Eleganţă, lux,
splendoare. Aşa a început ceremonia de absolvire a studenţilor Universităţii de
Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ Iaşi. Au primit diplome, au depus
jurământul. De acum, viaţa de student s-a încheiat pentru ei. Începe o nouă
eră. Păşesc cu emoţie spre aceasta, cu bucurie în suflet, cu lacrimi în ochi,
dar cu familia aproape. Munca pe care au depus-o timp de şase ani va fi
recompensată treptat. Anii lor de studiu încă nu s-au încheiat, căci urmează
rezidenţiatul. Dar nimeni nu se gândeşte la asta în această zi specială.
Dimineaţa a fost
dedicată studenţilor străini, care învaţă la seriile de engleză şi franceză ale
universităţii. Au venit însoţiţi şi de familii. Emoţia plutea în aer, iar
atmosfera amintea parcă de un film. Doamnele, îmbrăcate în rochii specifice
tradiţiei locale, au fost pata de culoare a evenimentului. Oranj, roşu, galben
– acestea au fost culorile vii, calde ce au împrumutat sălii un aer oriental.
Ceremonia a fost
deschisă în note muzicale de corul de medicinişti, urmat de parada steagurilor.
Studenţii din ani mai mici au defilat cu steagul ţărilor de origine ale studenţilor
străini, având pe fundal imnul ţării respective. 84 de ţări, 84 de drapele.
Bineînţeles, parada a fost încheiată de imnul României.
Pe la ora 14 a venit
rândul studenţilor români să treacă prin aceeaşi experienţă. Însoţiţi de
prieteni şi familie, păşeau zâmbitori spre locul unde urma să li se înmâneze
diploma de absolvire. Să menţionez fericirea din ochii părinţilor? Aceasta se
vedea cu uşurinţă. Ce mulţumire mai mare poate avea un tată decât să îşi vadă
fiul fericit, proaspăt absolvent de Medicină? Greu de descris în cuvinte ceea
ce un chip poate exprima. Acum studenţii au uitat de tot: sesiuni, examene,
frământări, griji. Au realizat deja că acelea au fost lucrurile uşoare, pe care
le‑au depăşit. De acum, urmează altele, mai dificile, dar frumoase, în acelaşi
timp, dacă vor şti cum să se bucure de ele.
Ceremonia de absolvire
a colegilor noştri poate fi o sursă de inspiraţie pentru noi, studenţii mai
mici. Mai avem puţin şi încheiem şi noi ciclul universitar. Simţim cu adevărat
viaţa de student? Legăm prietenii noi, participăm la congrese, la acţiuni de
voluntariat? Sau stăm şi învăţăm continuu? Timpul este prietenul nostru cel mai
de preţ. Să evităm să-l facem inamicul nostru.
