STABAT MATER, 2008 (Torino, Einaudi, 144 p.), roman tradus în limba română tot de dl Geo Vasile şi care a văzut la noi lumina tiparului în luna mai 2010 (Constanţa, Editura EX PONTO, 172 p.), a primit în iunie – iulie 2009 două premii de mare rezonanţă naţională şi internaţională: Supermondello şi Strega. Tiziano Scarpa este de asemenea autorul unor remarcabile radiodrame şi texte de teatru. Recent, i-a fost tipărită o antologie de poezii: „Discorso di una guida turistica davanti al tramonto“, 2008. Volumul la care ne referim reuşeste să fie pe valul celor mai citite cărţi acum în Europa: biografiile romanţate (document plus ficţiune) ale unor personaje celebre tip Marilyn Monroe, Maria Callas, marchizul de Sade, Petrarca etc. În cazul de faţă este vorba de Antonio Lucio Vivaldi (Veneţia 1678 – Viena 1741), zis şi Preotul Roşu din pricina părului arămiu, autor al celebrelor concerte cunoscute sub numele de „Cele patru anotimpuri“, dar şi al unor lucrări de muzică sacră între care şi un Stabat mater, de unde şi titlul cărţii.
Aşadar, Stabat mater e un roman psihologic de inspiraţie istorică, localizat în Veneţia începutului de veac XVIII. Protagonista este o elevă a lui Vivaldi, întrupare a singurătăţii, melancoliei, a noncomunicării, a unui zbucium sufletesc fără alinare; visele ei sunt delirante coşmaruri ale morţii în otrava neagră a mării şi a beznei. Moartea poate fi în chip alegoric chiar colega ei, Maddalena, din patul de deasupra, devenită deja o confidentă a Ceciliei, blândă, înţelegătoare şi totuşi fioroasă printr-un efect horror şi totodată umanizant voit de autor: seamănă prin şerpii negri încolăciţi în păr cu Meduza lui Caravaggio.
Cecilia, copil abandonat, cântă la vioară în orchestra orfelinatului Pietà (devenit în veacul XX spital şi maternitate, unde a văzut lumina zilei autorul). Adolescenta Cecilia (nume ales deloc întâmplător, ştiindu-se că sfânta Cecilia este venerată şi ca patroană a muzicii) întrupează o anonimă fiinţă invizibilă în spatele grilajelor de metal cu care erau dotate cele două balcoane suspendate din biserica alăturată orfelinatului, menite să le ascundă de ochii enoriaşilor pe fetele-muziciene. Noaptea însă Cecilia scrie scrisori mamei pe care nu o cunoscuse. Cartea este un epistolar jurnal, un monolog al unui eu narativ de o acută sensibilitate. Fuga neaşteptată în lume a Ceciliei deghizată în bărbat poate fi un nou început al romanului, propus de autor cititorului. Temerara Cecilia era deja pregătită să-şi întâmpine destinul, oricum cu totul altul decât cel previzibil oferit de orfelinat. Stabat mater este un exemplu tipic de opera aperta.
Ediţia românească a romanului a fost lansată la 29 mai a.c. la Institutul Cultural Român din Veneţia (Casa Iorga) în prezenţa autorului, Tiziano Scarpa, şi a unui numeros public. Au prezentat Monica Joiţa, directoarea pomenitei instituţii, precum şi traducătorul.
