O schimbare
ireversibilă și de mari proporții a survenit în societatea
americană în anii ʼ60 prin așa-numita „revoluție sexuală”,facilitată
de introducerea medicației anticoncepționale, de cărțile și
filmele care au promovat eliberarea femeii,de
mișcarea hippie și de factori sociali. Printre cei mai importanți
factorii sociali se regăsesc: prosperitatea americană de după cel
de-al Doilea Război Mondial, mișcarea feministă, accesul femeilor
la universități și desființarea dependenței materiale a femeilor
și a maternității de soți și de actul căsătoriei.
După părerea unor comentatori,
societatea contemporană este în pragul celei de-a doua revoluții
sexuale, de data aceasta sub forma unor alternative la forma clasică
de căsătorie. Cele mai cunoscute abateri de la principiile
căsătoriei clasice, aceea dintre un bărbat și o femeie, au fost,
până nu demult, bigamia și poligamia, adică uniunea unui bărbat
cu mai multe soții (poliginia) sau a unei femei cu mai mulți soți
(poliandria). Bigamia a fost declarată ilegală în Statele Unite în
anul 1862, prin actul semnat de președintele Abraham Lincoln. Dar
poligamia persistă în nuclee izolate pe teritoriul SUA, cel mai
frecvent în grupuri de religie mormonă, așa cum persistă în alte
țări asiatice și africane, majoritatea de religie islamică.
O variantă
nouă de căsătorie de grup,în
care nu mai există limitarea de un soț sau o soție, cu mai mulți
parteneri, se face din ce în ce mai simțită în societatea
americană. Pentru a evita intrarea în zone de ilegalitate, noua
variantă a primit numele de poliamor
(polyamory), denumire
introdusă în anul 1990 de Oberon Zell-Ravenheart, adept al
neopaganismului.
Combinațiile
de soți și soții în ce privește tipurile de căsătorii
nemonogamice sunt numeroase, unii chiar împărțindu-le în relații
poliamorice, polifamilii, cupluri care practică schimbările de
parteneri (swingers),
căsătoriile deschise,grupuri
de masculi homosexuali și alte forme. La rândul lor, relațiile
poliamorice pot fi de tip polifidelitate, grupuri poliamorice
ierarhice (cu relații interne primare și secundare), sau grup
poliamoric solo, în care un individ, care trăiește singur,
întreține multiple relații cu alți parteneri, care știu unii de
alții.
Elisabeth Sheff
consideră că sunt între 1,2 și 2,4 milioane de americani
implicați în relații poliamorice și tot ea estimează că sunt
aproape zece milioane de cetățeni SUA căsătoriți care au și
iubiți-satelit. Site-ul bustle.com
publică o statistică, potrivit căreia, adulții, într-o proporție
de 5%, au relații nemonogamice, în timp ce, potrivitmultiamory.com,
rata infidelității matrimoniale este de 16%, iar 4% pentru cei care
au căsătorii deschise.
Îndepărtarea de monogamie este
favorizată de câțiva factori, între care: modificarea concepției
despre rolul căsătoriei, scăderea influenței religioase în viața
socială, multiplicarea producțiilor cinematografice și a
literaturii care abordează variantele „moderne” ale relației
„de dragoste” și permisivismul social introdus de schimbarea
educației și de noua legislație care a confirmat dreptul
constituțional la căsătoriile homosexuale. După Robert P. George,
profesor de filozofie la universitatea Princeton și autor de studii
sociale, în generația contemporană conceptul de căsătorie a fost
sărăcit de conținut, despuiat de cele mai multe din înțelesurile
lui (procreație, viață în comun, educarea copiilor, transmiterea
valorilor noilor generații) și a ajuns să fie echivalat numai cu
componenta de relație sexuală.
Același Robert P. George a condus un
grup de studii care a elaborat în anul 2006 cele zece principii ale
căsătoriei (Principiile de la Princeton). Textul final a fost
înmânat președintelui George W. Bush, cu intenția de a antrena
guvernul într-o campanie de educare pentru salvarea căsătoriei
tradiționale. Frumoasa intenție va rămâne, mai mult ca sigur,
fără niciun rezultat, pentru că direcțiile, bune sau rele, ale
evoluției societăților umane nu pot fi oprite sau modificate de
aparatul birocratic al executivului. Iar lumea americană
contemporană va mai adăuga încă o ciudățenie provocatoare –
amorul multiplu și deschis –, de care un număr dintre membrii săi
se vor folosi până ce se vor plictisi de el și îl vor abandona
pentru cine știe ce altceva: zoofilie, incest, roboți sexuali,
dragoste virtuală?
