Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Noutăţi în cercetare

Viața Medicală
Dr. A. M. joi, 20 februarie 2014

Costurile infecţiei cu virusul West Nile

 

   România a fost una din primele ţări care s-au confruntat cu o epidemie cu virusul West Nile, în 1996. Trei ani mai târziu erau documentate primele cazuri de pe continentul nord-american, la New York, ulterior virusul răspândindu-se pe tot continentul, din Canada în America Latină. Virusul West Nile este un arbovirus din familia Flaviviridae. Transmiterea sa la om se face prin înţepătura de ţânţar (fig. 1), vectorul principal, care face astfel legătura dintre rezervorul principal – păsările – şi om. Chiar dacă România a fost prima ţară care s-aconfruntat cu o epidemie cu VWN, primul studiu privind impactul economic pe termen lung al infecţiei cu acest arbovirus vine de peste Atlantic, de la un grup de la CDC Atlanta.
   Cercetarea1, publicată săptămâna aceasta în American Journal of Tropical Medicine and Hygiene, are meritul de a documenta cu rigurozitate costurile manifestărilor clinice cauzate de infecţia cu VWN, pe baza datelor culese dintr-un focar epidemic, cu urmărirea pe termen lung (cinci ani) a pacienţilor. Pentru aducere aminte, cele mai severe complicaţii ale infecţiei cu virusul West Nile sunt encefalita, meningita, forma combinată a acestora, dar şi paralizia flască acută, care apar la una din 150 de persoane infectate. Costurile iniţiale au ajuns, în medie, până la 25.000 de dolari pentru un pacient cu paralizie şi până la 20.000 de dolari petru un pacient cu encefalită. Pe termen lung însă, costurile îngrijirilor medicale şi ale productivităţii scăzute au ajuns la peste 22.000 de dolari pentru un pacient cu paralizie şi la peste 10.000 de dolari pentru un pacient cu meningită.
   Datele din cohorta studiată (Colorado, 2003) au fost extrapolate la numărul de pacienţi înregistraţi în SUA în perioada 1999–2012, autorii estimând o pierdere economică medie de 778 de milioane de dolari. Rezultatele propriu-zise sunt foarte utile, se afirmă într-un editorial2 care însoţeşte studiul amintit, deoarece ele furnizează o bază pentru factorii de decizie, atunci când trebuie stabilite intervenţiile de sănătate publică şi cheltuielile aferente. Pentru că sunt diferenţe importante între fondurile pe care le-ar presupune stârpirea ţânţarilor, cercetările pentru crearea unui vaccin şi, respectiv, tratamentul infecţiei şi al complicaţiilor pe termen lung.

 

Reactivitatea încrucişată a alergenilor

 

   Un apropiat colaborator al săptămânalului nostru a publicat săptămâna trecută, în Iranian Journal of Allergy, Asthma, and Immunology, un foarte interesant articol3 privind posibilele probleme pe care migrarea populaţiei le-ar putea ridica, dată fiind prezenţa diferitelor specii ale aceloraşi familii de plante, în arealuri diferite, apărând deci posibilitatea unor reacţii alergice încrucişate. Dr. Ovidiu Berghi (foto) seDr. Ovidiu Berghi referă, în articolul publicat de revista ce apare la Teheran, la mai multe specii de plante din familia Oleaceae, cu potenţial alergogen şi cu răspândire în zonele locuite de populaţie de origine română. Practic, tânărul alergolog român se referă la faptul că măslinii, foarte răspândiţi în bazinul mediteranean, sunt una din primele cauze de alergii în acest areal.
   Interesul economic pentru cultivarea acestei plante (Olea europea) este foarte mare, astfel încât suprafeţele cu măslini depăşesc două milioane de hectare în Spania şi un milion de hectare în Italia. Aceste două ţări au înregistrat însă o imigraţie importantă a românilor, în ultimele două decenii, iar populaţia respectivă a fost astfel expusă la polenul de măslin, puternic alergogen. Problema este însă alta: familia Oleaceae include, pe lângă genul Olea, din care face parte măslinul, şi genuri ca Ligustrum, Fraxinus şi Syringa. Care sunt însă plantele din aceste genuri? Aflăm, din articolul semnat de Ovidiu Berghi, că e vorba de o varietate de specii care includ gardul viu (Ligustrum vulgare), frasinul şi liliacul (Syringa vulgaris). Practic, odată deveniţi alergici la polenul de măslin, prin expunerea directă la acesta, românii aflaţi la muncă în Spania sau Italia vor deveni alergici şi la plante comune în spaţiul românesc, dată fiind existenţa unei reactivităţi încrucişate între plantele din familia Oleaceae. Observaţia publicată în revista iraniană este importantă, deoarece are implicaţii practice: în cazul românilor care au lucrat o perioadă de timp în bazinul mediteranean, testele de sensibilitate la alergeni vor trebui să includă şi testarea la polenul de măslin.
   Pe lângă faptul că formulează o ipoteză interesantă, articolul de faţă este important şi pentru că dovedeşte o apetenţă pentru cercetare în mediul privat – autorul nefiind afiliat unei universităţi de medicină sau unei clinici universitare. Este lăudabil, totodată, faptul că articolul a fost publicat într-o revistă internaţională indexată în PubMed şi ISI, al cărei conţinut este accesibil integral gratuit.

 

Viaţa e mai roz fără fumat

 

   BMJ a publicat online marţea aceasta (11 februarie) rezultatele4 unei analize sistematice a studiilor care au cercetat influenţa renunţării la fumat asupra sănătăţii mintale. Concluziile metaanalizei sunt că întreruperea fumatului se asociază cu un grad mai redus de depresie, anxietate şi stres, dar şi cu o mai bună dispoziţie şi cu o calitate a vieţii mai bună faţă de persoanele care continuă să fumeze. Efectul înregistrat pare să fie chiar mai important decât acela al tratamentului antidepresiv.

 

Microbiomul intestinal şi latitudinea

 

   Un studiu5 publicat miercuri (12 februarie) în Biology Letters, revistă editată de Royal Society, abordează un aspect puţin studiat dintr-unul din cele mai dinamice şi mai hot subiecte ale cercetării medicale din prezent. Astfel, despre ponderea bacteriilor Bacteroidetes şi Firmicutes în microbiomul intestinal se cunoaşte deja că variază de la un om la altul şi că înclinarea balanţei, de pildă, în favoarea celor din urmă se asociază cu obezitatea. În ce măsură este însă balanţa influenţată de temperatura mediului extern, de climă? Rezultatele testelor efectuate la peste o mie de persoane sănătoase din 23 de populaţii au arătat că există o corelaţie pozitivă între latitudine şiFirmicutes, dublată de o corelaţie negativă între Bacteroidetes şi latitudine (fig. 2).

 
 
 

Crede, dar totuşi cercetează!

 

   Două studii recente aduc informaţii importante pentru cunoaşterea şi înţelegerea noastră asupra vaccinului anti-HPV. Întâi, un articol6 publicat în Pediatrics, revista Academiei Americane de Pediatrie, spulberă mitul propagat – din neştire, dacă nu din rea-voinţă – de cercurile religioase conservatoare şi de diverse alte părţi interesate în obstrucţionarea vaccinării, în general. Anume, una din teoriile vehiculate şi abitir susţinute de figuri eminamente evlavioase a fost aceea că vaccinul anti-HPV administrat tinerelor fete ar altera percepţia acestora asupra comportamentului sexual la risc şi le-ar îndrepta „pe calea desfrâului“. Iată că, în sfârşit, avem şi dovezi. Că nu este aşa. Astfel, 339 de adolescente şi tinere femei, cu vârste de 13–21 de ani, au completat câte un chestionar imediat după administrarea primei doze de vaccin, repetând gestul la două şi la şase luni de la momentul iniţial. Fără a intra prea mult în detalii, altminteri disponibile în revista Pediatrics, percepţiile nu s-au schimbat, indiferent de experienţele sexuale anterioare ale tinerelor vaccinate.
   Al doilea studiu7 legat de vaccinarea anti-HPV a apărut miercuri în JAMA şi a urmărit asocierea dintre numărul de doze de vaccin tetravalent administrate şi incidenţa condiloamelor. Cohorta cercetată a fost definită prin accesarea registrelor suedeze de sănătate, unde fetele şi femeile cu vârste de 10–24 de ani au fost urmărite timp de cinci ani dacă s-au vaccinat anti-HPV şi dacă au fost diagnosticate cu condiloma (date de tipurile 6 şi 11 de HPV, faţă de care asigură protecţie vaccinul tetravalent). Rezultatele analizate statistic indică o reducere a riscului de condiloma după administrarea regimului complet de trei doze de vaccin tetravalent, dar şi administrarea a doar două doze s-a însoţit de o reducere semnificativă a riscului.
1. Staples JE, Shankar M, Sejvar JJ, Meltzer MI, Fischer M. Initial and Long-Term Costs of Patients Hospitalized with West Nile Virus Disease. Am J Trop Med Hyg. 2014 Feb 10

2. Barrett AD. Economic Burden of West Nile Virus in the United States. Am J Trop Med Hyg. 2014 Feb 10

3. Berghi NO. Oleaceae pollen allergy and its cross-reactivity in the Mediterranean area in the context of globalization. Iran J Allergy Asthma Immunol. 2014 Aug;13(4):290-5

4. Taylor G, McNeill A, Girling A, Farley A, Lindson-Hawley N, Aveyard P. Change in mental health after smoking cessation: systematic review and meta-analysis. BMJ. 2014 Feb 11

5. Suzuki TA, Worobey M. Geographical variation of human gut microbial composition. Biol Lett. 2014 Feb 12

6. Mayhew A, Mullins TL, Ding L, Rosenthal SL, Zimet GD, Morrow C, Kahn JA. Risk perceptions and subsequent sexual behaviors after HPV vaccination in adolescents. Pediatrics. 2014 Feb 2

7. Herweijer E, Leval A, Ploner A, Eloranta S, Fridman Simard J, Dillner J, Netterlid E, Sparén P, Arnheim-Dahlström L. Association of varying number of doses of quadrivalent human papillomavirus vaccine with incidence of condyloma. JAMA. 2014 Feb 12;311(6):597-603

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC