În ansamblul mecanismelor generale necesare menţinerii şi evoluţiei normale a organismului, regenerarea este o secvenţă a evenimentelor morfogenetice ce restaurează şi dezvoltă o structură şi o funcţionalitate normale după rănire. Capacitatea regenerativă variază cu specia şi gradul de evoluţie al acesteia, cu gravitatea degradării şi cu nivelul de specializare a ţesutului lezat, sub influenţa a numeroşi factori interni şi externi. (...)

   Sovata este un oraş din judeţul Mureş, situat pe cursul superior al râului Târnava Mică, la confluenţa cu râul Sovata. Staţiune cu sezon permanent, Sovata a fost menţionată pentru prima dată ca loc tămăduitor într-un document din 1597, dar abia în 1850 devine staţiune balneară. Este înconjurată de dealurile Cireşelu (912 m), Capela (720 m), Bechiş (1.079 m), Dealul Mic şi Muntele de Sare, fiind acoperită cu păduri de fagi, stejari, carpeni, ulmi, castani, brazi şi mesteceni. După recunoaşterea ca staţiune balneară, la Sovata au fost construite numeroase hoteluri şi alte facilităţi, modernizate în timp. (...)

   Continuu preocupaţi de performanţă, în beneficiul direct al pacienţilor, urologii români reuşesc să introducă în practica de zi cu zi tehnologii performante, care permit un diagnostic mai precoce al patologiei oncologice şi, implicit, tratamentul prompt şi în limite de siguranţă. Exemplar în acest sens este colectivul Clinicii de Urologie din Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan“ Bucureşti, condus de dl prof. dr. Petrişor Geavlete, care adaugă la seria de priorităţi naţionale din anii anteriori, diagnosticul cistoscopic utilizând lumina în bandă îngustă (narrow-band imaging – NBI). (...)

   Endometrioza este o afecţiune ginecologică frecventă la femeia la vârsta reproducerii, care se prezintă cu durere la nivelul pelvisului, dismenoree şi infertilitate. Este definită ca prezenţa ţesutului endometrial în afara uterului – tipic în pelvis, pe ovare şi peritoneul pelvin, dar poate să intereseze şi intestinul gros, ureterul sau vezica urinară.

  Endometrioza este o boală multifactorială. Etiologia şi fiziopatologia sunt încă neelucidate; patogenia este complexă. Factorii genetici şi imunologici joacă un rol-cheie în fiziopatologia bolii. S-a demonstrat că există o asociere între prezenţa endometriozei şi sistemul imun alterat, ceea ce sugerează că modificările în imunitatea mediată celular şi/sau umorală pot contribui la apariţia bolii. (...)

   Sunt numeroase cauzele de macrocitoză, dar o serie de investigaţii relativ simple pot orienta diagnosticul etiologic. Care sunt acestea, dar şi detalii asupra celor mai frecvente cauze specifice de macrocitoză, ne oferă dna dr. Camelia Cristina Diaconu, de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Ilfov, într-un articol sugestiv ilustrat cu preparate din colecţia dnei dr. Silvana Angelescu, de la Spitalul Colţea din Bucureşti. (...) Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

    Tehnică de laborator ce se bazează pe reacţia în lanţ a polimerazei, folosită, în acest caz, simultan pentru a amplifica şi a evalua cantitativ una sau mai multe molecule-ţintă de ADN, real time PCR poate completa foarte util metodele de diagnostic bacteriologic standard în tuberculoză, cu un rol important în detecţia şi confirmarea precoce a formelor paucibacilare. O demonstraţie în acest sens, prin prisma experienţei Spitalului Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş“, sub semnătura dnei dr. Maria Nica şi a dlui prof. dr. Emanoil Ceauşu. (...)

   Dermatita atopică este o dermatoză veziculoasă pruriginoasă care face parte din grupul eczemelor endogene (sindromul eczemă/dermatită atopică – SEDA). Pruritul este extrem şi persistent, fiind exacerbat de transpiraţie sau de îmbrăcămintea din lână.

   În majoritatea cazurilor, este indusă prin hipersensibilizare la alergenele alimentare (lapte de vacă, ou) sau inhalate şi este însoţită de teste cutanate pozitive la

    Cu toate că, din raţiuni ştiinţifice, dar şi medico-legale, atitudinea terapeutică este standardizată pentru diversele situaţii patologice, nu întotdeauna situaţia clinică este superpozabilă algoritmului terapeutic standardizat.

    Vascularizaţia urechii interne prezintă nu doar variaţii individuale, ci şi variaţii între urechea dreaptă şi urechea stângă, la acelaşi pacient. Se pare că urechea stângă este mai des afectată, indiferent de patologie, printr-o paucivascularitate filogenetică greu de explicat. Vascularizaţia cohleară este de tip special: aspect terminal fără anastomoze, foarte fragilă şi cu variaţii individuale (Mazzoni şi colab. – 1959). (...)

    În ultimii 20 ani au fost tot mai numeroase publicaţiile legate de consecinţele tulburărilor de somn la copii. Somnul este o necesitate fiziologică majoră, la fel de importantă precum respiraţia şi alimentaţia. Aproximativ 25% din copii prezintă de-a lungul copilăriei o tulburare de somn, de la dificultăţi de adormire şi treziri nocturne până la probleme mult mai serioase, precum apneea obstructivă în somn. Deşi multe din acestea sunt trecătoare şi autolimitate, percepţia că ei le „vor depăşi“ a fost infirmată de numeroase studii care au documentat atât recurenţa, cât şi peristenţa acestor problemelor de somn în copilărie. (...)

traumatizat „ecuatorul“ Eului prin atentat asupra pulsiunii de viaţă conţinută în funcţia de supravieţuire • atunci când agresiunea are loc asupra unei fiinţe-obiect semnificative şi este dilacerat ataşamentul, un alt conţinut arhaic al comportamentului, fiind afectată coeziunea Sinelui în componenţa obiectelor sale transferenţiale. (...)

   Pilula contraceptive orală, metodă comodă şi sigură de control al naşterilor, utilizează o combinaţie hormonală estro-progestativă care administrată oral, zilnic, inhibă fertilitatea feminină. A fost utilizată pentru prima dată în Statele Unite în 1960, devenind o metodă de contracepţie foarte uzuală. Gradul de utilizare a pilulelor contraceptive variază în funcţie de ţară, vârstă, educaţie, status marital; în timp ce un sfert din femeile din Marea Britanie, cu vârste între 16 şi 49 ani, folosesc pilula curent (combinată, exclusiv progesteronică sau minipilula), în Japonia, doar 1% din femei o utilizează. (...)

   Arsenalul chimioterapeutic şi antibiotic, imunizările active împotriva bolilor infecţioase prevenite prin vaccinare au indus în populaţie o falsă siguranţă, că bolile infecţioase şi transmisibile ar fi controlate. Deceniile recente au demonstrat greşeala acestei atitudini, exemple nenumărate (HIV/SIDA, malaria, tuberculoza, rezistenţa la agenţi cu acţiune antiinfecţioasă etc.) contribuind la recunoaşterea faptului că bolile infecţioase rămân principala cauză de morbiditate şi a doua cauză de deces, în lume. (...)

   Sindromul antifosfolipidic este un sindrom clinic şi biologic destul de puţin cunoscut şi din aceste motive subdiagnosticat de cele cele mai multe ori de medicul practician. Pe plan internaţional s-au depus eforturi pentru a îmbunătăţi diagnosticul şi tratamentul, deşi rămân o serie de probleme nerezolvate, pe de o parte, ca urmare a lipsei unor studii epidemiologice prospective, iar pe de altă parte, ca urmare a lipsei standardizării testelor de diagnostic. (...)

   Medicii tineri vor fi premiaţi pentru rezultatele deosebite din perioada 2009–2010 în cadrul „Galei Tinerilor Medici“, eveniment care va avea loc la 10 noiembrie 2010, la Teatrul Nottara şi care este organizat în premieră de PaginaMedicala.ro. Categoriile premiilor vor fi orientate către patru direcţii de performanţă în medicină: cercetare, asistenţă medicală, implicare socială şi educaţie medicală. Vârsta maximă a medicilor premiaţi va fi 40 de ani. În cadrul Galei vor fi acordate şi premii speciale medicilor devotaţi profesiei, care s-au remarcat prin iniţiative deosebite în Medicină, de-a lungul anilor. (...)

    Endocardita infecţioasă este o afecţiune ameninţătoare de viaţă asociată cu prognostic nefavorabil şi cu o rată mare de mortalitate, în pofida progreselor semnificative în stabilirea diagnosticului şi metodelor de abordare terapeutică. Trebuie subliniată, în acest context, importanţa ecografiei cardiace în diagnosticul precoce al acestei redutabile patologii, în diagnosticul complicaţiilor şi în ghidarea atitudinii terapeutice. (...)

   

   Virusul West Nile (WNV) face parte din categoria arbovirusurilor (arthropod-borne: cu transmitere prin intermediul artropodelor), alături de alte aproximativ 500 de virusuri, clasificate în familii (flaviviridae – din care face parte şi WNV–, togaviridae, bunyaviridae, reoviridae, rhabdoviridae).

   WNV este răspândit în zonele calde şi temperate, aria de distribuţie geografică fiind în concordanţă cu aria de răspândire a vectorului (ţânţarul). Virusul a fost izolat pentru prima dată în vestul Ugandei, în 1937, de la o pacientă febrilă. cn anii următori, au fost depistate cazuri sporadice şi, ulterior, focare epidemice de febră asociată cu rash şi artralgii, în Orientul Mijlociu şi Africa. (...)