Am debutat în publicistică în 1994. De atunci, scrisul a devenit o pasiune acaparatoare care mi-a schimbat viaţa şi mi-a înfrumuseţat-o. Am scris sute de tablete dulci-amare care, dacă vor fi citite peste ani, vor fi o mărturie necosmetizată a României reale şi profunde. Profesionişti într-ale scrisului m-au sfătuit să abandonez genul scurt şi să trec la romane. „Doar aşa va rămâne într-o istorie literară“…
Nu îmi doresc neapărat asta. Mi se pare că stilul concis cu un mesaj în care, după caz, alternează tristeţea cu pamfletul mi se potriveşte cel mai bine. Citindu-mi ultimele volume apărute, prietenii, dar şi pacienţii care-mi intră în cabinet, mi-au spus invariabil: „Sunteţi din zi în zi mai pesimist!“. Îmi asum această imagine. Dar cu două nuanţe. Una ar fi aceea că un pesimist este un optimist bine informat. Apoi, că un om informat valorează cât doi.
Întâlnindu-mă anual la cabinet cu mii de oameni de tot soiul, mănânc toată ziua Românie reală pe pâine. Ştiu ce crede lumea despre trecut şi prezent, dar anticipez şi ce se va întâmpla în viitor. Actuala criză economică va fi suportată de români. Sunt obişnuiţi cu privaţiunile pentru că o ţin de multe decenii numai într-o criză! Au antrenament, sunt fatalişti, fac haz de necaz, câte ceva de furat oricând se va găsi, apare el şi un nou Bulă, aşteptând-o pe Elodia vom uita de foame şi de frigul din case, iar jucatul tablelor nu are cum să fie interzis.
Totuşi! Dacă în următorul deceniu românii vor duce o viaţă la fel de cenuşie şi de grea, dacă nu va reapărea speranţa de mai bine, prevăd un lucru aproape incredibil în decembrie ’89. Ceauşescu, un ateu, un dărâmător de biserici, va fi declarat sfânt! La români, totul trece prin stomac. Iar când îşi vor reaminti cât costau pâinea, parizerul şi ciolanul pe vremea lui nea Nicu, vor convinge BOR să-l treacă în calendar cu cruce roşie!
