Cu această ocazie, în lume se desfășoară campanii de informare, cu scopul de a crește gradul de conștientizare asupra metodelor contraceptive disponibile. Experţii OMS și specialiștii din domeniu promovează astfel importanţa planificării familiale. Printre obiective, se urmărește ca femeile și adolescenţii să poată lua decizii informate referitoare la sănătatea sexuală și reproductivă, iar cuplurile și tinerii să aibă acces la metodele preferate de contracepţie.

În România, planificarea familială este de cele mai multe ori neglijată și uitată de autorităţi. Dr. Iuliana Balteș afirmă că medicii care au competenţă în domeniu ar trebui folosiţi la adevăratul lor potenţial, întrucât sunt o resursă valoroasă.
Ea a observat că numărul de pacienţi care trec pragul acestor cabinete a scăzut în mod dramatic în ultimii ani în ţara noastră, aspect care nu trebuie neglijat de autorităţi.
Care este semnificaţia Zilei Mondiale a Contracepţiei pentru dv.?
Cred că este o zi în care subliniem importanţa planificării familiale și a contracepţiei pentru toată lumea. Ar trebui să avem Ziua Mondială a Contracepţiei în fiecare zi. Noi, cei care furnizăm servicii de sănătate, nu ar trebui să uităm de ea, pentru că planificarea familială face parte din aria de prevenţie în sănătate. Ideea acestei zile este aceeași în fiecare an: tinerii, adolescenţii și oamenii din orice categorie de vârstă ar trebui să știe că, atunci când este vorba de sănătatea sexuală și reproductivă, responsabilitatea este a lor.
Cum ar putea medicii să educe tinerii în privinţa sănătăţii sexuale și reproductive?
Ca să ajungem la îndeplinirea acestei misiuni, noi, cei din sănătate – și în special medicii care au legătură cu sănătatea reproductivă a femeii, a tinerilor, a cuplurilor – ar trebui să ne implicăm mai mult. Nu este vorba doar despre noi, medicii din planificare familială. Noi suntem o raritate în România. Medicii ginecologi, medicii de familie în special, ar trebui să atingă cumva și acest aspect legat de sănătatea reproducerii, lucru care este neglijat, uitat, trecut pe ultimul plan. Uneori este uitat în mod voit. În misiunea noastră, tratăm, vindecăm, ajutăm, dar noi suntem cei care ar trebui să furnizăm informaţiile de bază, nu lucruri sofisticate.

Începuturile specialităţii în România

Cum a apărut planificarea familială în ţara noastră?
Procesul a fost un pic mai dificil și mai laborios. Îmi aduc aminte că, imediat după evenimentele din 1989, România a aplicat la un împrumut la Banca Mondială. Pentru că eram deja pe primul loc în ceea ce privește numărul de avorturi, Banca Mondială a hotărât să acorde Guvernului acel împrumut, cu o condiţie: introducerea contracepţiei. Cu acest împrumut, Ministerul Sănătăţii a hotărât să se creeze în orașe, pe lângă maternităţi, o reţea de cabinete de planificare familială, cu sprijinul unui ONG, care se numește Societatea de Educaţie Contraceptivă și Sexuală.
Cum aţi ajuns să activaţi în acest domeniu?
În România era o situaţie particulară la acea vreme: un număr destul de limitat de medici ginecologi. Autorităţile s-au gândit că cel mai bine ar fi ca medicii de familie, care pe vremea aceea se numeau medici generaliști, să acorde servicii de planificare familială. Ministerul Sănătăţii a hotărât că acești medici de familie, care vor ocupa prin concurs posturile din cabinete, să fie pregătiţi în acest domeniu. Eram medic la ţară, lucram în judeţul Ialomiţa de câţiva ani, iar directorul spitalului de care aparţineam teritorial cu dispensarul mi-a spus că s-a creat un cabinet de planificare familială și că erau în căutarea unui medic. Atunci mi-a surâs ideea. Știam câte ceva, vag, despre planificarea familială, citisem chiar în ziarul „Viaţa medicală“. Îmi amintesc că aici apăruseră câteva articole referitoare la contracepţie, traduse dintr-o publicaţie olandeză. S-a organizat un concurs la nivelul Direcţiei de Sănătate Publice și am ocupat postul. A fost o bucurie mare! Cabinetul, care era în cadrul ambulatoriului de specialitate de la Spitalul Municipal Urziceni, la acea vreme, era format dintr-un birou, un scaun și cred că aveam și un dulap. Și cam atât!

Lupta pentru supravieţuire

Cum este văzut în România medicul care are competenţă în planificarea familială?
Lucrurile s-au mai schimbat în ultimii ani, și nu aș spune că în bine. Numărul de pacienţi care se adresează cabinetului de planificare familială a scăzut în mod dramatic. Am câteva explicaţii, dar nu înseamnă că ele reprezintă adevărul absolut: faptul că programul naţional de planificare familială și-a pierdut încet-încet rolul și importanţa din varii motive, faptul că nu am mai avut contraceptive gratuite, faptul că o parte din colegi au renunţat și s-au orientat către altceva și au ieșit din sistem. Au circulat în mass-media, timp de ani, mesaje eronate, informaţii greșite, iar miturile au început din nou să apară. Lumea și-a pierdut interesul. Cumva, medicii cu competenţă în planificare familială au început să fie pur și simplu uitaţi, deși noi, cei din reţeaua de cabinete – așa cum există ea acum – suntem din generaţia veche, suntem foarte bine pregătiţi, cu capacităţi de formare și cu niște cunoștinţe deosebite. Ministerul Sănătăţii ne-ar putea folosi în continuare pentru foarte multe programe.
Ce mai înseamnă planificarea familială, în prezent, în ţara noastră?
Cred că înseamnă încă entuziasm din partea colegilor mei, cei care au mai rămas. Încercăm să facem în așa fel încât aceste cabinete să existe în continuare. Există o asociaţie a medicilor de planificare familială și periodic ne mai întâlnim, încercăm să organizăm câte o manifestare știinţifică, încercăm să ţinem legătura, să păstrăm legătura cu Ministerul Sănătăţii, să vedem ce se întâmplă și venim cu tot felul de propuneri în sensul acesta. Există încă mult entuziasm și încă mult efort. Nu am dori ca, odată cu noi, aceste cabinete să dispară. Ele ar trebui să își găsească locul și importanţa în domeniul medicinei preventive. Încă se pot face multe lucruri prin aceste cabinete de planificare familială. Trebuie doar puţină voinţă din partea decidenţilor.

Cerere mare, ofertă limitată

Credeţi că acum, în România, există suficiente cabinete și resurse pentru a vă face meseria?
Nu, din contră! Știam că la început erau pe hârtie, în ţară, aproape 220-230 de cabinete, din care au rămas extrem de puţine. Din nefericire, acestea se află doar în mediul urban, dar nevoia mare de servicii de planificare familială există și în mediul rural. La un moment dat, Ministerul Sănătăţii derula un program foarte bine structurat, în care chiar și în mediul rural se ofereau servicii de bază de planificare familială, se ofereau contraceptive gratuite. Acest lucru nu s-a mai întâmplat după 2006, din câte îmi amintesc. Încet-încet, modelul pe care ne-am străduit cu toţii să-l creăm, să-l implementăm, să-l promovăm, s-a stins, din nefericire. Toată structura creată s-a stins din varii motive. Nu a mai fost promovare, Ministerul Sănătăţii nu s-a mai implicat, iar lucrurile bune care au fost create nu au mai putut fi menţinute. Acum există doar iniţiative locale și entuziasmul colegilor mei.
Care sunt obstacolele de care vă loviţi ca medic cu competenţă în planificare familială?
Faptul că suntem lăsaţi oarecum singuri. Nu avem o strategie bine structurată în acest sens. Noi avem competenţe profesionale, dar ar trebui să acţionăm într-un sistem unitar, să avem o strategie, să fim implicaţi în prevenirea numeroaselor probleme legate de sănătatea reproducerii. Ar trebui să fim implicaţi în prevenţie, în consiliere, în anumite campanii! Este păcat că nu suntem folosiţi la adevărata capacitate profesională și la adevărata experienţă a noastră, a medicilor din planificare familială.
Vorbiţi-ne despre problemele arzătoare din domeniul dv., cu care vă confruntaţi zi de zi.
Eu nu aș putea să spun că mă confrunt cu foarte mari greutăţi. Sunt o excepţie, dar știu că în alte părţi colegii mei se confruntă cu dificultăţi, începând de la lipsa unui computer pe care să își monitorizeze toată activitatea până la lipsa contraceptivelor, până la spaţiile inadecvate. Aș părea prea critică dacă aș detalia toate aceste greutăţi cu care se confruntă colegii mei. E păcat că s-a investit atât și este păcat că modelul pe care l-am creat nu se poate replica. Însă ceva trebuie făcut!