A fost și a rămas până în ultimele clipe ale vieţii un rebel vlăstar al ţăranilor din Gorjul natal. A avut de-a lungul timpului o viaţă de actor american... Venit la oraș la vârstă fragedă, sărac și cu un minimum de cunoștinţe din care lipsea cuvântul Shakespeare, a încercat mai multe meserii, până a ajuns mai întâi om de serviciu și apoi figurant la Teatrul Naţional. Într-un spectacol cu Apus de Soare, maestrul George Calboreanu a avut, lucru rar, un lapsus, și Papil, aflat lângă el, a îndrăznit să-i sufle replica. Drept mulţumire, maestrul i-a sugerat Dinei Cocea să-l ia student la IATC. Papil a impresionat comisia și Dina Cocea l-a luat student la clasa ei. A fost coleg cu Gheorghe Dinică și Marin Moraru.

        A colindat prin câteva teatre (Timișoara, Craiova, Iași) până când a poposit iar în București. Aici și-a găsit sufletul pereche, în persoana marii regizoare Cătălina Buzoianu, și locul său pe scena Teatrului Mic, unde a jucat nenumărate roluri împrumutându-le statura sa de haiduc, vigoarea și cutezanţa sa. A fost un exemplar uman unic și un actor cu un talent aparte, capabil să interpreteze extrem de multe roluri cu un elan nestăvilit.

        Dumnezeu să-l aibă în pază!