Numărul de decese prin gripă H1N1-2009
(confirmate) comunicat de OMS – 18.449 – a fost considerat cu mult sub totalul
adevărat, deoarece multe persoane care au murit din cauze asociate cu gripa nu
au fost testate pentru boală. O echipă CDC a estimat decesele la nivel mondial
din pandemia H1N1-2009 la peste 284.000, de 15 ori mai multe decât cazurile
confirmate în laborator. Rezultatele au fost publicate recent în Lancet Infectious Diseases. Estimările
s-au bazat pe datele privind cazurile de gripă pandemică H1N1 din 12 ţări şi pe
ratele de fatalitate a cazurilor (RFC) din cinci ţări. Astfel, infecţia cu
virusul pandemic H1N1-2009 ar fi cauzat 201.200 de decese respiratorii şi alte
83.400 prin boli cardiovasculare. În Africa şi Asia de Sud-Est se estimează că
s-au produs 51% din decese. Echipa CDC a mai constatat că 80% din cei care au
murit au avut vârste sub 65 de ani, în acord cu observaţiile anterioare că
pandemia H1N1 a afectat mortal cel mai mult oamenii mai tineri. Au fost
calculate decesele prin gripa pandemică H1N1 în perioada aprilie 2009 – august
2010, cu focalizare pe primele 12 luni ale circulaţiei H1N1 în fiecare ţară.
Abordarea generală a echipei a fost să estimeze rata de atac cumulativă a
cazurilor simptomatice (RAS), împreună cu analiza datelor din ţările unde s-a făcut
confirmarea infecţiei gripale.
Autorii au stratificat estimările pentru RAS
şi RFC în trei grupuri de vârstă: 0–17 ani, 18–64 şi peste 65 de ani. Au fost
estimate ratele de atac pentru: Bangladesh, Danemarca, Germania, India, Kenya,
Olanda, Noua Zeelandă, Nicaragua, Peru, Marea Britanie, SUA şi Vietnam. Estimările
RAS au variat de la 4 la 33% la copii, de la 0 la 22% la grupa 18–64 de ani şi
de la 0 la 4% pentru cei peste 65 de ani. De asemenea, s-au estimat RFC pe baza
unor studii realizate în Danemarca, Olanda, Noua Zeelandă, Marea Britanie şi
SUA. Acestea au variat de la 0,002 la 0,013% pentru copii, de la 0,018 la
0,159% pentru cei cu vârsta de 18–64 de ani şi în intervalul 0,09–0,308% pentru
persoanele peste 65 de ani.
Autorii au conceput o modalitate de a ajusta
diferenţele riscului de deces prin boli respiratorii între ţările cu venituri
mari şi cele cu venituri mici. Ei au folosit datele OMS privind ratele de
mortalitate pentru infecţii ale tractului respirator inferior specifice fiecărei
ţări şi clasificarea pe cinci niveluri, pentru a furniza un „multiplicator de
risc respirator“. Ca parte a paşilor pentru a minimiza distorsiunile, au
încadrat ţările în una din cele trei grupe de risc de mortalitate: ţări
africane; ţări non-africane cu mortalitate la copilul mare şi adult; toate
celelalte ţări. Echipa a conceput, de asemenea, o modalitate de a estima
decesele cauzate de complicaţiile cardiovasculare ale infecţiilor H1N1.
Totalul estimărilor medii specifice ţărilor
a fost de 201.200 (interval de siguranţă 105.700–395.600). Alte 83.300 de
decese (interval: 46.000–179.900) au fost atribuite complicaţiilor
cardiovasculare, conducând la un total de 284.400 (interval: 151.700–575.400).
29% din decesele respiratorii au fost atribuite ţărilor africane, la care rata
mortalităţii estimate a fost aproximativ de două până la patru ori mai mare
decât în ţările din alte părţi ale lumii.
Autorii au estimat şi anii de viaţă pierduţi
în pandemie, prin înmulţirea numărului estimat de decese din fiecare grup de
vârstă cu numărul de ani de viaţă aşteptat pentru fiecare grup de vârstă în
funcţie de ţară. S-au estimat cca 9.707.000 de ani de viaţă pierduţi, de 3,4
ori mai mulţi decât dacă distribuţia după vârstă a deceselor ar fi fost similară
cu ceea ce se întâmplă în epidemiile de gripă sezonieră din ţările dezvoltate.
Estimarea de 151.700–575.400 decese
reprezintă 0,001–0,011% din populaţia lumii. OMS estimează că 250.000–500.000
persoane (0,004–0,008% din populaţie) mor anual de gripă sezonieră, iar
decesele de gripă din ultimele pandemii au variat între 0,03% (1968) şi 1–3%
(1918). Cu toate acestea, cercetătorii declară că rezultatele lor nu sunt
direct comparabile cu estimarea OMS pentru gripa sezonieră şi pandemiile din
trecut, din diferite raţiuni metodologice. De exemplu, estimările pentru
pandemiile anterioare includ date din mai mulţi ani de circulaţie a virusului,
nu doar din primul an.
(Informaţii preluate din Buletinul de actualităţi săptămânale
al Institutului Cantacuzino şi prelucrate de dr. Maria Dragotă)
