Asociaţia
„Octava“ a propus publicului, la sala Radio, un concert susţinut de Ansamblul
„Gurdjieff“ din Armenia, alcătuit din muzicieni specializaţi în cântul pe
instrumente tradiţionale precum: duduk, blul/nay, saz, tar, kamancha, oud,
kanon, santur, dap/daf, tombak sau dhol. Conform prezentării din programul de
sală, muzica filosofului Gurdjieff, compusă prioritar între 1924 şi 1927, în
colaborare cu Thomas Hartmann, creator şi pianist rus, se raportează la
propriile sale experienţe trăite în Armenia, Caucaz, Orientul Mijlociu, Asia Centrală,
India sau nordul Africii.
În
2008, pianistul şi compozitorul armean Levon Eskenian a înfiinţat ansamblul
care, purtând numele lui Gurdjieff, promovează acest repertoriu al diverselor
popoare, în aranjamente prin care încearcă să păstreze specificul şi
autenticitatea muzicii din zonele respective. Am ascultat, aşadar, în combinaţii
timbrale inedite, piese de inspiraţie folclorică sau cu încărcătură religioasă,
din spaţiul armean, grecesc, arab, kurd, asirian şi caucazian, în marea
majoritate cântate solo sau în formaţie restrânsă.
Desigur,
spectatorii au urmărit cu atenţie sonoritatea specială a instrumentelor cu
corzi, de suflat sau de percuţie, surprinzând faptul că mai toate piesele erau
lente, în tonalităţi minore chiar şi în dansurile susţinute prin mişcările
sobre ale unor dansatoare îmbrăcate în negru (ca şi instrumentiştii, de
altfel). Dansurile finale au adus intensităţi ample şi ritmuri pregnante, regăsite
şi în bis, care contrastau puternic cu discreţia şi transparenţa melodiilor ce
le-au precedat. Interesant de remarcat miniaturile scrise de Komitas Vardapet,
fondatorul şcolii moderne de compoziţie din Armenia, care au purtat aceeaşi
amprentă a sonurilor „de departe“, în structuri repetitive, ca într-o reluare
infinită a unor ecouri şi trăiri ancestrale.
În
debutul fiecărei părţi a programului, Levon Eskenian a prezentat câte două
miniaturi pentru pian semnate de Gurdjieff/Hartmann, respectiv Komitas; simple,
parcă abia şoptite. Pentru noi a fost o experienţă inedită, poate surprinzătoare,
dar faptul că CD-ul editat de ansamblu a obţinut, în 2012, la Festivalul de
jazz din Olanda, Premiul Edison Jazz/World „pentru cel mai bun album internaţional“,
constituie o dovadă a recunoaşterii sale internaţionale. Probabil însă că
muzica gravată pe disc era de o factură total diferită de ceea ce ni s-a oferit
în concertul de la sala Radio, fără vreo legătură cu jazzul.
Oricum,
Asociaţia „Octava“ a promis că va continua proiectul de promovare a valorilor
umane universale, prin invitarea altor formaţii muzicale, prin conferinţe şi
prezentări susţinute de profesionişti în domenii diverse. De această dată ni
s-a oferit o mostră edificatoare în acest sens.
