Academicianul Laurențiu M. Popescu a încetat din viață la 3
august 2015, la București. Laurențiu Mircea Popescu a condus echipa de
cercetători de la Institutul „Victor Babeș“ care a comunicat descoperirea unor
noi celule interstițiale – denumite inițial „celule Popescu“, ulterior telocite
– în anul 2005.
Părintele telocitelor s-a născut la 15 aprilie 1944, la
Câmpulung, și a absolvit Facultatea de Medicină din București ca șef de
promoție, în 1967. A obținut doctoratul în științe medicale în 1971, continuând
apoi studiile postuniversitare la Universitatea din Leiden (1977) și la
Bethesda, Maryland (1981). L. M. Popescu a fost profesor de medicină celulară
și moleculară la Catedra de biologie celulară și histologie a UMF „Carol
Davila“ București (din 1991) și rector al universității în perioada 1992–2004.
Din 1993 a condus neîntrerupt Institutul Național de Patologie „Victor Babeș“
București.
A fost membru al Academiei Române din 1995, titularizat în 2001.
În perioada 2003–2014, a fost președintele secției de științe medicale a
Academiei Române. A fost președintele Academiei de Științe Medicale în perioada
2006–2011. A obținut titluri onorifice de la zece universități din Italia,
Ungaria, China și România. A primit numeroase distincții, printre care medalia
de aur – Universitatea „René Descartes“ Paris (1998), medalia de merit a
International Society for Heart Research (2001), medalia de aur a Academiei
Internaționale „Albert Schweitzer“ (2002), medalia de aur a International
Academy of Cardiovascular Sciences (2012).
Laurențiu M. Popescu a înființat (1997) și condus Journal of
Cellular and Molecular Medicine, revista științifică din România cu cel mai
mare factor de impact (5,9 în 2009), preluată ulterior de Wiley, sub
aceeași conducere editorială.
Activitatea de cercetare desfășurată și coordonată de Laurențiu
Mircea Popescu a avut rezultate recunoscute pe plan național și internațional.
Astfel, folosind metode citochimice, ultrastructurale și de microanaliză cu
raze X, a demonstrat în premieră mondială rolul fundamental al reticulului
sarcoplasmic în reglarea dependentă de calciu a contracției musculaturii
netede. Contribuțiile sale au vizat și contracția mușchiului cardiac și
mecanismele de apărare imună. Investigațiile histologice asupra leziunilor
miocardice din ischemia cardiacă l-au condus la indicarea deschizătorilor de
canale de potasiu ca o posibilă profilaxie a leziunilor produse de
ischemia/reperfuzia miocardică. În ultimul deceniu de viață, cercetările s-au
concentrat asupra descrierii structurii și localizării telocitelor, cu
colaborări internaționale în Italia, Germania și China, pentru identificarea
funcțiilor acestor celule.
|
Redacția săptămânalului „Viața medicală“ a aflat cu regret de trecerea la
cele veșnice a acad. Laurențiu M. Popescu, personalitate de frunte a
medicinii românești. Cercetările pe care le-a desfășurat și condus de-a lungul
prodigioasei sale cariere științifice se înscriu la loc de cinste în istoria
medicinii românești și constituie un model pentru tinerii medici români
interesați de cercetarea științifică.
Colaborarea dintre acad. Laurențiu M. Popescu și săptămânalul nostru s-a
materializat nu doar prin coordonarea științifică a rubricii „In vitro“, ci și
printr-o serie de interviuri și articole realizate în exclusivitate pentru
cititorii noștri, cu domnia sa și cu invitați de prestigiu de peste hotare. În
2011, săptămânalul nostru i-a decernat Premiul de excelență și Trofeul de
cristal, în cadrul Galei „Viața medicală“. Prin pierderea suferită, comunitatea academică medicală este mai săracă.
Contribuțiile sale științifice vor rămâne însă înscrise în istorie și pentru
acestea îi vom păstra o vie amintire. Transmitem condoleanțe familiei. |
