Primul
studiu de largi dimensiuni pentru testarea a două vaccinuri experimentale
împotriva Ebola a început în Liberia. Potenţialele instrumente de prevenţie au
fost transportate, în condiţii stricte de siguranţă, la o locaţie secretă din
Africa de Vest. Oamenii de ştiinţă au de gând să imunizeze 30.000 de voluntari,
vizând în primul rând lucrătorii sanitari din prima linie a luptei cu virusul.
În prezent, numărul de cazuri raportate depăşeşte 22.000. Numai în Liberia
peste 3.600 de oameni au murit din cauza febrei hemoragice Ebola. Dar, din
fericire, numărul de cazuri noi raportate în Liberia scade constant de câteva
săptămâni. Aici, în săptămâna 19–25 ianuarie au fost confirmate numai patru
cazuri noi. Potrivit OMS, asistăm la inversarea epidemiei.
În
studiul început luni, 12 voluntari au primit deja injecţia cu un vaccin ce
conţine un fragment mic, inofensiv din virus. Mai mulţi voluntari vor fi imunizaţi
treptat, pe parcursul studiului. Primul bărbat care a primit vaccinul a fost un
liberian de vârstă mijlocie, care a declarat, imediat după, pentru BBC, că se
simte bine. Cercetătorii au subliniat că este foarte important sprijinul pe
care îl vor primi din partea comunităţii locale în realizarea studiului clinic.
Asistenţii comunitari beneficiază acum de training pentru monitorizarea
voluntarilor în lunile ce vor urma după primirea injecţiilor.
Cu un
număr relativ mic de cazuri noi, este posibil ca marile studii clinice din
Liberia şi Sierra Leone menite să testeze vaccinurile experimentale să nu aibă
puterea statistică necesară pentru a confirma că imunizările funcţionează.
„În
plus, datele preliminare din studiile de siguranţă privind administrarea la om
sugerează posibilitatea ca vaccinările cu o singură doză cu cel mai avansat
dintre vaccinuri, cel produs de GSK, să nu provoace un răspuns imun suficient
de puternic pentru a proteja persoanele expuse la virus. Ştim deja că la om se
obţin de 10 ori mai puţini anticorpi decât la primate şi probabil de cinci ori
mai puţine celule T“, a explicat, pentru Reuters, Adrian Hill de la Institutul
Jenner (Oxford). Acest lucru sugerează că un regim în două doze ar fi cel mai
probabil să se dovedească eficient.
Noile generaţii de vaccinuri
Pe
măsură ce epidemia din Africa de Vest începe să scadă în dimensiune,
cercetătorii se uită şi dincolo de obiectivul imediat al stopării crizei
curente, căutând un tip de vaccinuri inovatoare care să poată fi stocate şi
disponibile în caz că o altă epidemie ar lovi brusc şi dramatic. Pentru a
profita de oportunitatea ştiinţifică, de momentul în care ar putea deveni
realitate primele intervenţii eficiente împotriva Ebola, cercetătorii spun că e
nevoie ca vaccinurile să fie nu doar eficiente, ci şi ieftine, uşor de manevrat
şi transportat în Africa şi capabile să acţioneze împotriva mai multor tulpini
ale virusului.
Asta
ar putea implica şi schimbarea perspectivei, de la ideile de dezvoltare
grăbită, rudimentară a vaccinurilor care au dominat ultimele şase luni la o
abordare pe termen lung. „Avem nevoie de un stoc, pentru că vor mai fi şi alte
epidemii“, spune Seth Berkley, şef al alianţei 
de imunizare globală GAVI,
organizaţie care ajută la achiziţionarea în masă a vaccinurilor pentru ţările
sărace. „Trebuie să lucrăm cu industria farmaceutică pentru a crea vaccinuri de
a doua generaţie care să atace nu doar tulpina Zair, ci şi tulpina Sudan şi
poate Marburg, poate Lassa. Ideea este să avem vaccinuri care să funcţioneze în
diferite zone.“
Producerea
de vaccinuri multivalente, care să acţioneze împotriva mai multor tulpini şi să
protejeze în faţa a diferite tipuri de febră hemoragică va lua mult mai mult
timp decât crearea vaccinurilor monovalente de astăzi, dar nu este un deziderat
imposibil de atins. De fapt, o parte din vaccinurile experimentale împotriva
Ebola, astăzi în studii accelerate, au pornit ca vaccinuri polivalente înainte
de a fi simplificate pentru a fi folosite cât mai repede în actuala epidemie.
O
altă provocare constă în asigurarea unei perioade mari de valabilitate pentru
vaccinuri şi găsirea unei modalităţi de a fi transportate uşor în zonele
tropicale. În acest moment, tratamentele experimentale trebuie păstrate la
temperaturi de –70 sau –80 de grade Celsius, cu excepţia celui produs de
Johnson&Johnson care ar putea fi conservat la temperaturi normale de
frigider mai multe săptămâni.
Producerea
de cantităţi corespunzătoare pare un obiectiv accesibil. Dacă o viitoare
epidemie în pădurile africane va fi semnalată la timp, imunizarea va trebui să
acopere câteva zeci de mii de oameni – nicidecum zeci de milioane, câţi ar
trebui imunizaţi în eventualitatea unei pandemii de gripă la nivel mondial.
Discuţiile
despre căutarea vaccinurilor de mâine nu neagă faptul că injecţiile monovalente
de azi oferite de GSK, Merck şi Johnson & Johnson pot juca un rol în
oprirea răspândirii infecţiei în focarele încă active în epidemia actuală.
„Sunt
destul de optimist că vaccinurile vor juca un rol în oprirea acestei epidemii“,
spune Hill, „şi că vom învăţa, pentru următoarea epidemie, care dintre
abordările de imunizare este cel mai probabil să funcţioneze, aşa că vom fi
pregătiţi să atacăm din timp“.
Banii pentru Ebola:
prea puţin, prea târziu?
BMJ a publicat miercuri
o analiză a rolului jucat de donaţiile internaţionale în epidemia de Ebola din
Africa de Vest. Potrivit articolului semnat de Karen Grépin, profesor de
politici de sănătate globală la New York University, la 31 decembrie 2014,
valoarea totală a promisiunilor din partea donatorilor internaţionali se ridica
la 2,89 miliarde de dolari, dar numai aproximativ două treimi ajunseseră în
ţările afectate. Întârzierea în eliberarea fondurilor este foarte posibil să fi
contribuit la răspândirea virusului şi la accentuarea nevoilor financiare,
scrie autoarea. Folosind datele privind donaţiile internaţionale documentate de
sistemul de monitorizare financiară a Biroului ONU pentru Coordonarea
acţiunilor umanitare (OCHA), Grépin a examinat nivelul şi viteza implementării
angajamentelor financiare făcute pentru stoparea epidemiei şi relaţia dintre
acestea şi evoluţia necesarului financiar pentru controlarea crizei de
sănătate. La 23 martie, ministerul sănătăţii din Guineea notifica OMS de o
epidemie ce evolua rapid în sud-estul ţării. La o săptămână după acest anunţ,
OMS a trimis o donaţie iniţială în zonă, constând în echipamente personale de
protecţie şi alte provizii medicale.
Cu
toate acestea, primul apel major pentru finanţare din partea comunităţii
internaţionale a venit abia în august, când OMS, alături de preşedinţii
Liberiei, Guineei şi Sierrei Leone au cerut donatorilor internaţionali să aloce
71 de milioane de dolari pentru susţinerea răspunsului la epidemie.
La
16 septembrie 2014, la aproximativ şase luni după startul epidemiei, ONU estima
că era nevoie de aproximativ 1 miliard de dolari în asistenţa umanitară. Până
la jumătatea lui noiembrie, cererea oficială pentru fonduri se situa undeva la
1,5 miliarde de dolari.
„Este
clar că pentru liderii comunităţii internaţionale a fost o provocare să
estimeze necesarul de finanţe pentru abordarea rapidă a epidemiei ce se mişca
foarte rapid“, scrie Grépin. „Problema nu a fost generozitatea donatorilor, ci
faptul că resursele nu au fost puse la dispoziţie suficient de repede.“
Datele
nu permit ca viteza plăţilor (a eliberării fondurilor) să fie comparată cu
aceea din alte crize umanitare, dar informaţiile disponibile sugerează că este
nevoie de un mecanism pentru a permite eliberarea mai rapidă a fondurilor în
lupta cu ameninţări pentru sănătatea publică de tipul Ebolei. Un astfel de
mecanism poate fi un fond dedicat care să poată fi accesat rapid pentru orice
fel de urgenţă, explică specialista.
Monitorizarea
răspunsurilor donatorilor la epidemie şi a felului în care au fost cheltuiţi
banii este importantă pentru a îmbunătăţi răspunsul la viitoare crize de
sănătate, precum şi pentru a aprecia mai bine nevoile financiare în urgenţele
globale.
