Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Exilul interior

Viața Medicală
Geo VASILE joi, 30 ianuarie 2014
   După romanul „Marea Mascara“ (2011), reconstituire  a vremurilor  fanariotului Caragea (veacurile 18–19), vremuri puse subtil-aluziv în oglindă cu cele pe care tocmai le trăim, Victoria Comnea s-a impus nu doar ca arhitect iscusit al propriilor naraţiuni, ci şi ca explorator avizat al celor mai diverse secvenţe şi tipologii ale istoriei noastre. Fapt  dovedit şi de acest recent roman cu titlu misterios, Domnul T. (Editura Tracus Arte, 2013), ce ne duce cu gândul, printr-un fel de disociere semantică, inclusiv la personajul camilpetrescian Doamna T. Două lumi şi civilizaţii se interferează în personajul narator-actor Domnul T. – cea a României interbelice, la belle époque, să zicem, în care poezia, visul, eleganţa, iubirea, libertatea făceau parte din fibra sufletească a intelighenţiei româneşti, în frunte cu regina Maria sau prinţesa Martha Bibescu, şi cea a urii de clasă, a vendetei şi a exterminării omului de către om, devenite norme ale unui imens penitenciar ideologic şi politic, numit Republica Populară Romînă, instaurat prin uzurparea puterii politice de dictatura proletariatului şi al său partid-stat numit PMR, apoi PCR.
   Domnul T., poet inspirat de anturajul simbolist reunit odinioară în cenaclul în care oficiase marele sacerdot Macedonski, dar şi de filonul poetic creştin filocalic tip Vasile Voiculescu, rememorează, dintr-un prezent promiscuu al anilor ’50-’60 (în care mai bântuie fantoma lui Bacovia, decorat şi premiat de noul regim în numele unor versuri echivoce), trecutul vieţii sale, tinereţea trăită vital, aventuros, după norme am zice estetice, totuna cu cea a unui personaj pururi invocat dar nicicând adus pe scena cărţii.
   Este ambiguitatea şi ambivalenţa de fond a cărţii: să fie cumva chiar doamna T, să fi fost vorba de o relaţie homoerotică, adică de un iubit (monbeautendre?!) sau de o iubită din rafinatul cerc de artişti şi aristocraţi d’antant? Evocările momentelor petrecute în peisajul Balcicului românesc, frecventat de însăşi regina Maria (femeia cu cei mai frumoşi ochi albaştri) şi Principesa, sunt poate printre cele mai reuşite şi pline de poezie din literatura română. Cititorul poate crede la fel de bine că Domnul T. se adresează, în elanul său epico-poematic, oarecum autist, lui însuşi, geamănului platonic din oglindă după care tânjim toată viaţă, eul omniprezent de esenţă divină cu care fiecare dintre noi se va contopi. Dar cel mai profitabil pentru înţelegerea acestei dubluri a naratorului este următorul citat: „Totul se va petrece ca în miraculosul efect Moebius, când cele două feţe ale faimoasei panglici se dovedesc a fi doar ceea ce au fost dintotdeauna, adică una şi aceeaşi“. O povestire în care se derulează, sub semnul misterului, fireşte, o astfel de bandă semiotică realitate-semn a lui Moebius, aparţine argentinianului parizian Cortázar.
   Fapt e că Domnul T. (şi implicit doamna Victoria Comnea) deţine arta evadării într-o visată lume ideală, întru consolare şi epifanie, pe urmele unor Ion Vinea, Henriette Yvonne Stahl sau Mircea Eliade. Nu în zadar romanul are drept motto un citat sugestiv din Albert Camus – „[…] acest hohot mare de poezie care-mi umple inima“. Iată de ce nu lipsesc din reţeta narativă recursul la pendularea necontenită între felurite bucle spaţio-temporale, metempsihoză, ezoterism, ritualuri specifice arsenalului simbolist, tip les couleurs, les parfums et les sons se répondent, sau mourir en beauté. Este vorba de moartea „ascensională“ a protagonistului-poet, din recuzita căruia face parte şi statornica muză Peruzeaua, o ectoplasmă magică a frumuseţii feminine, nescutite însă de capricii, versus camaradul său de viaţă, ceea ce probează că on ne badine pas avec l’amour.
   Subtitlul însuşi al romanului, „Confesiuni roz-negre“, sugerează cromatic iubirea şi doliul, dar şi timpul armoniei, pierdut şi regăsit doar oniric, materializat în sculpturile miniaturale achiziţionateillo tempore dintr-un anticariat bucureştean. Rozul translucid al lemnului gabonez okumè şi negrul abanosului senegalez sunt, în viziunea autoarei, principii complementare – „Femininul şi masculinul, dragostea şi ura, iluzia şi deziluzia, seninătatea şi întunecarea, viaţa şi moartea, văzutul şi nevăzutul...“. Ceea ce nu contravine cu zecile de pagini epice, realiste, începând cu evocarea ambientală a copilăriei (ce se hrăneşte cu vise simbolice, tablouri luxuriant-naive etc.), a familiei şi terminând cu starea actuală a protagonistului: exil sufletesc, social, uman. Domnul T., rămas ca în tinereţea lui de poet simbolist, imun la lumea reală, este acum un marginalizat la propriu (ajunge să locuiască pe o stradă nu întâmplător numită Fundătura), un inadaptabil care, spre a-şi păstra sufletul şi dimensiunea atemporală în care preferă să trăiască şi să moară, refuză să semneze pactul cu diavolul, cum au făcut-o nu puţini intelectuali din generaţia sa – Fr. Aristarc, alias G. Călinescu, sau chiar Osiris-Lipan (Sadoveanu, fireşte). 
   Trebuie precizat că rememorarea protagonistului este un lung prolegomene la sinuciderea sa anunţată, un fel de amplu testament şi epitaf al hotărârii inexorabile de a părăsi o lume care-i făcuse mult rău, lui şi familiei lui, şi cu care nu avea nimic în comun.  Domnul T. riscă batjocura la locul de muncă (un fel de încărcător-descărcător la un centru de librării) şi chiar foamea. Aplică singura stratagemă a supravieţuirii, cea de a părea „sărit de pe fix“, decât să facă pe placul ademenitorilor săi groteşti, adică să muşte momelile oferite de recuperatori, o faună dresată să convertească „oile rătăcite“, supravieţuitorii fostelor generaţii ce fuseseră fala şi epicentrul veşniciei sufletului românesc (Lucian Blaga, de pildă), spre a-i recicla în barzi ai proletcultismului. Printre aceştia recunoaştem o caricatură a unui Beniuc, „toboşar al vremurilor noi“, pe maleficul dentist Vittner, pe Alexandru Toma etc.
   Virtutea stilistică predominantă a romancierei este una de hiperestezie predominant cromatică, aptă să descifreze suprapuneri de tonuri şi vibraţii, insinuări, nuanţe, dinamica iluziei, transparenţe mătăsoase, halucinaţii, disperarea şi nesaţul, binomul Eros-Thanatos, efluvii (presentimente) ce vin pe alte canale decât cele ale simţurilor normale.
   La fel de semnificativ şi substanţial este al doilea fir epic, paralel, alternativ şi interferent  cu al Domnului T. (a se vedea cele două voci narative din „Toate bufniţele“ de Filip Florian, a puştanului Luci şi a Domnului Stratin ce vine să se stabilească în respectivul orăşel de munte): povestea adolescentei numită simbolic Poema, care tocmai în acei ani a comunizării României se pregăteşte să dea examen la facultate, dar din pricina dosarului (tatăl său, „duşman al poporului“ ce nu-şi negase loialitatea faţă de rege, de propria filozofie de viaţă şi nici concepţia artistică, iubirea de patrie etc., fusese arestat de goriloizii securităţii şi aruncat în temniţă, „acel infern fără bolgii“, de unde nu va mai ieşi decât mort) este respinsă la facultatea de umanioare a Universităţii bucureştene.
   Aşa se face că într-un parc oarecare are loc întâlnirea providenţială a tinerei, aproape răpuse de disperare, cu Domnul T., moment în care începe romanul de iniţiere, discipol-maestru. Protagonistul află că singurul stabiliment de învăţământ superior mai tolerant în privinţa dosarului este recent înfiinţatul Institut Maxim Gorki, unde se studia limba şi literatura rusă, drept care o îndeamnă să urmeze cursurile acestei facultăţi, spre a o lecui de adânca depresie în care o surpase ticăloşia oamenilor maturi şi a vremurilor în contra cărora îi vine să urle. Descoperirea Domnului T. înseamnă pentru tânără o restartare a propriei vieţi după un model unic, cel al adevărului, al credinţei, al armoniei. Ea devine, datorită misteriosului om cu caschetă de pilot, nu altul decât Domnul T., un fel de legatar al revelaţiilor unei alte lumi, al unei alte Românii, al unui alt fel de a fi în lume.
   Se naşte între cei doi mai mult decât o prietenie sub semnul iniţierii, de vreme ce visul Domnului T. este repovestit de tânără drept fapte detaliate ce au avut loc aievea în familia ei. Avem de-a face cu o comunicare-comuniune specifică naraţiunii tip psy, ce exploatează zăcăminte ascunse ale unor trăiri insolite. Autoarea probează acest tip de scriitură cu ocazia audiţiei de la Ateneu a unui adagietto (Simfonia  a 5-a de Mahler). Este pentru adolescenta noastră echivalentul Madlenei lui Proust, cea care o va face să nu se mai teamă de „noaptea ce se lăsa peste lume şi peste viaţa mea“. La rândul său, Domnul T. scapă, chiar dacă momentan, de obsesia fracturării istoriei, „de mâzga infernalului melc de pe fruntea mea“. Ceea ce nu înseamnă că va renunţa la decizia iniţială de a dispărea de pe scena vieţii, exact cu câteva ore înainte ca goriloizii, care nu-l slăbeau, să-i profaneze/vandalizeze modestul sălaş. De mult era bănuit că deţine cărţi interzise în epocă, retrase din toate bibliotecile, şi pe care i le împrumutase studentei Poema. Aceasta era sistematic şantajată de un tânăr asistent (a se citi securist) să devină colaboratoare a sinistrei instituţii de import, marca URSS.
   Domnul T. este expresia unui glissando de tip proustian în timp, în vis, în iubire şi artă, dar şi în realul terifiant al regimului carcerar comunist, în propaganda terorizantă a acelor goriloizi decerebraţi. Protagoniştii romanului sunt ataşanţi nu doar prin frumuseţea, profunzimea şi altruismul lor dus până la sacrificiu (la vie Intèrieure), ci şi prin virtuţile lor suprafireşti, reperabile şi în talentul indeniabil al romancierei Victoria Comnea. 
   Domnul T. este, prin poliedricul univers oferit, o experienţă unică ce nu trebuie ignorată atât pentru cititori, cât şi pentru critici şi feluritele jurii ale breslei.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.