În
Vinerea Mare, sub cupola Ateneului Român a răsunat impresionantul Requiem de Mozart. Superba muzică a fost
ascultată de o sală aproape plină de spectatori care doreau să retrăiască
profunda stare de reculegere şi să (re)întâlnească două ansambluri care, în
ultima vreme, şi-au câştigat aprecierea melomanilor: orchestra „Camerata regală“
şi corul „Accoustic“. Inedită a fost însă apariţia la pupitru a fondatorului şi
conducătorului coralei, Daniel Jinga, apelând acum la baghetă pentru a coordona
ansamblul vocal-simfonic. Alături de el a evoluat un cvartet format din solişti
ai Operei Naţionale, în parte familiarizaţi cu astfel de partituri – soprana
Iulia Isaev, mezzosoprana Maria Jinga, tenorul Andrei Lazăr, bas–baritonul
Iustin Zetea –, cu glasuri frumoase, frazare adecvată şi intenţia de a se
apropia cât mai mult de spiritul lucrării cu încărcătură religioasă.
Preocupat în special de acurateţea cântului
coral – precis, cu sonoritate omogenă, densă şi calitativă –, dirijorul a mizat
pe experienţa şi capacitatea de adaptare a instrumentiştilor din orchestră. Aceştia
au ştiut să relaţioneze cu partenerii, deşi adesea intensităţile prea
subliniate au cam acoperit soliştii, a căror interpretare în tonuri mai
estompate a respectat stilul mozartian ca linie generală. Se pare că întreaga
concepţie asupra celebrului opus a urmărit mai curând aspectul monumental,
dovadă fiind amploarea subliniată a paginilor în forte. Chiar şi fragmentele
scrise în nuanţe discrete, de rugă au păstrat o anume robusteţe, datorată şi
tactării cu mişcări ce marcau măsura cu precizie de metronom.
Deşi
speram ca versiunea interpretativă a Requiem-ului
să reliefeze în special latura spirituală profundă, interiorizată, cuprinsă în
text şi în muzică, alternând, desigur, cu izbucniri contrastante în momentele
de anvergură, am întâlnit o abordare mai pământeană, viguroasă, perfect
încadrată în măsură. Am apreciat însă şi de această dată profesionalismul celor
ce formează corul „Accoustic“ (din câte ştiu, mulţi absolvenţi ai claselor de
canto la UNMB) şi al celor din orchestra „Camerata regală“, care au demonstrat,
în ciuda tinereţii lor, ştiinţa şi disponibilitatea de a cânta cu şi fără
dirijor şi s-au adaptat cerinţelor stilistice şi colaborării în creaţii
vocal-simfonice, pe care, totuşi, le includ destul de rar în repertoriul
micro-stagiunii. A fost deci o experienţă deosebită şi pentru ei, beneficiind
de un cor şi un cvartet vocal de reală calitate, ceea ce, desigur, devine esenţial
pentru reuşita unui demers artistic, prefaţat de dirijorul Tiberiu Soare.
Aplauzele
entuziaste ale celor care au înfruntat ploaia şi vântul rece pentru a asista la
concert au confirmat din plin că publicul a apreciat varianta Requiem-ului mozartian propusă într-o
seară specială, pe podiumul Ateneului, unde Lacrimosa sau Dies Irae au răsunat cu
puţin timp înainte de prohodul din biserică.
