– Ce impact vor avea alegerile
europarlamentare din acest an şi noul mandat al Comisiei Europene asupra
viitoarelor politici europene de sănătate?
– Există o fereastră de oportunitate
pentru rediscutarea unor oportunităţi ratate, precum aspectele legate de
sistemele de informaţie sau de nutriţie şi alcool. Ieşim din criza financiară şi
trebuie să găsim o cale de a monitoriza performanţele sistemelor de sănătate:
livrează ele ceea ce promit? Sunt cost-eficiente? Asta am vrea să vedem. Preşedintele
Comisiei, Jean-Claude Juncker, a trimis deja o scrisoare-declaraţie comisarului
pe sănătate, în care defineşte trei aspecte prioritare: pregătirea pentru o
eventuală pandemie, evaluarea performanţei sistemelor medicale şi revizuirea
politicilor privind organismele modificate genetic.
– Cum apreciaţi decizia lui Juncker de a
transfera responsabilitatea pentru produsele farmaceutice şi dispozitivele
medicale de la DG Sanco la întreprinderi şi industrie? Avem de-a face cu un
conflict de interese, ţinând cont că atât reglementarea, cât şi promovarea
acestor produse vor fi responsabilitatea aceleiaşi instituţii?
–
Este o decizie care mă îngrijorează. Acum patru ani, DG Sanco a preluat
responsabilitatea pentru produsele farmaceutice şi dispozitivele medicale, iar
acum aceasta se întoarce la DG Entr. Ar trebui să existe o diferenţiere clară
între evaluarea şi managementul acestor produse, iar trecerea lor sub aceeaşi
umbrelă generează potenţiale probleme. Totuşi, deciziile se iau în şedinţele săptămânale
ale Comisiei, la care participă toţi comisarii. Andriukaitis, comisarul
desemnat pe sănătate, a spus că „vom lucra împreună şi vom lua decizii comune“.
Să vedem dacă va funcţiona, mulţi se îndoiesc de asta. Pe de altă parte, faptul
că mutarea a putut fi decisă atât de uşor arată şi că DG Sanco a fost foarte
slab în protejarea responsabilităţii pe care o avea.
– La alegerile europarlamentare a fost evident
euroscepticismul. Cum s-ar putea reflecta el în politicile de sănătate?
–
Cred că în Parlamentul European consecinţele nu au fost atât de severe cum se
tem oamenii, pentru că euroscepticii adesea nu participă la dezbateri, nu au
format un grup, nu sunt uniţi. Influenţa lor se exercită predominant asupra
guvernelor naţionale. Când politicienii văd că publicul este eurosceptic, ar
putea adopta poziţii similare pentru a le face pe plac alegătorilor. Şi atunci
trebuie să luăm în calcul varianta ca şi alţi parlamentari să devină mai
eurosceptici, ca o consecinţă a atmosferei electorale din ţara lor. Ameninţarea
pentru sănătate vine mai degrabă din discuţia despre necesitatea unui nou
tratat. Nu cred că ar fi o idee bună. Dacă s-ar renegocia articolele privind sănătatea,
nu am obţine un mandat mai larg. Şi-acum este destul de limitat, managementul
sistemelor de sănătate le revine statelor membre. Dacă, printr-un alt tratat,
statele membre ar trebui să dea mai multe prerogative Uniunii Europene la
capitolul control financiar, poate vor vrea să limiteze altă zonă şi mi-e teamă
că sănătatea ar putea fi o victimă a acestei negocieri.
– Dimensiunea epidemiei de Ebola nu se explică
prin specificul bolii, ci prin faptul că a lovit ţări cu sisteme de sănătate
foarte fragile. Putem vorbi şi de un eşec al cooperării internaţionale, ţinând
cont de faptul că reglementările internaţionale privind sănătatea, semnate cu
OMS, le cereau statelor mai dezvoltate să sprijine ţările mai puţin dezvoltate
să îşi construiască sisteme solide de sănătate?
– În
sine, Ebola nu e uşor transmisibilă, aşa că, într-adevăr, criza a fost generată
de fragilitatea sistemelor de sănătate din ţările respective, iar comunitatea
internaţională nu a ajutat la crearea unor sisteme sanitare mai puternice în
aceste ţări. Dacă ţările europene ar pune laolaltă toţi banii pe care fiecare
îi investeşte în sprijin de dezvoltare, ar fi cel mai mare donator al lumii.
Dar astăzi fiecare ţară face asta pe cont propriu, ceea ce poate face lucrurile
mai dificile. Este uşor să construieşti un spital, e uşor să oferi materiale
medicale sau anumite facilităţi, dar e mult mai greu să ajuţi la crearea unor
guvernări bune. De fapt, asta lipseşte în aceste ţări. Nu au o guvernare bună
pentru sistemele lor de sănătate. Lupta împotriva corupţiei şi pentru
respectarea legislaţiei este esenţială aici. Doar aşa s-ar putea asigura
performanţa sistemelor de sănătate. Acum facem ce ne cere situaţia, dar nu ştiu
dacă va avea vreun efect pe termen lung. „Glonţul magic“ ar fi să lucrăm mai
mult la o guvernare mai bună a sănătăţii. E nevoie de o cooperare economică
internaţională, de sprijin în consolidarea unui sistem juridic eficient, de
educarea unor studenţi din aceste ţări în probleme de bună guvernare.
– Cum putem pregăti sistemele europene pentru
situaţii de criză precum cea generată de Ebola?
– Nu
vom vedea Ebola aici, în Europa. Vor fi, poate, unul-două cazuri importate, dar
sistemele noastre de sănătate vor şti să izoleze corespunzător pacienţii suspecţi,
să îi ajute cu medicamentele disponibile. Nu vom avea o epidemie de Ebola în
Europa. Pandemiile care ar putea ameninţa Europa sunt ale virusurilor transmise
aerian, cu rată de transmitere mare.
.jpg)
