Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Bravo Bădăranilor!

Viața Medicală
Paula ROMANESCU vineri, 10 mai 2013
   Nu s-ar spune că lumea ar duce lipsă de bădărani. Dar să-i pui pe inocenţii Bădărani ai lui Carlo Goldoni să rezoneze cu generaţia noilor… gugumani înconjuraţi de gărzi de corp (cu nelipsitul pistol din dotare) veghetori la liniştea neliniştii lor, iată o performanţă pe care tânărul regizor Dan Tudor o realizează cu dezinvoltura unui lucid şi fin cititor în stele de mucava, oferindu-ne un spectacol şampanizant pe un text în excelenta traducere făcută de Sică Alexandrescu (plecăciune, luminoasă umbră a teatrului românesc!), despre care spectatorii cei de mai multă vreme tineri ar fi tentaţi să spună că n-ar prea mai fi fost nimic de adăugat.
   Spectacol agrementat cu toate ingredientele unei reţete teatrale perfect aplicabilă societăţii în care s-a nimerit să fiinţăm, Bădăranii, de Carlo Goldoni (1707–1793), se înscrie, din seara zilei de 8 aprilie 2013, între marile reuşite ale Teatrului Metropolis din Capitală, dovadă că arta adevărată, purtătoare de adevăr adică, este contemporană cu orice timp.
   Noii „bădărani“ au împrumutat, în viziunea lui Dan Tudor după piesa veneţianului Goldoni (un fel de Caragiale avant la lettre, specialist în „alte măşti, aceeaşi piesă“), trăsături recognoscibile la toţi fonfii şi flecarii de ale căror aventuri, mai mult sau mai puţin amoroase, abundă jurnalistica autohtonă întru desfătarea prostimii care oricum nu mai are altceva de făcut de când cu întărirea regatului sărăciei de gândire.
   Mircea Albulescu, în rolul lui Maurizio, creează un splendid prototip al prostiei încremenite în cutume de autoritate paternă (un fel de capo dei tutti capi) că nici n-ai crede că o astfel de „uscătură“ va fi fost vreodată în stare să planteze într-un trup de femeie sămânţa purtătoare de viaţă (deşi, văzându-l pe Filipetto, fiul său, stupidă marionetă într-un carnaval cu măşti dintr-un joc de-a viaţa, mai-mai că-ţi vine-a îngâna ceva despre „turcul şi pistolul“ de sorginte balcanică.
   Treimea Lunardo, Canciano, Simon – altfel spus, Costel Constantin, Gheorghe Visu, Eusebiu Ştefănescu (fiecare dintre ei dând măsura şcolii româneşti de artă, adevărat creuzet de talente distincte prin unicitatea personalităţii proprii) – îşi găseşte o replică perfectă în cealaltă treime – Margarita, Marina, Felicita: Adriana Trandafir, Cecilia Bârbora, Gabriela Popescu, fiecare altfel fermecătoare şi, deopotrivă, convingătoare, fiecare perfect cunoscătoare a manevrelor de a descâlci eternele taine pe care se cred bărbaţii stăpâni absoluţi.
   Ingenioasă metoda interceptărilor gen „scrumiera cu dichis“ de mai ieri, magnetofon, căşti, minunată ideea cu madama vrăjită de pictură care-şi omoară dolcele farniente în faţa şevaletului, unde se răstigneşte de bunăvoie prostănacul de Filipetto (bravo, Sergiu Flesner, ne-ai convins!) pozând în învingător. Recognoscibilă maniera femeii fără complexe (ce-ar mai fi şi astea?) pentru care viaţa nu-i decât un perpetuu carnaval unde se ascunde chipul sulemenit al lumii sub măşti de împrumut, cu fel de fel de conte (Adrian Anghel este unul dintre ei).
   De o prospeţime cu totul reconfortantă scenografia semnată Corina Grămoşteanu, la care se adaugă mişcarea scenică de Florin Fieroiu, totul înveşmântat în muzica potrivită de Vlaicu Golcea cât să nu lase timp (nici şansă!) spiritului să aţipească.
   Am uitat-o pe Lucietta, tinerica „bătrână“ deja (doar are 18 ani!), dacă ţinem seama că fătuţele – unele – se cam mărită pe la 10–12 ani (că viaţa-i scurtă şi, musai, trebuie trăită cu viteza luminii, altfel uite-o nu-i!), personaj pe care Miriam Rizea ni-l oferă gata împachetat, ca luat din insectarul cu blonduţe care au invadat anecdotele din zilele noastre, inteligenţe cu vederi… largi spre libertatea pe care n-o văd decât prin lepădarea de autoritatea paternă.
   N-am prea priceput finalul piesei, cu acele schimburi de focuri. Să fie o aluzie că lumea veche – „expirată“ – şi-a trăit traiul şi că alte măşti îşi fac intrare triumfală în carnavalul fără de sfârşit al prostiei cu ştaif din lumea niciodată muritoare în care omul doar e pieritor?
   Poate ne lămuriţi voi, nevorbitoare gărzi de corp – Alexandru Stanciu, Horia Muntean, Walid Elleathey, Dan Apărăloaiei – atât de familiare ochilor noştri care chiar au început să vadă că doar e plină lumea de tineri musculoşi care stau cu braţele încrucişate. Da, la Teatrul Metropolis, Bădăranii nu mai au ticuri verbale! Ei sunt deţinătorii unui bagaj lexical drastic diminuat, măsurabil şi redus la bani. Restul e afacere.
   Bravo, Dan Tudor! Credeam că după Sică Alexandrescu nu ar cam mai fi nimic de spus. Uitasem că viaţa este şi ea un mare regizor.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.