Doar Republica Moldova, Ucraina și unele ţări din fosta Iugoslavie înregistrează valori apropiate de cele din ţara noastră.
Cauzele care determină decesul la această grupă de vârstă sunt specifice, în funcţie de vârsta copilului, fiind influenţate de evoluţia sarcinii sau nașterii și de îngrijirile perinatale, precum și de evoluţia postneonatală. O influenţă importantă în cauzele care conduc la deces o constituie mediul social.
Conf. dr. Alin Stănescu, medic primar pediatru și cadru didactic la Facultatea de Sociologie și Asistenţă Socială a Universităţii din București, a explicat, în exclusivitate pentru „Viaţa medicală”, care sunt factorii implicaţi în evoluţia acestui indicator.
Ce influenţează mortalitatea infantilă?
Mortalitatea infantilă este un indicator atât al stării de sănătate a copilului, cât și al dezvoltării socioeconomice a unei comunităţi. Este puternic influenţată de accesibilitatea, adresabilitatea si calitatea serviciilor medicale. În același timp, un rol important îl are și contextul social al comunităţii respective la nivel de dezvoltare, instrucţie și educaţie a părinţilor.
Care este situaţia în România?
În ţara noastră, mortalitatea infantilă în 2017 (an pentru care avem cifre definitive) era de 7,1 decese la 1.000 de nou-născuţi vii cu vârsta sub un an. Este un indicator în continuă scădere – în urmă cu 30 de ani era de 29 la 1.000 de nou-născuţi vii –, dar România are în continuare valoarea cea mai crescută dintre ţările UE. Doar ţările vecine non-UE – Moldova, Ucraina, Rusia sau alte ţări din fosta Iugoslavie – au acest indicator apropiat de cel înregistrat în România. Acesta este puternic influenţat de contextul social și economic. Există o strânsă legătură între produsul intern brut și mortalitatea infantilă. În România, produsul intern brut este unul dintre cele mai scăzute din UE, astfel încât și mortalitatea infantilă este cea mai mare.
Cum s-a reușit totuși scăderea acesteia în ultimii 30 de ani?
Scăderea mortalităţii infantile în ultimii ani a fost determinată de evoluţia generală a societăţii pe care unii dintre noi încă nu o considerăm satisfăcătoare sau cel puţin nu așa cum ne-am fi dorit-o. Totuși, dezvoltarea economică are un plus faţă de acum 30 de ani. Pe de altă parte, a avut loc o scădere a natalităţii, astfel că numărul de copii care se nasc este mai mic, dar în principiu sunt copii care sunt doriţi și atunci, teoretic, sunt îngrijiţi mai bine. Și serviciile de sănătate au evoluat, există mai multe proceduri diagnostice, mai bine standardizate, acces mai bun la investigaţii, antibiotice noi, care contribuie la scăderea acestui indicator. Nu în ultimul rând, trebuie subliniat rolul investiţiilor importante în echipamente medicale moderne și în trainingul personalului pentru secţiile de nou-născuţi, acolo unde se înregistrează cele mai multe decese.
Care sunt principalele cauze de deces?
Cele perinatale, legate de naștere și actul nașterii, urmate de afecţiunile respiratorii, malformaţii și boli cromozomiale. Cu alte cuvinte, copiii care se nasc fie înainte de termen, fie la termen, dar care au avut o dezvoltare intrauterină deficitară sunt cei mai predispuși. Riscul de deces pentru această categorie de copii este foarte mare.
Ce ar trebui făcut pentru a ajunge la același nivel cu alte ţări din UE?
Principalele căi de acţiune pentru a scădea mortalitatea infantilă sunt măsurile preventive. Nu ar trebui luată în considerare doar intervenţia asupra unui copil care este bolnav. Desigur, și aceasta este importantă. Trebuie să prevenim îmbolnăvirea sau să facem în așa fel încât boala să nu ajungă la complicaţii care să cauzeze decesul. Prevenţia începe înainte de naștere. Gravidele trebuie supravegheate în timpul sarcinii, astfel încât să poată duce sarcina în bune condiţii până la sfârșit și să nu nască înainte de termen.
Care este situaţia măsurilor preventive în România?
Din păcate, în ţara noastră, cu toate că accesul la îngrijiri este acoperit integral de sistemul de asigurări, destul de multe gravide, între 10% și 20%, în funcţie de studii, nu își urmăresc sarcina din punct de vedere medical. Este dificil să discutăm în acest moment despre o supraveghere optimă a sarcinii. Fără supraveghere nu putem depista o dezvoltare insuficientă a fătului și avem multe nașteri înainte de termen cu patologii ale gravidei netratate care influenţează negativ dezvoltarea fătului și starea acestuia la naștere.
Care sunt factorii care intervin după naștere?
După naștere, o influenţă puternică asupra stării de sănătate și, implicit, asupra unei dezvoltări benefice a copilului o are nutriţia optimă, care se obţine printr-o alimentaţie corespunzătoare. Cea mai ușoară, sigură și eficientă cale este alăptarea. Rata alăptării este destul de scăzută, din cauza unor motive mai mult subiective decât obiective, motiv pentru care nici starea de nutriţie a copilului nu este cea optimă.
Cum intervine contextul social?
Influenţa socială asupra deceselor infantile este puternică. Vom vedea că o proporţie crescută a mamelor acestor copii sunt persoane cu studii generale sau fără studii (analfabete sau cu școala primară neterminată). De asemenea, mortalitatea infantilă este mai mare în mediul rural decât în urban, probabil din cauza unui acces mai dificil la serviciile de sănătate. Multe dintre decese sunt înregistrate în familii care au abilităţi parentale mai reduse și nu au cunoștinţele și capacitatea necesară să îngrijească copilul. Nu sesizează când copilul se îmbolnăvește, nu sunt conștienţi de gravitatea bolii, nu se adresează în timp util serviciilor de sănătate, așa încât decesul micuţului li se pare „neașteptat”. De altfel, incidenţa mortalităţii infantile la domiciliu este foarte crescută, de 22%.
De ce este „neașteptat” decesul copilului?
Este o problemă de discutat. La o cercetare mai amănunţită se constată că, de fapt, copilul avea semne de boală. Părinţii sau familia fie nu au realizat cât de grave sunt aceste probleme, fie s-au adresat unui medic care a instituit un tratament și ulterior acesta nu a mai fost revăzut și a evoluat nefavorabil. Această mortalitate crescută la domiciliu poate să conducă la ideea că accesibilitatea la serviciile de sănătate și adresabilitatea nu sunt satisfăcătoare. Pentru populaţia vulnerabilă care furnizează majoritatea deceselor trebuie organizate servicii medicale și sociale de suport, servicii care să corespundă necesităţilor acestei grupe și nivelului de percepţie a fenomenelor și modelelor culturale în care trăiesc. Cred că actuala organizare a asistenţei primare nu corespunde integral necesităţilor tuturor membrilor comunităţilor, deoarece acestea nu sunt omogene din punctul de vedere al structurii populaţiei. În același timp, în determinismul mortalităţii infantile intervin întreaga societate – pentru că instrucţia și educaţia părinţilor se situează în afara serviciilor de sănătate –, subdezvoltarea economică și socială, lipsa infrastructurii. De aceea este necesar ca serviciile de sănătate să includă măsuri de educaţie pentru sănătate, de prevenţie.
Care sunt factorii care au contribuit la scăderea natalităţii în România?
În primul rând a contribuit schimbarea comportamentului demografic al populaţiei. Primul copil apare mult mai târziu, undeva în jurul vârstei de 26 de ani, ca urmare a evoluţiei sociale și a procesului de învăţământ. Mamele au alte preocupări în perioada fertilă timpurie. Numărul de copii ai unei familii este mai mic, limitat pe criterii stabilite de familie și pe criterii de ordin social, dintre care factorul economic este foarte important. O proporţie importantă din contingentul fertil a plecat în străinătate să muncească și trebuie să se integreze în acea societate.
Ce măsuri sunt necesare pentru creșterea natalităţii?
Cele de ordin social. Trebuie să luăm toate măsurile pentru a favoriza accesul la serviciile medicale și pentru a putea sprijini familiile care doresc să aibă copii. În condiţiile în care familia este sprijinită să își îngrijească în condiţii bune copilul, atunci poate că vor interveni schimbări în comportamentul demografic. Pe termen scurt, nu cred că acest lucru este posibil. Din păcate, este o mare problemă, pentru că populaţia României scade în fiecare an cu aproximativ 30.000-50.000 de persoane. Numărul de decese generale depășește semnificativ numărul de nașteri.