Există însă şi contraargumente. Să luăm pe rând lucrurile. Foarte puţini au fost cei care în acele zile să nu fi avut înscris în fondul lor principal de cuvinte numele Madonnei. Amatori şi neamatori de spectacole ample şi dive cu dichis, cunoscători sau necunoscători de muzică pop, cei cu glas şi cei fără glas, afonii se succedau în valuri pe micul ecran – cu facilitatori autohtoni din belşug – ca să elogieze, să explice sau să denigreze prezenţa, comportamentul şi prestaţia divei.
   Telespectatorul indiferent putea, aşadar, să afle:
   O femeie a cărei vârstă biologică ascundea cu succes vârsta ei cronologică, fără obişnuitul aport, substanţial, al machiajului, era o apariţie scandaloasă, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi. Primul ei delict era aşadar delictul de tinereţe. Obţinută printr-o mai aprofundată sau mai puţin aprofundată cunoaştere de sine şi pe bază de voinţă. Demonstrată, aceasta din urmă, printr-o incredibilă disciplină şi capacitate de efort. (...)