Repararea valvei tricuspide în cadrul intervenţiei chirurgicale pentru valva mitrală scade progresia regurgitării tricuspidiene, în cazurile cu regurgitare cel mult moderată, însă cu nevoia de implantare mai frecventă a stimulatorului cardiac.
Valvulopatiile cordului drept, în special cele ale valvei tricuspide, însoţesc frecvent valvulopatiile cordului stâng, care în aceste cazuri sunt mai severe, sunt responsabile de manifestările clinice și, în plus, dictează managementul terapeutic. Insuficienţa sau regurgitarea tricuspidiană apare cel mai frecvent consecutiv valvulopatiilor cordului stâng. Tratamentul chirurgical și farmacologic al bolii valvulare stângi este urmat de reducerea progresivă a gradului de regurgitare tricuspidiană, cu remodelare inversă favorabilă a ventriculului drept (VD) și cu scăderea presiunii în arterele pulmonare. Momentul operator optim este încă un subiect controversat, însă scopul principal este de a interveni înainte de deteriorarea ireversibilă a VD.
Potrivit recomandărilor actuale, tratamentul chirurgical este indicat, în general, atunci când sunt îndeplinite criterii ecocardiografice de severitate. Aceste recomandări se bazează însă pe date observaţionale din studii efectuate în centre chirurgicale. Un studiu recent publicat și-a propus să evalueze beneficiile și riscurile asociate unei intervenţii chirurgicale la nivelul valvei tricuspide în timpul corecţiei bolii valvulare stângi, atunci când regurgitarea tricuspidiană este cel mult moderată și cu inel tricuspidian dilatat.
Potrivit rezultatelor obţinute, intervenţia chirurgicală simultană la nivelul valvei mitrale și tricuspide, în cazul pacienţilor cu regurgitare tricuspidiană cel mult moderată, a fost asociată la doi ani cu o incidenţă semnificativ mai mică a unui punct final compozit format din reintervenţie pentru insuficienţă tricuspidiană, progresia insuficienţei tricuspidiene sau deces, comparativ cu pacienţii care au fost supuși doar intervenţiei chirurgicale pentru corectarea valvei mitrale (3,9% faţă de 10,2%).
O constatare importantă în acest studiu a fost incidenţa mai mare a implantării unui stimulator cardiac permanent în grupul pacienţilor care au fost supuși intervenţiei chirurgicale pentru corectarea valvulopatiilor cordului stâng și drept (14,1%), comparativ cu grupul pacienţilor care au avut intervenţie chirurgicală doar pentru corectarea bolii valvulare stângi. Nu au existat însă diferenţe între grupuri în ceea ce privește calitatea vieţii, starea funcţională, reinternarea în spital, evenimente adverse majore cardiovasculare, cerebrovasculare sau deces.
https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMoa2115961
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
