„Neobositulu Vergilius Razesu“ (fac
trimitere la Neobositul Kostakelu,
personaj din „Hronicul măscăriciului Vălătuc“ al lui Al. O. Teodoreanu),
intrepid în pofida vârstei (n. 1932; de altfel, prenumele, din lat. ramură verde, atestă şi acesta, parcă, o
primăvară perpetuă), oferă cititorilor săi o nouă carte. E vorba de antologia SCRIITORI DIN NEAMŢ, coordonată de dsa
(dr. Virgil Răzeşu) şi apărută în propria-i
editură („Răzeşu“, 2012). Coordonatorul lucrării – cum modest se autointitulează
pe pagina de gardă – este un cunoscut chirurg, autor de scrieri de
specialitate, inclusiv pentru educaţia medicală continuă, bun organizator de
reuniuni profesionale pentru chirurgii din Moldova, dar nu numai, de biografii
– apreciate laudativ fiind în special cele închinate lui Beethoven şi Mozart –,
de texte de iatroistorie (ba chiar şi cărţi, semnate, unele, în colaborare), e
publicist, găzduit şi în paginile săptămânalului nostru, şi scriitor de
literatură beletristică, după cum, iată, aflu cu întârziere, vinovat
considerându-mă, din articolul pe care şi-l consacră în antologie. De altfel,
prezenţa unui medic (dr. V. R.) şi cea a unui asistent medical (Eugen Steţcu),
din totalul de 69 de autori indexaţi, sunt argumentele pentru care semnalăm
această crestomaţie de interes local, cititorii dornici de informaţii de gen
beneficiind de publicitatea librăriilor.
Antologia se bucură de o foarte binevoitoare
„Precuvântare“ semnată de profesorul universitar ieşean şi scriitorul Liviu
Antonesei. Iniţial reticent asupra criteriului geografic în alcătuirea unei
antologii, dsa concede că, până la urmă „nici o operă – literară sau aparţinând
altui gen – nu este considerată doar prin valoarea estetică. În realitate, o
operă este un «organism» mult mai complicat, care-şi alătură dimensiunii
estetice, puzderie de alte dimensiuni: socio-istorice, etice, filosofice, iată şi
«localiste», cum încearcă să argumenteze antologia realizată de dl Virgil Răzeşu“.
Criticul şi istoricul literar Cristian
Livescu, al doilea prefaţator, notează: „Neamţul
continuă să fie o prezenţă distinctă în peisajul creativităţii româneşti,
inclusiv pe plan literar, în continuarea unei tradiţii vii şi perene, care pune
în mişcare disponibilităţi şi talente“. Această afirmaţie nu poate fi amendată
în niciun fel, teritoriul românesc respectiv fiind locul de baştină pentru
numeroşi scriitori, artişti lirici, savanţi, pictori, graficieni, unii de mare
notorietate. Dar, în opinia mea, criteriile de cuprindere a autorilor în această antologie sunt extrem de
„laxe“, de la oameni fără nicio scriere publicată (evit, intenţionat,
substantivul „operă“), la cei cu o bibliografie luxuriantă; de la persoane care
nici măcar nu s-au născut în judeţ sau nu mai sunt de mult „vieţuitori“ pe
aceste meleaguri (cum înşişi afirmă în breviarul de date biografice care însoţesc
bucăţile tipărite), la stâlpii culturali dintotdeauna ai Neamţului. În fine, textele oferite coordonatorului – de presupus că
ar fi trebuit să fie exemplare pentru creaţia antologatului – au uneori doar
tangenţe fulgurante cu arta. Iar acesta, în mod special, pentru poezie,
reproduceri care duc gândul la versificările fără har din anii ’50. Din varii
motive, nu emit judecăţi de valoare, nu nominalizez şi nu citez, interesul săptămânalului
nostru fiind doar cel de prezentare a unui fapt editorial, probabil
dezinteresat material (contribuţia şi în lei a antologatului), al unui
confrate, dl dr. V. Răzeşu. Dl Liviu Antonesei, reflectând şi dsa, de data
aceasta asupra numelui autorului, scrie cu umor: „Potrivit nume, un iobag n-ar
fi fost de-a pururi capabil de un asemenea gest de generozitate!“.
