În urma pachetului de măsuri avansate antifumat din 2004 (centrat pe
interzicerea totală a fumatului în spaţiile publice închise), Irlanda a
înregistrat progrese semnificative în controlul tutunului: în zece ani,
prevalenţa fumatului la persoane cu vârsta peste 15 ani a scăzut cu 26%, de la
29,35% în 2004 la 21,7% în 2013.
Actualmente, cadrul normativ antifumat se bucură de un sprijin public de
93% (incluzând 80% din fumători) şi de o rată de conformare de 97%; în plus,
40% din salariaţii puburilor şi restaurantelor au raportat indicatori de sănătate
amelioraţi. Se estimează că aproximativ 3.726 de decese asociate fumatului au
fost evitate, mai degrabă pe seama restrângerii fumatului pasiv decât datorită
scăderii prevalenţei fumatului, consideră experţii.
În ultima decadă, România a urmat cu o anumită întârziere linia irlandeză,
în cadrul politicilor UE şi al reglementărilor FCTC. Descreşterea prevalenţei
fumatului în ţara noastră este similară cu cea înregistrată de Irlanda, anume
de 24% între 2003 şi 2011, de la 35,1% la 26,7%, efect pe care îl atribuim mai
degrabă măsurilor complementare de supraaccizare a tutunului decât conformării
cu legislaţia antifumat. În acest ultim domeniu, mai sunt multe de făcut; creşterea
respectului pentru lege şi justiţie, eradicarea corupţiei, reprimarea
braconajului cu ţigarete, în general, salubrizarea climatului politic şi social
pot spori impactul cadrului legislativ românesc antifumat.
La puţin timp
după semnarea în septembrie 2003 a Convenţiei-cadru pentru controlul tutunului
(FCTC), ratificată în noiembrie 2005, Irlanda a introdus, prin hotărâre de
guvern, la 29 martie 2004, cadrul euro-normativ cel mai sever împotriva
fumatului, conţinând în esenţă interzicerea totală
a fumatului la locul de muncă (închis sau deschis, fără spaţii pentru fumat),
în spaţiile publice închise, în spaţiile de divertisment închise (restaurante,
puburi şi altele asemenea), în instituţiile de învăţământ de orice nivel, în
instituţiile de sănătate, în transportul public, inclusiv refugiile de aşteptare
(staţii), pe o rază de trei metri în faţa intrărilor în cele de mai sus, pe
stadioane (dacă proprietarii decid astfel; Croke Park din Dublin a fost primul
exemplu). Amenda aplicată patronilor era de trei mii de euro pentru fiecare
persoană găsită fumând la muncă. Toate instituţiile, întreprinderile şi
localurile au fost obligate să afişeze interdicţia-standard însoţită de
telefonul persoanei de contact pentru reclamaţii (la fel ca în privinţa vânzării
tutunului către persoane cu vârsta sub 18 ani).
În 2008,
deputata irlandeză Avril Doyle a propus Parlamentului European obiectivul
interzicerii complete a ţigaretelor şi trabucurilor în întreaga UE până în
2025. În iulie 2009, Irlanda a interzis ultimele resturi de reclame pro-tabac
(vizibile la noi şi astăzi la casieriile din supermarket). În 2013, s-au
generalizat avertismentele de sănătate pe pachetele de ţigarete. La 26
februarie 2015, Irlanda a votat legea care face obligatorie ambalarea
standardizată (incluzând avertismente şi imagini) a produselor din tutun, cu
excluderea logourilor de brand; aceasta va intra în vigoare în mai 2017.
Măsurile,
considerate revoluţionare chiar în cadrul politicilor europene severe
antitutun, au stârnit un anumit scepticism: fuga înainte a irlandezilor a fost
privită de mulţi ca o bravadă legată de asumarea preşedinţiei Consiliului
Uniunii Europene la 1 ianuarie 2004, bazată pe relativa proeminenţă a Irlandei
în cadrul UE.
Într-adevăr,
Irlanda, o ţară cu puţin peste patru milioane de locuitori în 2004, intrată în
CEE (Comunitatea Economică Europeană, precursoarea UE) în 1973, se plasa pe
locul 2 (din 15) în privinţa PIB/locuitor (circa 38.000 de dolari), ocupa locul
al patrulea în clasamentul mondial al dezvoltării umane (HDI) şi se bucura de o
speranţă de viaţă la naştere (LEB) de 77,9 ani. Pentru comparaţie, în 2004,
România înregistra un PIB/locuitor de 8.480 de dolari, locul 60 în ierarhia HDI
şi LEB de 71,5 ani.
În termenii sănătăţii,
Irlanda era de asemenea bine plasată în 2004, cu o mortalitate prin boli
netransmisibile (BNT) de 1.150 la 100.000 de locuitori (pcm), din care tutunul
era responsabil de 22%, mortalitate prin boli cardiovasculare (BCV) peste 30 de
ani de 506 pcm, din care 17% cauzată de tutun, iar mortalitatea prin cancere de
trahee, bronhii, plămâni (tbp) era de 76 pcm, din care 87% cauzată de tutun.
În acelaşi timp,
mediile statistice pentru regiunea europeană OMS erau în 2004: BNT 1.527 pcm
(18% de la tutun), BCV 904 pcm (15% de la tutun), cancere tbp 71 pcm (84,5% de
la tutun). Spre celălalt capăt, statisticile pentru România erau în 2004: BNT
1.774 pcm (16% de la tutun), BCV 1.213 pcm (13% de la tutun) şi cancere tbp 66
pcm (85% de la tutun). Notaţi că ratele de mai sus nu sunt standardizate, iar
comparaţiile pot fi doar orientative.
Asemenea
„trezirii“ finlandeze, care a atras scăderea până în 2007 cu circa 80% a
mortalităţii record prin BCV înregistrate în 1972 în Karelia de Nord, graţie
prevenţiei de tip populaţional CINDI (Countrywide Integrated Noncommunicable
Disease Intervention, la care România este parte din 1999), iniţiativa irlandeză
a lansat un pariu şi o lecţie pentru Europa, vizând conspiraţia transnaţionalelor
tutunului şi a lanţului conex de complicităţi şi corupţie împotriva sănătăţii
publice.
În rândul
publicului larg, iniţiativa guvernului irlandez a stârnit, de asemenea,
scepticism: stilul de viaţă romantic al irlandezilor (cu care împărtăşim
anumite similitudini) ţine în mod tradiţional la loc de cinste tutunul şi berea
neagră.
Cu privire la
preliminariile extraeuropene ale demersului irlandez, Singapore introducea încă
din anii ’70 ai secolului trecut restrângerea fumatului în spaţiile publice
închise şi eliminarea reclamelor la tutun, iar în 1986 guvernul lansase
programul naţional „Către o naţiune de nefumători“. În SUA, fumatul în spaţiile
publice închise a fost eliminat cu stricteţe în California, începând din 1998, şi
în New York (din 2003). New South Wales (Australia) procedase la fel în 2000.
În sfârşit, în 2001, Israelul devenea una dintre primele naţiuni ce a eliminat
fumatul din spaţiile publice închise, dar legea a fost slab aplicată.
Un an mai
târziu
Deja după un an,
în ciuda scepticilor, s-a constatat că măsurile au reprezentat un succes: vânzările
de ţigarete au scăzut cu mai mult de 60% în puburi, iar cea mai vândută marcă
de tutun (Gallaher) a înregistrat o scădere a vânzărilor cu 7,5%.
Fostul
prim-ministru irlandez Bertie Ahern a anunţat, la începutul lui martie 2005, că
peste şapte mii de irlandezi renunţaseră la fumat în ultimele douăsprezece
luni. Ministerul irlandez al sănătăţii a arătat că 82% din fumători erau în
favoarea pachetului de măsuri pentru care militaseră de mulţi ani ONG-urile
antifumat, precum Action on Smoking & Health (ASH).
Pe plan internaţional,
încă de la 3 decembrie 2003, Noua Zeelandă adoptase legea Smokefree Environments Amendment Bill, intrată însă în vigoare la
nouă luni după Irlanda. Noua Zeelandă a fost a doua naţiune care impunea
interdicţia totală a fumatului în spaţiile publice. În ianuarie 2005, Italia a
introdus interdicţii similare, în timp ce Suedia şi Scoţia au declarat intenţii
asemănătoare.
După doi ani
În 2006, OTC (Office for Tobacco Control) raporta scăderea prevalenţei
fumatului în Irlanda de la 25,5% în martie 2004 la 24% în iunie 2006. Un studiu
publicat în noiembrie 2005 indica un declin al fumatului pasiv şi al
simptomelor respiratorii la personalul nefumător din baruri.
Deşi patronii din industria divertismentului fuseseră rezervaţi, s-a văzut
că temerile privind scăderea vânzărilor nu au fost întemeiate. Un studiu OTC care
a inclus 38 de localuri din capitala Dublin, publicat în Irish Journal of Medical Science în iulie 2006, a documentat creşterea
frecventării localurilor cu 11%; desigur, studiile sponsorizate de industria
tutunului spuneau altceva. Totuşi, pentru puburi, lucrurile au continuat să
meargă la fel de bine (sau de rău) ca înainte de restrângerea fumatului. Un caz
tipic: la Mulligan’s Pub, în centrul Dublinului, numărul de clienţi a scăzut în
primele trei luni după impunerea restricţiilor, dar a revenit la nivelul
anterior curând după aceea. În ce priveşte personalul angajat, toţi şi-au
exprimat satisfacţia pentru locuri de muncă mai sănătoase. Mulligan’s este unul
dintre numeroasele puburi care, dorind să-şi păstreze clienţii fumători, s-au
extins către terase în aer liber, înregistrând în acelaşi timp creşterea
clientelei de familii cu copii.
Bilanţul după un deceniu
În zece ani, prevalenţa fumatului la vârste peste 15 ani a scăzut cu
26%, de la 29,35% în 2004, la 21,7% în 2013 (fig.
1). În fig. 2 este prezentată
comparativ dinamica fumatului în România.
O anchetă întinsă pe o perioadă de 12 luni înainte de decembrie 2013 a
indicat prevalenţele de 20,2% la femei şi 22,9% la bărbaţi, cu proporţia cea
mai mare de fumători irlandezi (30,7%) în cohorta 18–24 de ani.
Actualmente, cadrul normativ antifumat din Irlanda se bucură de un
sprijin public de 93% (incluzând 80% din fumători) şi de o rată de conformare
de 97%; în plus, 40% din salariaţii puburilor şi restaurantelor au raportat
indicatori de sănătate amelioraţi.
În termeni de sănătate, se estimează că aproximativ 3.726 de decese
asociate fumatului au fost evitate, mai degrabă pe seama scăderii fumatului
pasiv decât datorită scăderii prevalenţei fumatului, după cum consideră experţii,
dând dreptate notei de fundamentare a pachetului normativ din 2004.
Principalele beneficii sunt considerate următoarele reduceri de
mortalitate: 26% prin boli cardiovasculare (in
toto); 32% prin infarct; 38% prin boli pulmonare obstructive cronice.
S-a remarcat că restrângerea fumatului în 2004 a fost imediat însoţită
de reducerea mortalităţilor premature prin BCV şi boli respiratorii, atribuită
în principal scăderii fumatului pasiv. S-a reiterat riscul de cancer asociat
fumatului pasiv şi s-a subliniat sensibilitatea sporită a copiilor obligaţi să
suporte fumatul adulţilor. Fumul poate rămâne în aer timp de două ore şi jumătate,
chiar cu fereastra deschisă.
Nu trebuie uitat că măsurile antifumat au fost complementate în Irlanda
cu majorarea accizelor pe tutun, care au dus la creşterea preţurilor ţigaretelor
cu ceva mai mult de 10% în fiecare din anii 2000, 2003 şi 2007.
Situaţia din România
În paralel cu experienţa irlandeză (2004–2014), România, semnatară a
Convenţiei-cadru pentru controlul tutunului din iunie 2004 (ratificată în
decembrie 2005), a înregistrat următoarea foaie de parcurs în privinţa legislaţiei
antifumat.
Fumatul este interzis (urmând punctajul irlandez de mai sus):
– La locurile de muncă închise, exceptând spaţiile destinate exclusiv
fumatului, special izolate şi ventilate, care să nu servească pentru tranzit
sau acces; temei legal – Legea nr. 349/2002, cu completările, modificările şi
actualizările ulterioare;
– În spaţiile publice închise, exceptând spaţii special amenajate, izolate
şi ventilate, care să nu fie perimetre de tranzit sau de acces; total interzis
în spaţiile publice închise al căror proprietar, manager sau conducător al
instituţiei stabileşte astfel; temei legal – OG nr. 5 din 30 ianuarie 2008
privind modificarea şi completarea Legii nr. 349/2002; total interzis în spaţiile
publice închise aferente unor localităţi, conform unor reglementări locale (de
exemplu, Hotărârea Consiliului local Cluj-Napoca din ianuarie 2013);
– În spaţiile de
divertisment închise (restaurante, puburi şi altele asemenea) cu acces sub 18
ani, în funcţie de suprafaţă – sub 100 m2 patronii pot opta între
fumat şi non-fumat; peste 100 m2, sunt obligaţi să amenajeze spaţii
speciale non-fumat izolate şi ventilate, pe minimum 50% din suprafaţă; temei
legal – OG nr. 5 din 30 ianuarie 2008;
– În instituţiile
de învăţământ preuniversitar – total, conform regulamentelor de ordine
interioară (ROI) ale cvasitotalităţii şcolilor; temei legal – OG nr. 5 din 30
ianuarie 2008;
– În instituţiile
de învăţământ universitar – non-fumat în sălile de curs/lucrări/ laboratoare
considerate locuri de muncă/spaţii publice; fumatul este permis la intrări, în
spaţii deschise (reglementări locale); fumatul este total interzis în unele
universităţi (temei legal – ROI pe baza OG nr. 5 din 30 ianuarie 2008);
comercializarea produselor din tutun este interzisă pe o rază de 50 m pe drumul
public în apropierea spitalelor şi şcolilor, exceptând universităţile (temei
legal – OG nr. 5 din 30 ianuarie 2008);
– În instituţiile
sanitare – fumatul este total interzis; temei legal – OG nr. 13/2003 privind
modificarea şi completarea Legii nr. 349/2002;
– În transportul
public, fumatul este total interzis în autobuze, avioane sau trenuri, exceptând
vagoanele speciale pentru fumători; aeroporturile sunt tratate ca spaţii
publice închise cu fumat permis în locuri special amenajate sau zone
decopertate lângă intrări; temei legal – reglementări sectoriale (ministere)
sau ROI (pe baza OG nr. 5/2008);
– Pe stadioanele
noi (compatibile exigenţelor UEFA, de exemplu Arena naţională din Bucureşti),
fumatul este permis numai în spaţii semideschise special desemnate
(reglementare sectorială). Efectele în ceea
ce priveşte prevalenţa fumatului au fost următoarele: scădere de la 35,1% (46,4%
din bărbaţi, 24,1% din femei) în 2003, la 31,3% în 2004 (reflectând probabil
impactul Legii nr. 349/2002), apoi la 30,0% (33,0% din bărbaţi, 27,1% din
femei) în 2007 şi, în sfârşit, la 26,7% (37,4% din bărbaţi, 16,7% din femei) în
2011. Pe scurt, o scădere de 24% între 2003 şi 2011 (fig. 2), an în care cohorta cu cei mai mulţi fumători era 25–44 de
ani, iar un sfert din decesele provocate de fumat aveau loc înaintea vârstei de
35 de ani. Menţionăm că toate prevalenţele (din România, respectiv din Irlanda)
sunt nestandardizate, deci comparaţiile sunt doar orientative.
În privinţa
efectelor dinamicii fumatului asupra evoluţiei indicatorilor de sănătate în
România în perioada 2004–2013, nu există deocamdată o analiză statistică cu
defalcarea efectelor fumatului similară cu aceea din 2004. Se poate specula
rezonabil că procentajele de mortalitate atribuite fumatului s-au diminuat, pe
fondul unei ameliorări lente a tabloului epidemiologic general.
Comparaţie
între Irlanda şi România la 31 decembrie 2012
Raportul
din 2013 privind tutunul, realizat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, permite
comparaţii instructive între România şi Irlanda la 31 decembrie 2012.
În privinţa
mediilor libere de tutun, Irlanda bifează „fără tutun“ la toate capitolele: sănătate,
învăţământ preuniversitar şi universitar, instituţii publice, birouri închise,
restaurante, baruri şi asimilate, transport public, în timp ce România numai la
sănătate (din lista de mai sus); trebuie însă notat că raportul OMS
dezavantajează ţara noastră, care a interzis totuşi fumatul în transportul
public şi protejează nefumătorii în restaurantele cu suprafaţă mai mare de 100
m2 (sunt obligatorii spaţiile pentru nefumători); de asemenea, în
toate instituţiile publice şi în multe instituţii private din ţara noastră
fumatul este interzis în spaţiile închise cu excepţia camerelor de fumat.
Legea irlandeză
amendează sever instituţiile/firmele în care salariaţii încalcă interdicţiile
antifumat; în România controlul este slab, iar amenzile „portabile“.
Deosebirea majoră dintre România şi Irlanda
se referă la aplicarea legii. Am arătat mai sus că rata de conformare a
mediului sociocultural irlandez la interdicţiile legate de fumat era de circa
97% (corespunzând unui scor de 10/10 în termenii raportului OMS), în timp ce în
România conformarea la măsurile antifumat era evaluată la 7/10, echivalentă
unei rate de 70%. În acelaşi sens, conformarea la interdicţiile privind
reclama/promovarea/sponsorizarea pro-tutun (r/p/s) indirectă (deghizată) era
apreciată la 7/10 (conformarea la interdicţiile r/p/s directe era 10/10 în
România la 31 decembrie 2012); amintim că analiza MPOWER 2009 menţiona pentru
România o complianţă la interdicţiile directe r/p/s de 9/10, dar la cele
indirecte de numai 6/10.
În sfârşit, deşi
taxarea fumatului pe marca cea mai populară de ţigarete era asemănătoare între
Irlanda (79%) şi România (73,2%), conform estimărilor OMS din 2012, costurile
celor mai ieftine pachete de ţigarete erau net diferite, de la 7,75 euro în
Irlanda la 2,15 euro (9,5 lei) în România; multiplicatorul de circa 3,7
reflecta doar parţial raportul dintre PIB-ul/locuitor al celor două ţări (circa
3,3 în 2012).
Aplicarea legii în
România
Se poate observa
că, vrând-nevrând şi împotriva rezistenţei înverşunate a industriei tutunului,
România a înregistrat progrese în reglementările antitabac, sub presiunea
alinierii la politicile specifice UE înainte şi după aderare. Reducerea
fumatului (una importantă, ţinând seama de studiile publicate de alte ţări)
este cel puţin în parte la originea evoluţiilor relativ pozitive ale unor
indicatori de sănătate în anii recenţi.
Cadrul
legislativ actual în România este în general similar cu cel irlandez, deşi
opoziţia feroce a producătorilor de ţigarete a deplasat multe interdicţii
totale de la nivelul statal la cel sectorial sau local, mai puţin vizibile şi
mai greu controlabile. Problema noastră rămâne conformarea socială (complianţa)
la legea centrală sau reglementarea locală, pentru care mediul sociocultural
românesc încă reprezintă un factor de descurajare.
Presa relatează
astfel fumatul nereprimat pe culoarele Parlamentului României; se explică
astfel de ce o lege antifumat avansată, ca în Irlanda, deşi aprobată de Senatul
României în iunie 2011, zace şi astăzi în sertarele Camerei Deputaţilor (cameră
decizională), deoarece – chipurile – directiva respectivă, scadentă la 30
noiembrie 2012, avea numai caracter de recomandare.
În aceste condiţii,
faptul că 17.747 de controale pentru verificarea respectării interzicerii fumatului
în spaţiile publice din Bucureşti s-au soldat cu amenzi totalizând numai 79.000
de lei, însemnând un maximum de 79 de amenzi aplicate (amenda minimă este de
1.000 de lei), spune câte ceva în sensul percepţiei publice a respectării
legii, despre neputinţa controalelor faţă de eficienţa corupţiei.
Concluzii
Irlanda a
înregistrat progrese semnificative în controlul tutunului, în virtutea
pachetului de măsuri antifumat avansate din 2004, oferind Europei şi lumii un
proiect-pilot ce a demonstrat eficienţa pentru sănătate a restrângerii
fumatului pasiv şi activ.
În perioada
2004–2014, România a urmat cu o anumită întârziere linia irlandeză, în cadrul
normelor specifice UE şi celor ale FCTC. Descreşterea prevalenţei fumatului în ţara
noastră în intervalul respectiv este similară cu cea înregistrată de Irlanda,
efect pe care îl atribuim mai degrabă măsurilor complementare de supraaccizare
a tutunului decât conformării cu legislaţia antitutun. În acest ultim domeniu,
mai sunt multe de făcut; creşterea respectului pentru lege şi justiţie,
eradicarea corupţiei, reprimarea braconajului cu ţigarete, în general
salubrizarea climatului politic şi social pot mări impactul cadrului legislativ
românesc antitutun.
Promotorii sănătăţii
trebuie să pună actualmente accentul pe respectul legii şi sporirea
responsabilizării publice în domeniul antitabagic, incluzând politicienii şi
profesioniştii din domeniul sănătăţii, mai degrabă decât pe lămurirea populaţiei
privind dezastrele tutunului – demersul convenţional, care pare să-şi fi
epuizat potenţialul.
