Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Viața ca factor de risc

Viața Medicală
Dr. Vlad STROESCU joi, 28 aprilie 2016
     Doamna A. este mama a doi copii mici. Rațional vorbind, ar trebui să fie fericită. Are tot ceea ce și-a dorit: familie, un soț iubitor, un serviciu bun, unde e așteptată cu nerăbdare din concediul de îngrijire a celui de-al doilea băiat. Nu știe însă dacă e fericită, ci doar că e obosită cum n-a mai fost niciodată. Cu toate astea, nu doarme deloc. Toată ziua e vigilentă, clipă de clipă, pentru că nu are încotro, iar noaptea, deși gândurile îi devin incoerente de oboseală, tresare speriată de îndată ce ațipește. Treptat, epuizarea face loc deznădejdii și gândurile negre sunt cele care o aduc la psihiatru. Domnul A. o ajută cât poate un bărbat, dar toată lumea știe că bărbații nu știu și nici nu prea vor să știe cum e cu copiii mici. Domnul A. parcă a aterizat într-o lume stranie și ostilă, în care tot ceea ce însemna el însuși până atunci nu mai înseamnă nimic. E foarte dezorientat. Stă la serviciu până seara târziu: acolo măcar lucrurile sunt mai simple și e și scuza că cineva trebuie să muncească și să aducă bani serioși. Acasă, groaza fără nume revine, dar niște alcool în cantități nu prea mari, de vreo două ori cantitatea maximă stabilită de OMS, face lucrurile mult mai ușor de înghițit. Alcoolul e un bun prieten al părinților.
     Doamna B. e tot o mamă tânără, dar ea s-a întors mai repede la serviciu. E un serviciu care îi permite să pună chiar și un leu deoparte, așa că nu vrea să îl piardă, iar cei de acolo au strâmbat foarte tare din nas când au aflat că e însărcinată. Au fost de treabă, nu i-au reproșat direct, dar i-au recomandat călduros să revină cât mai iute. Oricum nu-i făcea nimeni targetul cât a lipsit. Spre deosebire de domnul B., ea nu ar vrea să stea la serviciu până la zece seara, dar targetul nu se face singur. Lucrează cu publicul, ceea ce e destul de solicitant, și clientului nu-i pasă că ăla mic a avut febră toată noaptea. E și normal, suntem profesioniști. Suntem oameni acasă la noi, nu la serviciu. S-ar descurca bine, dar, la un moment dat, au început să o supere palpitațiile și de câteva ori a chemat salvarea pentru că a simțit că se sufocă. E în curs de investigații extinse într-o clinică privată, dar analizele preliminare sunt toate normale și deja a primit o recomandare către psihiatrie. Nu e convinsă că ar avea nevoie de psihiatru. De fapt, gândul că totul ar putea fi „doar în mintea ei“ e liniștitor, dar nu credibil. Începe în schimb să suspecteze că o boală mai adâncă și mai rea o roade pe dinăuntru și că nici medicii nu au cum să îi dea de cap.
     Nu obișnuiesc să prezint cazuri, nici măcar cu schimbarea detaliilor care ar putea identifica pacientul. Acum însă nu am de ce să mă tem: cazuri precum cele de mai sus sunt foarte obișnuite. Nici nu m-am gândit la cineva anume când am scris vinietele, mai curând m-am gândit la niște populații. Aș putea să brodez la nesfârșit pe tema asta, dar nu ar fi prea interesant pentru cititor: nimic spectaculos sau exotic în tablourile clinice, particularitățile sunt cele ale vieții de zi cu zi.
     Factorii de risc sunt foarte prețioși în psihiatrie, specialitate în care partea de profilaxie este foarte slab dezvoltată. Ei însă mai îndeplinesc o nevoie socială: particularizează din start bolnavul psihic, îl depărtează de restul lumii încă dinainte să fi fost bolnav, legitimizează marginalizarea. Când privim factorii de risc pentru sănătatea psihică citați de literatură, ei par să fie de un bun-simț elementar: genetica, rețeaua de sprijin deficitară, șomajul, divorțul, psihotraumele majore, abuzul de substanțe. E mai greu de acceptat că înșiși factorii de protecție, semnele a ceea ce e considerat în mod tradițional o viață psihică sănătoasă – să reușești să ai o familie dacă ți-o dorești, faptul că ai un loc de muncă, un plan existențial – pot reprezenta în același timp factori de risc. Pare totuși o aserțiune de bun-simț că experiența umană nu este monolitică, unifațetată și că fiecare pas înainte în existența noastră comportă și riscuri.
     La începutul anului anunțam în „Viața medicală“ că experții în prevenție din SUA recomandă ca fiecare adult, cu sau fără semnale de alarmă (factori de risc), merită să treacă printr-un screening de depresie. Ceea ce e mai greu de acceptat pentru noi toți și pentru pacienții noștri este renunțarea la alteritate când vine vorba de suferința psihică. Tot în mod tradițional, boala psihică e mereu a altcuiva, iar dacă te îmbolnăvești psihic devii altcineva, te înstrăinezi de propria ta viață și de norma umană și socială. Dacă acest lucru este o prejudecată transparentă dar încă foarte puternică în marele public, noi, profesioniștii sanitari, suntem ținta unei capcane similare, fie ea și mai subtilă: cea a absenței factorilor de risc drept criteriu de excludere diagnostică. Există infarcte miocardice în afara factorilor de risc aparenți: uneori, un nefumător, altfel activ, relativ tânăr, cu parametri biologici normali, face infarct. Puteți alege orice altă boală obiectivabilă în loc de infarct. Acest lucru se întâmplă și în psihiatrie, care însă nu beneficiază de posibilitățile de obiectivare ale altor specialități. În schimb, „beneficiază“ de presiunea socială negativă, a separării dintre bine și rău, dintre anormal și normal, dintre centru și margine. E cealaltă față a stigmatului suferinței psihice, atunci când ceea ce considerăm în mod arbitrar normal e ținut la distanță de ajutorul posibil.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.