„Publicația Viața
medicală, în formatul său ziaristic săptămânal, găzduiește în cele
patrusprezece pagini ala sale activitatea tuturor activităților sale românești,
precum și tot ce se ivește înnoitor sau adăugitor – util la ceea ce deja există
și se consumă terapeutic“ (sic!) Îl citez pe dr. Paul Marica, autor al unui
text de opinie (credem) publicat în numărul din septembrie 2015 al revistei Maramureșul
medical, cu titlul „Responsabilitatea editorialului medical“.
Mărturisesc că exprimarea este atât de fin subtilă încât nu mi-e clar dacă ne
critică, ne laudă, ne place și vrea să ne ceară prietenia sau e supărat pe noi.
Nici măcar nu mi-e clar dacă ne citește, pentru că „patrusprezece“ pagini nu am
avut niciodată, funcționăm, firesc, în 12, 16 sau 20 de pagini. Și-apoi nici nu îndrăznim să sperăm că am
putea avea o acoperire atât de amplă cum sugerează domnia sa: „activitatea
tuturor activităților“. „Tot ce se ivește înnoitor sau adăugitor“? Vrem să
credem că suntem mai selectivi de-atât. Citim așadar în continuare: „O
lăudabilă și necesară operă de girat și încetățenit, printr-un organ autoritar
științific noutățile sau încercările medicale ce apar cu fiecare apariție
rutinară a gazetei. Se mai percep din când în când și unele afirmații prezumțioase, unele teme insuficient
elaborate, gratuități anodine. Este inevitabilul firescului uman!“ Aici,
autorul m-a pierdut și mai tare: ne acuză, ne scuză? Recunosc că e atâta poezie
în „editorialul“ lui că îmi vine greu să ghicesc și „responsabilitatea“. Să fim
totuși îngăduitori, chiar dacă pe cea mai mare parte a textului său s-ar putea
preda erori de sintaxă, ortografie, lexic și uneori logică (izvorâte desigur
din „inevitabilul firescului uman“) la o oră de gramatică în clasa a șaptea,
totuși, atunci când descrie medicii editorialiști, autorului îi iese cel puțin
un veritabil autoportret: „Dacă totuși, se întâmplă să fie iscodit și de
imboldul afirmării editoriale, postura respectivă nu-i decât un arabesc
decorativ ce-i agrementează și personalizează activitatea sa rutinară.“ (sic!)
Vă invit însă să descoperiți celelalte articole din ediția de
septembrie a publicației pe cont propriu, n-aș vrea să vă stric (și mai mult
decât am făcut-o deja) bucuria descoperirii.
