Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE

Stetoscopul dermatologului

Viața Medicală
Dr. Aurel F. MARIN miercuri, 19 decembrie 2012

Dermatoscopia s-a impus ca metodă obligatorie pentru diagnosticul tumorilor maligne. Importanţa educaţiei în domeniu şi a actualizării cunoştinţelor medicilor practicieni a fost, de altfel, unul dintre motivele organizării unui curs internaţional de dermatoscopie, la sfârşitul lunii trecute, la Spitalul Clinic Colentina. Mai multe detalii în grupajul realizat de dr. Aurel F. Marin.

Dermatoscopia: mai aproape de realitate a fost tema cursului organizat, la sfârşitul lunii trecute, de prof. dr. Olga Simionescu, la Spitalul Clinic Colentina. „Dermatoscopul este stetoscopul dermatologului; practic, nu există vreun dermatolog care să poate spune că nu îi trebuie să ştie dermatoscopie“, ne-a spus, la finalul cursului, iniţiatoarea acestuia. Invitaţi au fost prof. dr. Rainer Hofmann-Wellenhof şi prof. dr. Andreas Blum, experţi de prestigiu, implicaţi în activitatea Societăţii Internaţionale de Dermatoscopie.

 

Educaţie, screening, tehnologie

Interviu cu prof. dr. Rainer Hofmann-Wellenhof şi prof. dr. Andreas Blum

 

   – Aţi venit la Bucureşti pentru a susţine un curs de dermatoscopie pentru medicii români. Este important, pentru dermatologi, să cunoască această metodă?
   Prof. dr. Rainer Hofmann-Wellenhof [RHW]: Dermatoscopia este o metodă simplă, dar trebuie să înveţi cum să o realizezi. Metoda te ajută să creşti acurateţea diagnosticului tumorilor cutanate pigmentate şi nepigmentate. Dar pentru asta ai nevoie de pregătire. Împreună cu prof. dr. Olga Simionescu, am pregătit un program consistent.
   Prof. dr. Andreas Blum [AB]: Cu ajutorul dermatoscopului, acurateţea diagnosticului creşte cu 30%, comparativ cu diagnosticul pus cu ochiul liber. Asta înseamnă că poţi evita excizii inutile ale unor leziuni benigne şi, mai important, detectezi mult mai precoce o leziune malignă cutanată în stadiu incipient.
   – Ce diferenţă există între utilizarea unei lupe simple şi cea a unui dermatoscop?
   AB: Lupa măreşte, în medie, de zece ori. Dermatoscopul aplicat pe piele, prin intermediul unui fluid, îţi oferă şansa de a vedea în straturile superficiale ale pielii, de a distinge caracteristicile unor leziuni în stadiu precoce, care îţi permit să faci diferenţa între benign şi malign.
   – Medicul dermatolog are nevoie de o pregătire specială pentru a utiliza dermatoscopul sau această metodă se învaţă în orice clinică, în timpul rezidenţiatului?
   RHW: Nu ştiu cum se procedează în România. În Austria, încercăm să-i învăţăm pe studenţi şi rezidenţi să practice dermatoscopia, dar este nevoie de o pregătire specială o dată pe an şi de un curs specific la fiecare doi ani, să fii sigur că eşti la curent cu diversele tipuri de leziuni. Cursurile de acest fel sunt foarte importante pentru medici, deoarece aici au ocazia de a se pune la curent cu noile criterii diagnostice şi de a-şi reîmprospăta cunoştinţele. Până la urmă, în acest caz, înveţi din ceea ce vezi. Noi am folosit multe imagini la acest curs.
   AB: Vă dau exemplul personal. Lucrez în acest domeniu de 19 ani, dar, când particip la un program educaţional precum acesta, de la Bucureşti, învăţ mereu ceva nou. Văd imaginile realizate de ceilalţi lectori şi bănuiesc că acelaşi lucru se întâmplă şi când eu prezint experienţa proprie.
   – Dermatoscopia consumă mult timp? Un medic dermatolog poate să o evite dacă la uşa cabinetului său pacienţii stau la coadă?
   AB: Când eşti instruit să practici această metodă, timpul alocat este chiar mai mic decât atunci când te uiţi cu ochiul liber şi nu ştii exact cu ce te confrunţi. Pentru mine, e mult mai simplu să folosesc dermatoscopul şi să pun un diagnostic. Dar pentru asta trebuie să fii bine pregătit.
   – Cât de atent trebuie să fie realizată investigaţia? Cursul acesta este structurat după anatomia topografică. Aşa se întâmplă şi la un consult dermatologic obişnuit?
   RHW: Pielea are caracteristici diferite, în funcţie de localizare, ceea ce înseamnă că şi semnele dermatoscopice variază. E important de ştiut, mai ales pentru leziunile de la nivelul feţei, palmelor şi tălpilor, unde diagnosticul poate fi dificil. Dar am prezentat şi foarte multe cazuri, pentru că din ele se învaţă cel mai bine. Nici noi nu putem pune un diagnostic cert întotdeauna, poate fi nevoie de excizia leziunii şi de examenul histopatologic, dar sunt numeroase cazurile în care putem evita chirurgia inutilă. Metoda este simplă, iar un dermatoscop portabil nu e deloc scump.
   AB: Trebuie însă să ştii când să foloseşti dermatoscopul şi ce vezi cu el.
   – Cât de amănunţită trebuie să fie investigaţia? Din cap până-n picioare sau…?
   RHW: E dificil de spus. În practica obişnuită lucrăm sub presiunea timpului. Dar dacă faci, de exemplu, un screening pentru cancerul cutanat, trebuie să faci un examen complet. Dar cred că zece minute pot fi suficiente în acest scop, cu tot cu examenul dermatoscopic. Dacă nu procedezi astfel, rişti să-ţi scape vreo tumoare malignă. Situaţia aceasta e mai frecvent întâlnită la pacienţii de sex masculin şi la vârstnici, după cum am observat din studii. Recomandăm examenul integral.
   – Şi aşa se întâmplă în realitate?
   [Amândoi]: Nu…
  AB: Problema o reprezintă timpul. Pacienţii se programează pentru o anume leziune, care îi îngrijorează. La examinare, îi întrebăm când au făcut ultimul examen complet. În mod normal, ar trebui să fie o dată la doi sau trei ani, în funcţie de numărul de nevi. Pentru aproximativ 10% din populaţie, se recomandă un astfel de examen anual sau chiar mai frecvent.
   – Referindu-ne la screening, este bine ca toate controalele să fie efectuate de acelaşi dermatolog, eventual cu fotografii ale anumitor leziuni?   AB: Urmărirea unor leziuni este utilă, mai ales la pacienţii cu un număr mare de asemenea leziuni. În acest caz, e bine să mergi la acelaşi cabinet, la acelaşi medic…
   RHW: …Şi imaginile să fie realizate cu acelaşi echipament, cred că e important şi acest aspect.
   AB: Apoi, trebuie evaluate eventualele modificări. Dacă ai, spre exemplu, un pacient cu 250 de leziuni, din care 50 sunt deja înregistrate, este necesar să le compari pe acelea cu imaginile mai vechi, dar şi să le examinezi pe celelalte 200, clinic şi cu dermatoscopul.
   RHW: În spitalul nostru, la pacienţii cu risc crescut, cu peste 200 de aşa-numiţi nevi atipici displazici, realizăm fotografii ale întregului corp şi apoi realizăm imagini dermatoscopice, chiar şi sute, dacă e nevoie. Procedura consumă mult timp şi cred că ar trebui să se facă doar în centre specializate. Eu conduc o clinică pentru leziuni pigmentare şi cred că astfel de examinări amănunţite se pot face doar în centre cu înaltă specializare.
   – În Austria, o astfel de examinare este acoperită de asigurări?
   RHW: Nu, nu chiar… Dar există un buget al spitalului şi, astfel, pentru pacient e gratuit.
   – Aţi spus mai devreme că un dermatoscop nu este prea scump. Cât costă unul? Şi apoi există şi versiuni mai noi ale acestor dispozitive?
   AB: Costul, în Germania, variază între cinci sute şi o mie de euro, iar calitatea instrumentelor este foarte ridicată. Sunt şi dermatoscoape la care poţi trece imediat de la lumina polarizată la cea nepolarizată, astfel că le poţi utiliza în cele două moduri în aceeaşi secundă. E util pentru examinarea vascularizaţiei sau a unor caracteristici speciale. Să cheltuieşti o mie de euro ca să salvezi vieţi… Cred că e ok.
– Preţul se acoperă prin consultaţii?
AB: În Germania, numai în sistemul privat, nu la pacienţii asiguraţi la stat. Dar facem această examinare tuturor pacienţilor.
– O vedeţi ca pe o datorie, de a examina astfel toţi pacienţii?
AB: Eu da, dar nu toţi medicii gândesc la fel.
RHW: Da, însă oricum nu putem face o examinare fără dermatoscop. Mai ales dacă vorbim despre cancer cutanat. Referindu-ne la dispozitive, există şi modele digitale – un computer la care se conectează o cameră video, dar preţurile pot ajunge şi la 20.000 de euro, chiar 30.000 pentru un aparat care poate realiza fotografii ale întregului corp.
– Apropo de tehnologie, există în prezent şi dermatoscoape portabile ce se pot ataşa unui telefon mobil inteligent. Apoi, ce rol joacă microscopia confocală în examinarea unor leziuni cutanate potenţial maligne?
AB: Tehnologia mobilă e chiar fascinantă. Poţi face o fotografie, să zicem, în timpul acestui interviu şi o poţi trimite unui specialist, oriunde în lume, printr-un simplu e-mail, cerând o a doua opinie.
– Şi merge aşa? Se poate pune un diagnostic potenţial?
[Amândoi]: Da, este posibil.
RHW: Dacă imaginile obţinute au o bună calitate, diagnosticul este uşor de pus. Şi deja facem asta, în cadrul unei colaborări pe care o avem cu medicii de familie. Cred că teledermatoscopia se va dezvolta şi mai mult.
– Îi încurajaţi pe medicii de familie să practice dermatoscopia?
RHW: Încercăm, dar nu e aşa de simplu, pentru că nu toţi dermatologii sunt de acord.
   – De ce?
   RHW: Tradiţional, medicul de familie trimite pacientul la dermatolog. În cazul dermatoscopiei, fotografiile ajung direct la spital.
   – Şi credeţi că lucrurile vor evolua în această direcţie?
   RHW: Da, în Olanda există deja un astfel de serviciu.
   – Vă întrebasem şi despre micro­scopia confocală…
   RHW: Da, microscopul confocal are o putere de magnificare mult mai bună. Mie îmi place dispozitivul, dar este foarte scump, ajunge pe la 80.000 de euro. Eu îl folosesc de rutină, în special în leziunile dificile ale feţei. Este de mare folos, pentru că poate vizualiza o singură celulă şi creşte acurateţea diagnosticului. Există însă şi dezavantaje: necesită mult timp şi e mai dificil de manevrat. De curând, au dezvoltat şi un sistem mobil, care reduce timpul de examinare şi poate fi folosit de rutină.
   AB: Putem face o comparaţie cu începuturile dermatoscopiei. Instrumentele erau foarte mari şi extrem de scumpe. Sper că, în viitor, şi microscopul confocal se va miniaturiza. Pentru că este de foarte mare folos în leziunile de la nivelul feţei, pentru a deosebi tumorile maligne de cele benigne.
   – Cât de importante sunt programele de screening pentru melanom?
   AB: Din 2008, în Germania, există un program naţional de screening, pentru toată populaţia – şi participă cam 30–35% din locuitori. Programul a dus la scăderea mortalităţii prin melanom cu până la 50%, în unele regiuni, ceea ce îi demonstrează eficienţa. Vom vedea tendinţele în trei-cinci ani. În anii din urmă, s-a înregistrat un număr tot mai mare de cancere cutanate, dar cazurile de melanom sunt în faze mai puţin avansate decât înainte. Ca medic, poate că nu pot salva o viaţă, dar o pot prelungi. Şi prelungim numeroase vieţi.
   RHW: Aş spune că, prin campaniile de screening, se face şi educaţie, astfel că şi pacienţii care nu participă direct la screening îşi vor privi cu atenţie leziunile cutanate. Educaţia este foarte importantă, iar noi avem programe în acest sens în şcoli şi grădiniţe. Prevenţia primară trebuie începută precoce.
   – V-am adresat această întrebare pentru că aici, în România, subiectul este discutat doar când se desfăşoară câte o campanie, de Ziua europeană a melanomului, de exemplu. Dar înţeleg de la dv. că ar trebui să fie un program continuu.
   RHW: Desigur. E bine să existe campanii precum Ziua europeană a melanomului, dar e nevoie de un program permanent. Şi e esenţială educaţia din şcoli. Ca adult, nu-ţi mai poţi schimba pielea, dar îi putem învăţa pe copii să nu stea în soare la amiază fără a se proteja.
   – Sunteţi unul dintre fondatorii Societăţii Internaţionale de Dermatoscopie (IDS). Era nevoie de o asemenea organizaţie, focalizată strict pe o metodă de diagnostic?
   RHW: Acum aproape zece ani, când am înfiinţat IDS, exista deja un grup de lucru, în cadrul societăţii de dermatologie. Este bine că ne-am organizat astfel, deoarece putem colabora mai bine. Nu există cotizaţii şi, dincolo de reuniunile noastre şi de cursuri precum acesta de la Bucureşti, avem şi o platformă online unde discutăm cazurile cu care ne confruntăm şi sunt numeroşi experţi gata oricând să-şi ajute colegii. Avem acum peste 6.000 de membri şi lucrul acesta ne ajută inclusiv în realizarea unor studii ample, pe nişte patologii mai rare. IDS se dezvoltă continuu şi, în ultimii ani, a căpătat o mai mare amploare şi în SUA.
   AB: În cabinetul meu, unul din doi pacienţi este examinat cu dermatoscopul. Asta înseamnă că trebuie să fiu bine pregătit şi informat. Şi asta se aplică oricărui medic dermatolog. Avem, deci, nevoie de o societate care să asigure o pregătire de calitate şi să organizeze cercetări valoroase. Acesta este rolul IDS.
   RHW: Ne aflăm în strânsă legătură şi cu societăţile de dermatologie. Organizăm sesiuni de dermatoscopie la reuniunile europeană şi americană de dermatologie, deci nu vorbim de vreo „disidenţă“, ci de o supraspecializare în cadrul specialităţii.
   – Mă întrebam… Aveţi programe de screening eficiente, dar ce se întâmplă după aceea? Cât de important este să existe şi dermatopatologi bine pregătiţi?
   [Amândoi]: E foarte important!
   RHW: Trebuie spus că până la 95% din toate specimenele recoltate sunt uşor de diagnosticat. Pentru restul de 5% e nevoie de un dermatopatolog foarte bun, unul cu care să poţi discuta cazurile, căruia să-i poţi trimite imaginile şi care să poată efectua secţiuni suplimentare. Şi mai poţi, cumva, să „educi“ dermatopatologul cu care colaborezi direct, făcând apel, în anumite cazuri, la centre specializate, ajutându-l astfel să se perfecţioneze.
   AB: Discutăm mult cu dermatopatologii şi facem schimb de imagini. Noi avem imaginile dermatoscopice, pe care le corelăm cu cele histopatologice. Dezbaterile care rezultă sunt extrem de utile pentru ambele părţi. Dermatoscopul îţi furnizează o imagine bidimensională, de suprafaţă, în vreme ce histopatologia obţine imagini – tot bidimensionale, dar din profunzime. Combinându-le, rezultatul e mult mai bun. Nu doar pentru medici, ci şi pentru pacient.
   RHW: Este indicat, de altfel, ca în fiecare ţară să existe un centru de excelenţă, care să şi impună standardele, ghidurile de practică. E bine să ai unde trimite un caz foarte complicat, de exemplu cu xeroderma pigmentosum.
   – Cum vă imaginaţi viitorul dermato­scopiei?
   RHW: Cred că metoda va fi tot mai populară, şi nu doar în rândul dermatologilor, ci şi printre medicii de familie. Şi cred că vor apărea echipamente care să ajute chiar la formularea unui diagnostic „automat“. Ele există deja şi probabil că vor fi comercializate. Dar, cine ştie, poate că peste zece ani nu vom mai avea nevoie de dermatoscopie, dacă va apărea o metodă mai bună. Nu cred că va fi aşa, dar am putea să ajungem să punem diagnostice pe baza testelor genetice.
   AB: Probabil că dermatoscopul se va impune tot mai mult ca instrument diagnostic larg utilizat. Poate că, peste zece ani, vom avea şi un microscop laser, portabil.
   – Un mesaj pentru medicii români?
   AB: Dermatoscopia: învăţaţi-o şi utilizaţi-o!
   RHW: Vrea să adaug – şi vă rog să nu eliminaţi această parte – că acest curs a fost organizat perfect, iar prof. dr. Olga Simionescu a realizat nişte prezentări foarte bune, programul educaţional a fost unul deosebit. Ne-am bucurat foarte mult să fim prezenţi aici, la Bucureşti.

 

Dermatoscopia se învaţă

Interviu cu prof. dr. Olga Simionescu, UMF „Carol Davila“ Bucureşti, şefa Secţiei clinice dermatologie I, Spitalul Clinic Colentina

 

   – Ce v-aţi propus prin organizarea la Bucureşti a unui curs internaţional de dermatoscopie?
   – Dermatoscopia este o tehnică foarte larg folosită în prezent, în întreaga lume. Practic, a redevenit cunoscută la începutul anilor 2000. În România însă, a început să fie utilizată frecvent cam din 2007–2008. Cursul pe care l-am organizat la Spitalul Clinic Colentina a fost unul de dermatoscopie avansată, nu pentru începător, şi toţi participanţii practicau deja dermatoscopia. Şi au fost medici din toată ţara – specialişti, primari şi rezidenţi de an mare. Practic, dermatoscopia este obligatorie pentru examenul de medic specialist, este una dintre cele trei probe pe care rezidentul dermatolog trebuie să le promoveze, pentru a deveni specialist. Nu sunt multe cursuri organizate în România, în această zonă de expertiză, de supraspecialitate, de nişă. Despre beneficiile dermatoscopiei, aş spune doar că programele de prevenţie a cancerului de piele – în SUA, Australia, Europa de Vest – au făcut ca, deşi numărul de melanoame este în continuă creştere, indicele cu care acestea sunt depistate să fie din ce în ce mai mic. Practic, vorbim despre un hiatus între indicii de depistare din România şi cel din SUA, Australia şi vestul Europei; la noi, un pacient vine rareori cu Breslow sub 1 mm, în experienţa mea întâlnind chiar şi pacienţi cu Breslow de 14 mm, în timp ce în SUA vin rar cu Breslow peste 1 mm.
   – În România, în afară de campaniile legate de Ziua europeană a melanomului, nu am ştiinţă de existenţa unor acţiuni sistematice de screening pentru melanom.
– Aveţi dreptate, nu există acţiuni sistematice, din păcate, ci sporadice. Profilaxia ar trebui începută de la medicul de familie, care ar trebui să aibă noţiuni clare şi actualizate asupra recomandărilor pe care trebuie să le facă persoanelor înscrise pe listele lor. Medicul de familie, în Australia, de exemplu, face dermatoscopie şi practică chiar şi excizia nevilor.
   – Există la noi legături între Societatea Română de Dermatologie şi medicii de familie?
   – Prea puţine, din păcate. E loc de mai bine. Mai ales că melanomul cutanat este o afecţiune cu puternic determinism genetic şi cu factori imunologici de declanşare şi, în orice etapă a diagnosticului, necesită o abordare multidisciplinară: anatomopatolog, dermatopatolog, oncolog, medic de familie, chirurg generalist, chirurg oncolog, medic radioterapeut şi, desigur, dermatolog.
   – În ce măsură este utilizată dermatoscopia, în practica dermatologică de zi cu zi, în România?
   – Dermatoscoapele nu sunt scumpe, cele portabile sunt foarte ieftine. Scumpe sunt dermatoscoapele cu software pentru înregistrare şi cartare, care utilizează camere video, nu aparatele clasice. Se poate crede greşit că un dermatoscop portabil digital foarte scump, de 30.000 de euro, ar pune diagnosticul. Exclusiv medicul este acela care pune diagnostice. În ce priveşte utilizarea metodei, cam toţi tinerii o practică. Aş estima că 80% din dermatologii români fac dermatoscopie.
   – Progresul tehnologiei a făcut să apară inclusiv dispozitive dermatoscopice ataşabile la telefonul mobil. Sunt recomandate? Ce implicaţii ar putea avea, pe termen lung?
   – Eu prefer dispozitivele portabile; cu substanţe de imersie de calitate şi cu camere digitale de calitate, rezultatele sunt foarte bune, iar costurile nu sunt mari. Imaginile obţinute sunt foarte bune, pot fi şi publicate; de altfel, eu fac multă cercetare în dermatoscopie. Sigur, au apărut tot felul de oferte – inclusiv dispozitivele ataşabile la telefoane mobile; rezidenţii preferă acest sistem, la noi. Nu am nimic împotrivă, dar eu utilizez echipamente profesionale. Interesant, şi pacienţii pot utiliza aceste echipamente mobile şi îşi pot ţine sub observaţie leziunile cu probleme.
   – În măsura în care şi medicii români sunt tot mai interesaţi de dermatoscopie, există posibilitatea de a iniţia un program de screening pentru melanom, în ţara noastră, implicând Ministerul Sănătăţii?
   – Posibilităţi există, totul este să găsim uşi deschise.
   – Dar există iniţiative în acest sens, din partea medicilor dermatologi?
   – Societatea Română de Dermatologie s-a implicat, cu ocazia Zilei europene a melanomului, în screeningul cancerului de piele, prin voluntariat, dar fără vreo rambursare din sistemul public. Părerea mea este însă că medicii dermatologi lucrează foarte mult în anonimat. Din resurse proprii – cam toţi îşi cumpără singuri dermatoscoapele – şi salvează multe vieţi. Nu există însă un program consolidat.
   – Mă gândeam că, în prezent, există şi medicamente biologice, foarte costisitoare…
   – Aveţi dreptate, este vorba de vemurafenib, pentru melanomul metastatic. Recent, a apărut un produs şi pentru carcinomul bazocelular metastatic. Sigur, carcinomul bazocelular determină foarte rar metastaze, diseminările la distanţă sunt la 0,0057%, faţă de melanom, unde metastazele limfohematogene apar rapid. Există preocupări, ale firmelor, dar pentru melanomul terminal, în niciun caz pentru prevenţie.
   – Economic, ar fi mai logic şi mai puţin costisitor un program de screening decât unul de tratament al cazurilor avansate.
   – Aceasta este şi părerea mea şi ne propunem categoric, pentru anii ce vin, să facem mai multe pentru depistarea melanomului în stadii preco­ce şi pentru creşterea impactului dermatoscopiei. Tehnica este foarte sim­plă şi, în plus, o poţi practica şi după un curs de trei ore. O experienţă mai aprofundată te ajută să afli inclusiv indicele Breslow, grosimea tumorală.
   – Ce risc are populaţia României pentru apariţia melanomului? Există statistici clare? Sigur, e clar că riscul e mai scăzut decât în ţările scandinave, de exemplu…
   – Românii se încadrează în tipul III de piele – pigmentare constituţională moderată, în timp ce scandinavii şi chiar şi americanii sunt în tipurile I şi II, melanocompromise. Cu cât o piele are mai multă melanină, cu atât acţionează ca un cromofor şi protejează împotriva radiaţiei ultraviolete agresive – predominant de tip A, dar nu exclusiv, şi tipul B a fost incriminat recent. Interesant e că factorii de risc pentru cancerul cutanat sunt astăzi cunoscuţi şi sunt aceiaşi pentru orice tip III de piele. Este vorba de un background genetic cu trei gene dominante consacrate, din care CDKN2A este cea mai cunoscută.
   – Există date privind prevalenţa melanomului în România?
   – Nu. Şi vă spun şi de ce: standardul de diagnostic este examenul histopatologic, iar acesta nu este unificat, nu există un registru naţional de cancer cutanat. Actualmente, încercăm să facem un registru naţional de psoriazis, tot prin firmele care produc medicamentele biologice.
   – Este specific, pentru pacienţii români, să ajungă la medic în stadii avansate?
   – Da. În Franţa, de pildă, există o discuţie dacă să introducă în registrul lor naţional de melanom aşa-numitul melanom intraepidermic şi melanomul in situ. La noi nu prea vezi decât melanoame invazive şi atunci lupta se dă pentru Breslow sub 1 mm, care înseamnă supravieţuire.
   – Intenţionaţi să organizaţi şi alte asemenea cursuri de dermatoscopie pe viitor?
   – Am organizat unul şi anul trecut, prin Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“. Voi încerca să organizez în continuare. Poate că nu voi reuşi chiar în fiecare an, dar măcar la doi ani, pentru că este foarte mult de muncă la organizarea unui astfel de program. Cred însă că e mult mai important ca fiecare să practice o medicină corectă, după standarde, decât să îţi pui problema dacă e greu sau uşor de organizat. Nu vom aştepta niciodată să primim programe gata făcute, trebuie să le construim.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.