în stadii precoce, atrăgând atenţia că mamografia, un examen neplăcut şi evitat de paciente, nu este singurul instrument utilizat în acest scop. Sub vârsta de 40 de ani, investigaţia numărul unu este ecografia, care trebuie să fie realizată de preferinţă premenstrual, iar, în caz de suspiciune de cancer, se recurge la IRM. Peste această vârstă, se face obligatoriu mamografie digitală şi, în complementaritate, ecografie. Dacă o pacientă tânără a fost diagnosticată cu cancer mamar, recomandaţi mamografie şi mamei sale, a fost sfatul oncologului pentru medicii de familie. Factorii de risc la care tinerii se expun într-o mai mare măsură precipită declanşarea cancerului mai devreme decât la mamă, însă dacă este vorba de o patologie cu agregare familială, acest lucru trebuie considerat un semnal de alarmă.

 

Întrebări

 

   „La ce foloseşte proba de efort? La nimic, şi totuşi o facem“ au fost cuvintele unui medic de familie, care a dorit să sublinieze un aspect birocratic în cadrul prezentării sale. Din păcate, în sală nu se mai aflau medici cardiologi, pentru că intervenţia lor pe subiect ar fi fost salutară. Oricum, deschiderea spre un astfel de parteneriat real între medicii de familie şi specialişti ar fi în beneficiul pacientului, care ar primi informaţii coerente, într-un sistem, din păcate, prea puţin coerent.
   Invitaţi ai conferinţei au fost prof. Fokion Vosniakos (Salonic, Grecia), preşedintele Asociaţiei Balcanice de Mediu, dr. Mihaela Cârmaciu, consilier al Societăţii Medicale Române din Marea Britanie, şi dr. Dragoş Cârmaciu, psihiatru în aceeaşi ţară. Acesta din urmă a prezentat circuitul pacientului cu o problemă psihică în sistemul naţional de sănătate britanic (NHS), din care publicul a putut vedea rolul mult mai important pe care îl joacă ambulatoriul şi aşa-numitele internări la domiciliu în abordarea acestor pacienţi. Tot despre problemele psihiatriei, dar de data aceasta în România, a vorbit şi dr. Gina Goleşteanu, coordonatorul Centrului de sănătate mintală Constanţa. Din prezentarea sa, care a vizat ADHD la copii, am aflat (şi) că în Constanţa există doar doi specialişti în psihiatrie pediatrică şi că psihologii centrului de sănătate mintală sunt aleşi de consiliul judeţean, în a cărui subordine se află instituţia de sănătate.

 

Screening şi chirurgie

 

   Prezentări consistente au venit pe tema patologiei colonului, din partea echipei de la Ovidius Clinical Hospital din Constanţa. Conf. dr. Eugen Dumitru, gastroenterolog şi preşedintele ales al Societăţii Române de Endoscopie Digestivă, a discutat o patologie importantă: polipii colonici. Termenul nou folosit de anatomopatologi este de neoplazie benignă. Un polip de 10 mm prezintă risc de malignizare de 8% după zece ani şi de 24% după alţi zece ani, dar, întrucât nu se poate şti în ce categorie a statisticii se va situa pacientul şi pentru că intervenţia este simplă şi lipsită de riscuri, medicul gastroenterolog recomandă excizarea lor preventivă. Polipoza familială se malignizează inevitabil după 10–20 de ani. Metoda preferată de diagnosticare a polipilor este colonoscopia, cu avantajul că în cadrul aceleiaşi intervenţii se poate interveni terapeutic pentru îndepărtarea formaţiunilor. Medicul a vorbit şi despre capsula endoscopică, aprobată în SUA în februarie a.c., recomandată inclusiv pentru depistarea polipilor colonici la pacienţii cu colonoscopie incompletă. Până la 50% din populaţia adultă de peste 50 de ani are polipi colonici, iar 90% din ei apar după vârsta de 50 de ani, motiv pentru care, după această vârstă, se impune screeningul. Cei mai mulţi polipi sunt asimptomatici şi se descoperă la colonoscopia de screening. Testul Hemoccult este util pentru depistarea cancerului de colon, dar nu şi a polipilor, pentru că aceştia rareori sângerează, atrage atenţia medicul. După tipul polipilor, 90% sunt hiperplazici şi nu se malignizează niciodată, iar 10% sunt adenoame (tubulare, viloase ori mixte), cu risc crescut de malignizare. De asemenea, în funcţie de modul de „implantare“ în peretele colonic, cei sesili se malignizează mai repede decât cei pediculaţi.
   Referitor la cancerul colorectal, dr. Luana Alexandrescu, medic primar gastroenterolog, cadru didactic la Facultatea de Medicină din Constanţa, a subliniat că, din păcate, doar 39% din cancerele colorectale sunt depistate în stadiu localizat, cu o rată de supravieţuire la cinci ani de 90%; doar 10% din persoanele cu cancer colorectal metastazat ating acest prag de cinci ani.
   Dr. Răzvan Popescu, medic primar chirurgie generală şi cadru didactic la Facultatea de Medicină din Constanţa, a prezentat reuşitele chirurgiei laparoscopice în tratamentul cancerului colorectal, studiile analizate indicând o supravieţuire similară faţă de chirurgia clasică, o recuperare mai bună şi un disconfort postoperator mai redus pentru pacient. Tendinţele recente în chirurgia cancerului de rect urmăresc salvarea sfincterului anal şi, deci, evitarea stomei, iar acest lucru îl realizează chirurgia cu ablaţie de mezorect, cu o rată de supravieţuire la cinci ani de 75%.
   Prezentarea soluţiilor chirurgicale în patologia ginecologică a fost realizată de profesorul Petre Brătilă în lucrarea „Chirurgia generală a secolului XXI“, din care menţionăm rezolvarea conservatoare în cancerul de col uterin şi chirurgia minim invazivă din tulburările de statică pelvină – prolapsul genital, incontinenţa urinară – cu bandelete suburetrale şi recuperare prin biofeedback.

 

Aspecte ale vindecării

 

   Mai mulţi vorbitori au abordat subiecte importante precum rolul empatiei, al încrederii în medic şi al comunicării medic–pacient. În opinia Lilianei Pavel, medic de familie din Galaţi, boala este o enigmă ce trebuie rezolvată nu doar din punct de vedere biologic, ci şi spiritual, de aceea avem nevoie de coerenţă între inimă şi minte pentru vindecare, de solidaritate şi compasiune.
   Un alt subiect a fost importanţa primelor o mie de zile de viaţă pentru viitorul fiecărei persoane. Conceptul îi aparţine doctorului David Barker şi se referă la alegerile pe care părinţii le fac pentru copil în perioada sarcinii şi în primii doi ani din viaţa acestuia. Un mesaj important s-a referit la strânsa legătură dintre nutriţie şi bolile netransmisibile, principalele cauze de mortalitate în toate ţările lumii.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC