Listarea criteriilor pentru diagnosticul psihopatiei preluate de la Checkley (1941) se suprapune în mare parte peste unele ce aparţin tulburărilor de personalitate narcisistă, obsesivcompulsivă, schizotipală sau din spectrul borderline (histrionică, disforică, interpretativă etc). Termenul poate fi, într-adevăr, mai potrivit de utilizat în justiţie, dar şi aici există un pericol: fixitatea lui, sărăcia lui în conotaţii psihodinamice nu este favorabilă stabilirii discernământului parţial sau temporar pierdut. La o analiză atentă se observă că, lipsit de nuanţările psihodinamice, noţiunea – aşa cum rezultă şi din cazurile clinice prezentate de autori la începutul cărţii – reprezintă o umbrelă care acoperă mai multe întrepătrunderi ale deviaţiilor de personalitate. (...)

Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.