Dr. Mihaela Iordache este medic primar obstetrică-ginecologie de 35 de ani. Îi place să acorde atenție relației cu pacientele și crede că meseria de medic necesită dăruire și înțelegere din partea medicului. Spune că sistemul românesc de sănătate se va schimba în bine, până la urmă, dar este nevoie de răbdare și dorință de schimbare a mentalităților. Consideră că, în specialitatea sa, așteptările pacienților sunt de multe ori prea mari pentru ce poate face medicina românească, iar medicii români ar trebui protejați mai bine de legislația din țara noastră.

– Ați terminat facultatea la Iași. De ce ați ales Bacăul să practicați medicina?
– Încă de la început am lucrat la Spitalul Județean Bacău, la maternitate. Nu este orașul meu natal, niciodată nu m-am gândit că o să ajung la Bacău. Soțul meu lucra în aviație. Și el este ieșean, iar în Moldova cel mai potrivit pentru noi a fost Bacăul. Ca oraș, și eu, și soțul meu regretăm Iașiul, dar a contat mai mult să fim împreună.

– De ce ați ales obstetrică-ginecologie ca specializare?
– Datorită profesorului Gavrilescu. În anul șase de facultate, când am făcut această materie, mi-am dat seama că asta vreau să fac în viață. Profesorul a fost un exemplu, un mentor de excepție, care mi-a insuflat pasiunea pentru acest domeniu. Nu știu dacă mi-ar fi plăcut atât de mult obstetrica-ginecologia dacă nu ar fi fost el.

– Dacă ar fi să o luați de la capăt, ați alege tot ginecologia?
– Nu cred. Asta mai ales din cauza implicațiilor medico-legale, pe care le resimțim din ce în ce mai acut în ultimii ani, care restrâng liberul arbitru. Acum, toată lumea își dă cu părerea despre cum ne tratăm pacienții. Televiziunea, presa, chiar și pacienții ne spun ce ar trebui să facem. Iar dacă greșim, toată lumea ne acuză pe noi. La ginecologie sunt întâlnite mai puțin situații de acest fel, dar în obstetrică... Trăim o perioadă în care nu există legislație care să protejeze medicii. Toată lumea se răzbună pe noi, dar, în realitate, sistemul ar trebui îmbunătățit. Pacientul crede că orice i se întâmplă rău este din cauza medicului, dar nu este așa. Iar această încrâncenare este susținută de presă și televiziuni. Nu e corect.

– Care sunt problemele cu care se confruntă un medic ginecolog în România?
– Principala problemă este aceea că nu există o legislație care să apere medicul. Am paciente care vin din țări europene mai civilizate – Anglia, Italia, Spania –, care îmi povestesc ce au îndurat, legat de naștere. Nu au trecut, acolo, prin niște întâmplări bune, dar nu sunt deloc revendicative. Niciuna nu îndrăznește să reclame medicul, cum se întâmplă la noi. O altă problemă din România este lipsa personalului. Numărul de asistente este prea mic. De exemplu, la sala de nașteri ai două asistente în tura de noapte și una în tura de zi, ceea ce este mult sub nivelul optim. Ca dotare, nu mă pot plânge. Acum, spitalul nostru este mult mai dotat. Avem ecografe, cardiotopografe, avem medicație. Nu dispunem chiar de PET-CT, dar avem IRM.

– Ce cazuri întâlniți mai des la Bacău?
– Nu ne confruntăm cu cazuri neobișnuite pentru specialitatea noastră. Pe partea de ginecologie, patologia tumorală este cea pe care o întâlnim cel mai des. Găsim multe fibroame, chisturi, vaginite, cervicite. Numărul de tumori maligne ale aparatului genital a crescut în ultimii ani. A crescut și numărul femeilor care își fac controlul periodic din proprie inițiativă, iar screeningul pentru cancerul de col uterin a dus la depistarea multor cazuri în stadii incipiente.

– Care este situația vaccinării anti-HPV? Se mai face la grupurile populaționale unde este indicată?
– Nu prea se mai face. A fost un avânt, acum câțiva ani, dar având în vedere și această mișcare antivaccinare, chiar nu mai avem nicio cerere în privința aceasta.

– Cerere nu aveți, dar vaccinuri?
– Niciodată nu am avut noi, ca maternitate. Vaccinurile puteau fi găsite la direcția sanitară. Nu cred că mai există doze disponibile acum.

– Tratați și paciente din mediul rural? Cât de informate sunt acestea față de cele din mediul urban, în legătură cu sănătatea lor?
– Sunt informate precar. Femeile din mediul rural își neglijează sănătatea, dar nu sunt nici educate în această privință. Neglijența și lipsa educației vin mână-n mână, dar înainte de ele este sărăcia. Aceasta cred că este cauza principală. Cum le putem crește noi conștientizarea? Prin educație sanitară, care ar trebui să înceapă din școala primară. Apoi, prin programele de screening. Lumea, când aude că ceva e gratuit, face eforturi să beneficieze de acea gratuitate.

– În ultima vreme, printre viitoarele mame a apărut o modă, aceea de a solicita nașterea acasă. Ați avut paciente care au dorit acest lucru?
– Nu am avut astfel de paciente, dar niciodată nu aș fi de acord să asist o naștere la domiciliu. Riscurile sunt imense. Urgența în obstetrică înseamnă secunde. Nu ne putem juca cu așa ceva.

– Care sunt particularitățile practicării ginecologiei într-un oraș din provincie? Simțiți că ar fi diferențe mari față de Capitală?
– Nu cred că mai sunt diferențe mari. Noi suntem spital județean de urgență, avem dotări foarte bune, iar munca noastră se face în aceleași condiții. Avem și cazuri pe care le trimitem în centre mai mari, dar acestea sunt strict neoplasmele, care necesită un tratament mai intensiv. Le trimitem la oncologie, la Iași, Cluj sau București. Urmărirea lor pe termen lung se face tot acolo, în centrul unde s-au tratat.

– Cum s-ar putea crește diagnosticarea precoce a bolilor ginecologice?
– În afară de screeningul pe cancerul de col uterin, trebuie făcute investigații periodice și pentru cancerul ovarian, a cărui frecvență a crescut, mai ales la vârste tinere. Aici este foarte simplu. Orice femeie ar trebui să își facă o dată pe an o ecografie pelvină. În realitate, foarte puține femei fac asta. Simptomatologia cancerului genital apare în stadii avansate, când deja este târziu. Este greu de făcut un diagnostic precoce, dar examenul ecografic anual poate aduce beneficii. În cancerul de sân, este și mai simplu, femeia poate veni la control o dată pe an. Am înțeles că se va introduce un program de screening în acest sens, în curând. Personal, acestor femei le recomand consultație și ecografie, iar dacă ecografia ridică suspiciuni de malignitate, le recomand un IRM sau o mamografie digitală cu tomosinteză 3D.

– V-ați gândit vreodată să practicați medicina în străinătate?
– Da, imediat după revoluție. Dar am ales să rămân aici pentru cei dragi. În sistemul românesc sunt multe de făcut, dar trebuie să avem răbdare. Lucrurile se schimbă foarte încet, mentalitatea se schimbă foarte greu, atât a pacientului, cât și a medicului, a asistentei, a infirmierei. Dacă noi am reuși să vedem pacientul ca pe fratele nostru, iar el să ne vadă ca pe niște profesioniști în care poate să aibă încredere, lucrurile ar sta altfel în spitalele din România.

– Credeți că în sistemul privat de sănătate lucrurile stau altfel?
– Da, acolo sunt mai atenți cu pacientul, dar din cu totul alte motive. Acolo sunt obligați să fie mai atenți. Cu toate acestea, cine nu poate fi decât rece cu bolnavul, rece rămâne, fie el la stat sau la privat. Firea medicului nu ține de locul în care lucrează. Mai degrabă invers.