• E greu de înţeles de ce, la un an de la revoluţia ucraineană, în estul
vecinului nostru de la nord continuă să moară oameni. Rusia lui Vladimir Putin
trimite soldaţi în regiunea Donbasului în „călătorii de afaceri“ (conform
declaraţiilor militarilor ruşi). Ucraina îşi apără regiunea minieră cu
batalioane în care sunt amestecaţi soldaţi profesionişti, voluntari patrioţi şi
naţionalişti radicali. Prinsă la mijloc este populaţia din regiune deasupra
căreia zboară, la propriu, armele ucigaşe ale unor războinici demenţi,
manipulaţi de egoul şi interesul fostului ofiţer KGB, ajuns preşedinte al Rusiei.
Ce legătură au
toate acestea cu medicina? La începutul săptămânii, un tir rătăcit, venit se
pare dinspre poziţiile ucrainene, a lovit un spital din centrul oraşului
Donetsk. Au fost răniţi şase oameni: un medic şi cinci pacienţi. Datele trebuie
privite cu rezervă deoarece au fost raportate de separatiştii pro-Putin din
Donetsk, dar jurnaliştii aflaţi la faţa locului au confirmat că un spital a
fost lovit de rachete. Iar Donetskul este mai aproape de Bucureşti decât
Parisul.
În acelaşi timp,
Organizaţia mondială a sănătăţii a anunţat că este urgent nevoie de 23 de
milioane de dolari pentru a oferi acces la servicii medicale celor peste 5
milioane de locuitori ai zonelor afectate de războiul separatist din estul
Ucrainei. Nu e o sumă mare, probabil mult mai puţin decât bugetul anual al
administraţiei preşedintelui Rusiei.
• Când un Sir vorbeşte, englezii se opresc. Când acel Sir mai este şi
directorul medical al sistemului lor de sănătate (NHS), englezii şi ascultă.
Sir Bruce Keogh a avertizat, într-un interviu din cotidianul „The Guardian“, că
„dacă NHS continuă să funcţioneze aşa cum o face acum, va fi o luptă grea să
rezistăm pentru că modelul serviciilor de sănătate pe care îl practicăm în
prezent nu este potrivit viitorului“. Sir Keogh se referă la creşterea
progresivă a nevoii de servicii medicale din cauza îmbătrânirii populaţiei.
Sistemul britanic de asigurări de sănătate este organizat pe principii oarecum
similare celui românesc: practic toată lumea este asigurată, dar nu se plăteşte
o contribuţie separată pentru asigurările de sănătate, ci banii pentru sistemul
medical se alocă dintr-un coş comun alimentat de o taxă unică.
Deşi
autorităţile de la Londra au anunţat că, începând din 2016, fondurile pentru
sănătate vor fi suplimentate cu două miliarde de lire sterline, Sir Keogh
constată că NHS „trece printr-o perioadă dificilă, cu presiuni fără precedent“.
Prin urmare, la scurt timp după un alt val de reformă, NHS-ul va trece printr-o
transformare completă pentru a putea rămâne sustenabil. Există deja o strategie
pentru următorii cinci ani al cărei element central este întărirea segmentului
ambulatoriu. Specialiştilor din spitale li se va cere să-şi viziteze pacienţii în
clinicile medicilor de familie, acolo unde mulţi dintre aceştia vor furniza şi
servicii paraclinice şi alte tratamente.
În prezent,
departamentele de urgenţă ale spitalelor din Anglia sunt mult prea aglomerate,
timpii de aşteptare fiind cei mai mari înregistraţi vreodată în ultimul
deceniu. Din cauza aglomeraţiei, trei din cele zece servicii de ambulanţă din
Anglia au fost nevoite să declare alertă critică în această iarnă. NHS are
probleme şi cu lipsa de asistente medicale şi cu spitalele de psihiatrie,
insuficiente şi ele. În ciuda tuturor dificultăţilor, Sir Keogh este încrezător
în viitorul sistemului. Aceasta este de altfel singurul defect al oricărui Sir
născut vreodată: optimismul.
• Noul medicament pentru hepatita C produs de Abbvie, recent aprobat,
concurează direct cu cel dezvoltat de Gilead. Concurenţa este acerbă şi
influenţează chiar pieţele bursiere, acţiunile Gilead pierzând puncte preţioase
după ce unul dintre cele mai mari lanţuri farmaceutice din Statele Unite a
renunţat la produsul Gilead în favoarea celui Abbvie, din considerente de preţ.
Un alt mare lanţ american de farmacii, CVS Health, a anunţat că va continua să
favorizeze medicamentul Gilead, în timp ce Prime Therapeutics, cu 25 de
milioane de clienţi, va acoperi ambele medicamente. Aceste reacţii influenţează
şi deciziile asiguratorilor americani, dar situaţia nu este încă decisă aici.
Concurenţa e benefică pentru bugetele de sănătate, deoarece ambii producători
implicaţi au redus substanţial preţurile pentru ambele medicamente.
• Rob Marsh este medic de familie într-un mic orăşel din estul Statelor
Unite. Doctorul Marsh, ca şi alţi colegi care lucrează în zona rurală, are
probleme în a-şi menţine profitabilă clinica. Numărul medicilor de familie cu
practică independentă a scăzut în SUA de la 60% în 2000 la 17% astăzi. Scăderea
vine din politica agresivă a marilor spitale, de achiziţionare a clinicilor
medicilor independenţi.
Ca să reziste,
Rob Marsh a luat măsuri serioase: a cumpărat un camion, unul dintre acele
măreţe camioane americane care stăpânesc autostrăzile cu câte 10 benzi, pe care
l-a transformat într-o clinică mobilă. Cu el face vizite la domiciliu sau îşi
verifică pacienţii internaţi în spitalele din regiune. Mai mult, a reuşit să-şi
crească clientela ocupându-se de o categorie populaţională neglijată medical,
cea a camionagiilor care petrec zile în şir pe drum şi nu au timp acasă să
meargă la un medic de familie. E vorba de peste 20.000 de şoferi anual, foarte încântaţi
de serviciile oferite de dr. Marsh, care a şi fost numit „doctorul de ţară al
anului 2014“ de o organizaţie profesională. Rob Marsh e un dur: fost medic în
forţele speciale americane, fiind decorat pentru participarea activă în
conflictul din Somalia. Dar cel mai prestigios cotidian american, „The
Washington Post“, nu a publicat un articol despre faptele de pe front ale lui
Rob Marsh, ci despre practica sa ca medic de ţară.
