Cel de-al şaselea „val alb“ a lovit Madridul la sfârşitul săptămânii trecute, atunci când câteva mii de medici, asistente medicale şi studenţi medicinişti au protestat în stradă împotriva tăierilor bugetare din sănătate şi a privatizării managementului a şase spitale regionale din regiunea Madridului. În încercarea de a reduce cheltuielile pentru a echilibra bugetul unei Spanii lovite de criza economică, guvernul local madrilen a decis să ofere contracte în valoare de 4,6 miliarde de euro pentru managementul privat a mai multor spitale şi clinici, pe o perioadă de zece ani. Măsura va duce la economisirea a 20% din costurile autorităţilor locale, care cheltuie peste 40% din buget pentru sănătate. Guvernul conservator condus de premierul Mariano Rajoy a redus consistent fondurile alocate sănătăţii în Spania. Protestatarii susţin că managementul privat va pune în faţă profitul, calitatea urmând să fie neglijată. Protestele numite „valul alb“ au început încă din februarie 2013.

 Directorul medical al National Health Service, Sir Bruce Keogh, a suspendat timp de opt zile, la începutul lui 2013, activitatea unităţii de chirurgie pediatrică cardiovasculară a Spitalului din Leeds. Decizia a venit în urma ratei crescute a mortalităţii în acest spital englez. Deşi decizia a fost la vremea ei contestată, impunând mutarea a zece copii pacienţi, ea a fost susţinută de ministrul britanic al Sănătăţii, Jeremy Hunt. Acesta a ordonat o anchetă la Spitalul din Leeds. Managerul spitalului, fosta asistentă medicală Maggie Boyle, a demisionat săptămâna trecută din funcţie, deşi oficial nu există vreo legătură între plecarea ei şi problemele apărute la începutul anului. Declaraţia oferită la plecare de Maggie Boyle a fost reţinută: „A fost un privilegiu pentru mine să fiu directorul acestui spital timp de şase ani“. Anglia poate fi uneori ţara în care, atunci când directorii de spitale greşesc, demisionează fără scandal.

 Până în 2030, numărul persoanelor peste 65 de ani se va dubla în Statele Unite. Biroul de Statistica Muncii anunţă că, în aceste condiţii, SUA va avea nevoie de o suplimentare cu 70% a personalului de îngrijire a vârstnicilor. Problema americanilor este că, din cauza salariilor scăzute (o medie de 1.735 dolari pe lună), numărul angajaţilor în acest domeniu este în scădere. Universităţile americane propun însă o soluţie: roboţii. Există deja mai multe proiecte dezvoltate, ajunse într-o etapă suficient de avansată încât robotul să poată îmbăia cu blândeţe un pacient vârstnic. Printre aceste proiecte se numără Cody, un robot-soră medicală dezvoltat la Georgia Institute of Technology, HERB, un robot-menajeră construit de cercetătorii de la Carnegie Mellon sau Hector, un robot asamblat la Universitatea Reading din Anglia, care poate reaminti pacienţilor când să-şi ia medicamentele sau să-i împiedice să se împiedice prin casă. Ca întotdeauna însă, apare o problemă etică. Sherry Turkle, profesor la MIT, a observat că, în timpul derulării unui studiu, o pacientă de 76 de ani îşi povestea viaţa robotului care o îngrijea. Într-un interviu pentru New York Times, profesoara Turkle a constatat că „privindu-i nu mi s-a părut nimic uimitor, ci mai degrabă trist. Eram spectatorul unei conversaţii fără sens“.

 În China, peste 95% din populaţie are o asigurare medicală de stat, dar aceasta acoperă doar o jumătate dintre costurile pacienţilor la internare, cealaltă jumătate fiind plătită direct de pacient. Însă chiar şi aşa, spitalele chineze au început să refuze din ce în ce mai des internarea pacienţilor cu boli grave. Cel mai frecvent motiv invocat este durata maximă în care un pacient poate sta internat: două săptămâni. Motivul neoficial este că spitalele au un plafon peste care nu mai pot solicita rambursări în contul asigurărilor de sănătate, astfel că spitalele preferă să refuze internarea pacienţilor decât să plătească tratamentul acestora din bugetul propriu. În ultimul deceniu, cheltuielile cu sănătatea în China au crescut de cinci ori, aşteptându-se ca ele să atingă un trilion de dolari până în 2020. Deşi spitalelor le este interzis prin lege să refuze bolnavi, nu există informaţii că un spital ar fi fost pedepsit pentru încălcarea acestei reguli. În China există şi câteva spitale private, dar ele sunt rezervate elitei bogate.

 Un studiu al Centrului Macmillan pentru Cancer a descoperit că dintre pacienţii diagnosticaţi cu cancer în ultimii doi ani şi care au fost internaţi pentru tratament cel puţin o noapte, 34% spun că ar fi avut nevoie de mai multă mâncare şi 6% că nu au primit schema terapeutică corectă. Unul din zece pacienţi incluşi în studiu au fost treziţi noaptea de menajerele spitalului şi 15% din ei au trebuit să aştepte cel puţin jumătate de oră pentru a primi un pahar cu apă. Cel mai îngrijorător este faptul că 7% din respondenţi au luat în calcul să-şi abandoneze tratamentul din cauza condiţiilor proaste de îngrijire primite în spitalele britanice.