Birlic a fost porecla unui mare comic de teatru și film (1905-1970) care a personificat prin creaţiile sale artistice și prin toată fiinţa sa tipul românului obișnuit: Grigore Vasiliu.
Birlic a fost și titlul unei piese rescrise special pentru actorul Grigore Vasiliu, un cvasinecunoscut la vremea respectivă, de Tudor Mușatescu și Sică Alexandrescu și produsă la Teatrul Vesel. Marele comic, la început de carieră, a făcut un rol care l-a lansat brusc în viaţa teatrală, fiind obligat ulterior, în urma succesului uriaș obţinut, să-și adauge la numele propriu, porecla Birlic. Piesa a fost pusă în scenă și la Teatrul Sică Alexandrescu din Brașov, în anul 1988.
Producţia a fost difuzată recent și de Televiziunea Română, spectacolul fiind realizat cu un colectiv format din actori foarte potriviţi pentru rolurile respective, regizat cu îndemânare de Eugen Mercus. O piesă cu peripeţii care mai de care mai amuzante, mai palpitante și cu un șlagăr șugubăţ cântat cu mici întreruperi aproape pe tot parcursul piesei.
În ultimă instanţă, „Birlic” este povestea a zeci de păţanii care i se întâmplă naivului expert contabil Costache Perjoiu, un om cinstit până la Dumnezeu și mai ales extrem de pudibond. El a fost chemat de urgenţă în Capitală ca să restabilească echilibrul financiar al întreprinderii „Cocoșul de munte cu trei steme în frunte”, ale cărei profituri sunt risipite cu nonșalanţă de directorul Dan Ceptureanu, iubitul „en-titre” al unei actriţe de revistă de o moralitate care cam lasă de dorit, Muţi Rosmarin.
Pe Costache Perjoiu îl joacă cu încredere și dezinvoltură și mai ales cu „armele” din bagajul său personal, redutabilul actor Costache Babii. Nina Zăinescu creionează cu eleganţă și feminitate rolul tinerei vedete de revistă Muţi Rozmarin, cu accente uneori acide. Mircea Andreescu și Dan Săndulescu desenează în tușe sigure rolurile unor bătrâni crai depravaţi, Radu Negoescu arată în risipitorul Dan Ceptureanu adevărate calităţi de june-prim comic, iar Luminiţa Blănaru propune un portret credibil pentru un personaj pozitiv.
Pivotează în jurul celor de mai sus cu prestaţii solide în roluri mai mici, dar bine creionate, Virginia Itta Marcu, Flavius Constantinescu, Viorica Geantă-Chelba, Gabriel Săndulescu, Adrian Răţoi, Luli Crăciun. Scenografia și costumele, realizate cu bun gust în stilul epocii de Marfa Axenti, iar ilustraţia muzicală de Romeo Chelaru. Eugen Todoran (regia TV) reușește să decupeze excelent unele scene și altora să le redea savoarea pe care au avut-o în spectacolul „pe viu” într-un montaj mulţumitor pentru spectatorul tv, amator de teatru.
A fost o seară de teatru de calitate, despre un succes trecut și o lume, evident burgheză, demult dispărută. În ultimă instanţă, o mostră de cum se juca și se făcea teatru în vremurile de altădată.
