Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  PROIECTE

Oameni şi vremuri

Viața Medicală
Marian CÂMPEANU miercuri, 31 iulie 2013
   Inginer geolog de profesie fiind, am avut privilegiul în anii studenţiei, la sfârşitul anilor ’90, să colind România în lung şi-n lat. Sunt, probabil, cele mai frumoase amintiri din acea perioadă, periferiile Moineştiului, zona Petroşanului, Vrâncioaia, Munţii Apuseni, Retezat sau străvechea zonă Dobrogeană a Măcinului oferindu-mi de fiecare dată adevărate lecţii de viaţă, pe lângă aplicaţiile practice ale lucrărilor teoretice. Am avut întotdeauna un mare regret: Maramureşul istoric. Mi-aş fi dorit foarte mult să cunosc oamenii de acolo. Mi-ar fi plăcut să cunosc oamenii pentru că tocmai despre asta vreau să vorbesc aici. Despre oameni. Locuitorii zonelor de care vă spuneam mai sus, toate fără excepţie, mă fascinau de fiecare dată prin naturaleţea lor, prin dorinţa continuă de a ajuta, de a face bine. Am crezut, la prima experienţă, că este vorba de o încercare de a se evidenţia într-un fel sau altul, dar ulterior mi-am data seama că era o impresie falsă. Spiritul ancestral pozitiv al ţăranului român, nealterat în vâltoarea citadină, consolidat de-a lungul timpului printr-o credinţă puternică se manifesta prin generozitate extremă, înţelepciune moştenită şi o debordantă nevoie de a ajuta. La vremea aceea era suficient să ceri un măr din curtea unui localnic pentru a primi o pungă mare. „Au venit şi în acest an studenţii, dă-le mai multe femeie, poate au poftit. Ei sunt viitorul ţării“. Dacă la căminul unde eram cazaţi ciorba era servită fără ardei iute era suficient să trecem strada. Cu o bucurie şi un zâmbet prietenos ni se ofereau pentru tot sejurul. Într-una din „vacanţele“ noastre am jucat fotbal, noi băieţii, cu reprezentanţii locali. Stabilisem dinainte că învinsul dă o bere. Am câştigat. Ce a urmat? Un ţăran mai avut ne-a invitat seara la el acasă. A tăiat un viţel şi „ne-a tratat“ cu o pălincă zonală. Nu vreau să spun unde. Peste tot am întâlnit oameni deosebiţi. Simpli, dar primitori, ospitalieri, sufletişti.
   De ce să nu spun că eram oarecum obişnuit cu asemenea atitudine. Blocul în care am locuit în Bucureşti era unul de muncitori veniţi în oraş din toate colţurile ţării. La fel de prietenoşi precum oamenii de care am vorbit mai sus, practic, părinţii lor, care i-au şi educat în acest spirit. La sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90 la noi în bloc, de sărbători, se coceau cozonacii la etajul II sau la etajul V, la etajul VIII se fierbeau sarmalele, iar la parter era „cartierul general“ al gospodinelor care puneau la punct ultimele detalii ale petrecerii. Fiecare aducea de la ţară un vin bun şi o ţuică straşnică şi ieşea o veselie de pomină. Bărbaţii ieşeau duminica la fotbal iar femeile beau o cafea cu nechezol sau o cafea bună, „după“, împreună. Era frumos… Din păcate însă, odată cu evenimentele din decembrie 1989, uşor, uşor a intervenit şi o revoluţie spirituală. Una negativă. În trei–patru ani lucrurile s-au schimbat. Aceiaşi oameni, alt comportament. Uşor, uşor uşile se închideau, iar în spatele lor fiecare familie îşi ducea existenţa separat, prietenii au devenit vecini, apoi vecinii au devenit simple cunoştinţe. Poate după ’89 unii „s-au descurcat“ mai bine, alţii mai prost… nu mai mâncau toţi acelaşi salam cu soia… a apărut invidia, răutatea, s-a pierdut poate cea mai mare bogăţie: omenia.
   Era motivul pentru care mă bucuram la sfârşitul anilor ’90 şi începutul secolului XXI în vacanţele studenţeşti să văd că ţăranul român păstrase în ciuda vremurilor valorile ancestrale moştenite: prietenia, ospitalitatea, generozitatea şi părea că le duce mai departe.
   Recent, însă am avut din nou ocazia să iau ţara la picior (mai bine-zis la volan) şi am descoperit o realitate crudă. În foarte multe zone au dispărut horele de dumincă şi bâlciurile din sat. Ţăranul român e mai sărac, mai trist, mai închistat, mai puţin dornic de a scoate dintr-un suflet cu siguranţă nobil calităţi ce în urmă cu 10, 20 de ani se manifestau natural. Seara nu se mai petrece împreună la marginea şanţului, porţile caselor se închid – cum s-au închis odinioară la bloc, ascunzând de cele mai multe ori o sărăcie care taie pofta de viaţă.
   Într-unul din sate, din nou nu vreau să specific zona pentru că este un amănunt lipsit de importanţă, am uitat cam două ore farurile maşinii aprinse în timp ce luam masa la un cochet birt local şi m-a lăsat bateria. Am bătut la mai multe porţi cu maşini în curte. Speram să aibă cineva nişte cleşti. Nu mi-a mai deschis nimeni. Nimeni nu a mai răspuns, deşi simţeam că cineva este în casă. În cele din urmă am pornit maşina împins de ospătarii micuţului birt.
   Din păcate schimbările profunde ce se manifestă în societatea românească începând din decembrie ’89 au lovit nu numai în buzunarul, dar şi în caracterul omului de rând. Românul, un om de esenţă uneori naiv de pozitivă, şi-a pierdut sau uneori chiar şi-a vândut sufletul lovit din plin de sărăcia care a afectat şi afectează din ce în ce mai mult mediul rural şi muncitorul din mediul urban.
   Nu bag mâna în foc că studenţii zilelor noastre vor primi un săcotei de mere sau o pungă de ardei iute de la mărinimoşii, pe vremuri, localnici sau că vreun ţăran mai înstărit va mai tăia vreun viţel pentru a da o petrecere în cinstea lor. Dar este de datoria mea să spun copiilor şi celor ce vor urma că românul, prin natura sa – aşa cum l-am cunoscut eu – este un om bun care a tras obloanele sufletului său, pentru a conserva esenţa pozitivă în vremuri grele generate de 23 de ani de o clasă politică iresponsabilă, care nu a urmărit în acest timp decât sporirea averilor personale pe spatele românului din ce în ce mai cocoşat de probleme şi datorii.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.