
Paula ROMANESCU
joi, 21 iunie 2012
Frumosul şi trecutul pot fi admirate nu numai în marile muzee, ci şi în casele memoriale, discrete şi răbdătoare evocări ale unor vieţi remarcabile. Vizita de la Muzeul memorial „Ion Minulescu – Claudia Millian“ este povestită de dna Paula Romanescu la rubrica Arte frumoase.
Nici măcar nu trebuie să le cauţi. Ele
există şi ne aşteaptă răbdătoare. Sunt casele memoriale – măsură a culturii şi
artelor româneşti; mici muzee în care îşi află ilustrare o viaţă de om (ba
chiar mai multe).
Despre Muzeul
memorial „Ion Minulescu – Claudia Millian“ din bd. Gheorghe Marinescu nr.
19, situat vizavi de fostul Palat al Pionierilor (de mai ieri), palat al lui
Al. I. Cuza (de mai alaltăieri) şi, deopotrivă, reşedinţă domnească, regală,
prezidenţială (din secolul al XX-lea pe sfârşite şi până în prezent), se ştie că
i-a fost locuinţă poetului Ion Minulescu (1881–1944) şi soţiei sale, Claudia Millian
(1887–1961), poetă şi sculptoriţă. S-au căsătorit la 11 aprilie 1914. Treizeci
de ani mai târziu, la 11 aprilie 1944, Ion Minulescu s-a mutat sub iarbă, adăugându-se
umbrelor la Panteonul românesc – Bellu.
În 1947, Claudia Millian-Minulescu a donat
locuinţa Muzeului Literaturii Române, cu drept de a locui pe mai departe aici împreună
cu fiica lor,
Mioara Minulescu (1911–2000), plasticiană.

De la intrarea în vestibul, vizitatorul de
astăzi este „întâmpinat“ de desene – grafică – semnate I. Iser, Al. Steriadi, Ştefan
Popescu, Theodor Pallady, N. Dărăscu, lucrări dublu valoroase prin dedicaţiile
pe care autorii le-au făcut poetului ori poetei.
Livingul – o bogăţie de obiecte de artă:
pictură în ulei (Margareta Sterian, H. Brauner, Al. Ciucurencu, Camil Ressu, M.
H. Maxy, Adam Bălţatu, Lucian Grigorescu, Cecilia Cuţescu-Stork, Lucia
Demetriade-Bălăcescu, Mioara Minulescu), sculptură (Oskar Han, Claudia
Millian), icoane pe sticlă şi lemn, obiecte de mobilier, ceramică, bronz,
paftale, mărgele, totul păstrat aşa cum era pe vremea când stăpânii locului
erau acasă. Programul de vizitare – de marţi până duminică, între orele 9 şi
18.
Dacă nimeriţi spre orele 16, s-ar putea să-i
întâlniţi pe invitaţii Minuleştilor şi, deopotrivă, pe ai vecinilor lor de palier,
Liviu şi Fany Rebreanu, respectiv, pe
ai dinastiei Pillat – Ion şi Maria, Dinu şi Cornelia, vegheaţi întru neuitare
de Monica Pillat, scriitoare, aduşi acolo de neobositul organizator de
evenimente de aleasă ţinută intelectuală, culturală şi artistică,
director-coordonator al caselor memoriale de pe lângă Muzeul Naţional al
Literaturii Române – scriitorul Corneliu Lupeş; aşa cum joi, 31 mai 2012,
invitat de onoare avea să fie dirijorul Cristian Mandeal, care a dat o
interpretare unicat a muzicii prin cuvânt. Replica i-a dat-o marelui dirijor
mai tânărul său discipol, Cristian Lupeş, într-un laudatio emoţionant.
Se cuvine să nu treci în grabă prin locul
acela blagoslovit cu arte şi carte. Dragi călători, căutători de comori de
frumuseţe prin marile muzee ale lumii, nu ignoraţi discretele comori de lângă
noi!