Cum devin patogene bacteriile obişnuite

   Un interesant studiu¹ publicat astăzi (13 decembrie) în revista PLoS pathogens reuşeşte să demonstreze cât de uşor şi cât de repede poate evolua o bacterie comensală inofensivă într-o bacterie virulentă, înalt patogenă. Forţa care conduce această evoluţie? Răspunsul imun al gazdei. Confruntată continuu cu un mediu ostil (prezenţa macrofagelor), o tulpină obişnuită de Escherichia coli, nevirulentă şi cu patogenitate minimă, a evoluat, în doar 500 de generaţii (30 de zile) către o variantă genetică rezistentă la fagocitoză şi la distrugerea de către macrofage, în paralel cu transformarea într-o tulpină înalt patogenă, care declanşează infecţii la mamifere (fig. 1). Interesant este nu doar că modificările induse de prezenţa celulelor imune au apărut devreme (după circa patru zile), ci şi că ele s-au repetat în toate cele şase serii de studiu independente realizate. Bacteriile care nu au intrat în contact cu macrofagele (lotul de control) şi-au păstrat caracteristicile iniţiale, fără a urma aceeaşi linie evolutivă. Studiul portughez este important nu doar pentru că a confirmat ipoteza evoluţiei tulpinilor înalt patogene din tulpini comensale, ci şi pentru că a demonstrat că o astfel de evoluţie se produce rapid, sub presiunea sistemului imun, în doar câteva sute de generaţii.

Oxidul de siliciu creşte riscul de cancer pulmonar...

   Revista CA: A Cancer Journal for Clinicians, publicaţia cu cel mai mare factor de impact din întreaga lume (153,459 în 2012), atrage atenţia, printr-un articol² apărut marţea aceasta (10 decembrie), asupra dovezilor existente privind riscurile pentru sănătate ale oxidului de siliciu (silică) – nu doar prin binecunoscuta deja silicoză, ci şi prin cancerul pulmonar, a cărui apariţie o favorizează. Semnalul tras de profesorul Kyle Steenland, de la Universitatea Emory, şi de Elizabeth Ward, vicepreşedinta Societăţii Americane de Cancer, are la bază trei constatări importante. Întâi, că studiile epidemiologice recente au făcut legătura cantitativă dintre expunerea la compuşi cu siliciu şi cancerul pulmonar. A doua problemă, cel puţin în SUA, o constituie o nouă reglementare propusă de agenţia americană pentru sănătate şi securitate ocupaţională, de a face mai permisivă limita admisă pentru oxidul de siliciu, în condiţiile în care nu mai puţin de două milioane de persoane sunt expuse ocupaţional. Al treilea aspect pe care îl au în vedere cei doi autori se referă la indicaţia utilizării investigaţiei CT cu iradiere redusă ca test de screening pentru cancerul pulmonar la persoanele expuse la oxid de siliciu şi la fumat. Lucrătorii cei mai expuşi sunt sablatorii, minerii, ceramiştii, cei din industria sticlei şi constructorii.

...dar poate lipi ţesuturi

Medicamente administrate prin lentila de contact

   Un grup de la MIT şi Harvard publică în primul număr din 2014 al revistei Biomaterials un studiu⁴ care descrie prima lentilă de contact ce eliberează controlat un medicament, atunci când este purtată (fig. 3). În cazul de faţă, lentila a fost proiectată pentru eliberarea prelungită de latanoprost, pentru tratamentul glaucomului, iar testele in vitro şi in vivo au arătat o eliberare precoce în doză mare a medicamentului, urmată de eliberarea continuă timp de o lună. La animal, lentila de contact a realizat timp de cel puţin o lună concentraţii de latanoprost comparabile cu cele obţinute prin administrarea de soluţii topice. Autorii – printre care se numără şi Cristina F. Ştefănescu, asistent de cercetare la Spitalul de Copii din Boston, Facultatea de Medicină a Universităţii Harvard şi Laboratorul profesorului Robert Langer de la Massachusetts Institute of Technology – cred că lentila descrisă în acest studiu ar putea fi, în viitor, utilizată pentru tratamentul glaucomului, dar şi ca o platformă pentru administrarea intraoculară de medicamente.

Normele privind poluarea aerului trebuie revizuite

Misterele traumatismului cerebral

  Încă nu se cunoaşte suficient de bine ce se întâmplă exact, care sunt evenimentele patofiziologice care se produc în traumatismele cerebrale (fig. 4). Încercând să găsească răspunsuri, un grup de la National Institute of Neurological Disorders and Stroke (Bethesda) a dezvoltat un model murin de traumatism cranian uşor, cu craniul închis, care să reproducă unele trăsături ale leziunilor craniocerebrale produse la om. Acest model permite utilizarea pe termen lung a microscopiei intravitale pentru studiul dinamic al leziunii şi al răspunsului organismului. Foarte interesant este că modelul a permis studiul inflamaţiei cerebrale produse în primele 9–12 ore după traumatism, rolul acesteia fiind unul benefic, de păstrare a barierei hemato-encefalice în urma distrugerii traumatice a celulelor gliale. Rezultatele⁷ au fost publicate duminică, în Nature.